Tura cu bicicleta in Ciucas: un om, o bicicleta si-un catel

OCTOMBRIE 2014

Poveste de seara si ploaie…

Un inceput de octombrie. Am ganduri si nu stiu incotro s-o apuc: Valea Poiana Stanii, cheile Vaii Stanii, Pasul Boncuta, Monumentul Eroilor… Dau doua telefoane sa vad ce-mi zic si prietenii. Din pacate, au un week-end plin. Asta e…

Se face sambata si ma trezesc pe la 4. De cu seara nu avusesem timp: am ajuns foarte tarziu acasa. Deci, incep pregatirile devreme: Helga in masina, apoi concentrat pe ce imi iau in rucsac si cum sa ma imbrac. Camere, scule, volumul Ciucas din Muntii Nostri, suc, glucoza, lanterna incarcata la maxim, ochelari, pantaloni scurti, tricou de vara, unul termic, un polar si foita de ploaie. Ies afara si le asez in frantuzoaica. De ce naiba sta intr-o rana? Aprind frontala si verific: un cauciuc pe geanta. Rezerva… moale si ea. Iau pompa si incep sa dau. Sufla pe lateral: cum e mai rau. Practic, de nereparat.

La 5.30, iau drumul Ploiestilor, apoi al Maneciului. Opresc in Valenii de Munte, alimentez si mai umflu roata. La 7. 30 sunt sus pe baraj. 8 grade… Ies din masina si, imediat: brrrrrrrr. Intru la loc si pornesc caldura la maxim sa ma incing. Dupa 5 minute sunt din nou afara si incep pregatirile. Peisajul, chiar daca e ceva ceata, e incantator: dincolo de ceata, varfurile sunt scaldate in soare

Picture 001

Picture 002

Traversez barajul si incep urcusul:

Picture 003

In vale, Maneciu Ungureni

Picture 005

Inca de pe baraj, abia incalecat in saua Helgai, ma iau in primire cu hamaieli asurzitoare 3 catei. Ii linistesc cum pot si ne continuam drumul impreuna

Picture 007

Picture 008

Marcajul intalnit in drum nu se potriveste cu cel din cartea Ciucasului. Inteleg ca harta nu-mi va fi de prea mare folos. Din pacate, pionierii, elevii sau alti implicati in marcarea traseelor nu si-au pus problema ca odata marcat un drum, semnul la remarcare nu poate fi schimbat. Asta e…

Picture 010

Drumul urca abrupt si, dupa aproape 3 km, trec la operatiunile de dezbracare in ciuda celor 8 grade ce se pastreaza in continuare in aer: maneca scurta si foita de vant. Pentru conaisseuri, o fotografie cu adanci semnificatii:

Picture 012

Cateii ma insotesc in continuare harjonindu-se pe langa mine.

Picture 016

O scurta pauza colorata:

Picture 018

Cand sa ies la prima culme, sunt intampinat de un “comitet de primire” de data asta cu mult mai agresiv, astfel incat sunt nevoit sa opresc

Picture 020

Picture 021

Intampinacii s-au impartit apoi in doua tabere: prima avea treaba cu mine, a doua pusa pe sfasiat insotitorii mei. Cu chiu cu vai reusesc sa fac putina ordine in balamucul ce se desfasura imprejurul meu.

Pornesc din noua la drum, cateva zeci de metri pe jos mai intai – pentru ca dulaii sa ma lase in pace, apoi calare. In spatele meu mai ramasese un singur insotitor din cei trei initiali, ceilalti fiind pusi pe fuga catre vale de comitetul de intampinare a turistului singuratic.

Continui sa urc putin si o noua “provocare” imi rasare in fata:

Picture 022

Am mers cateva sute de metri in spatele lor pana s-au hotarat, la vederea unui tapsan gras, sa iasa din drum.

Inca o bucata si un nou intampinaci: mare, negru, fioros!

Picture 024

De data asta, tinta eram eu si nu micul catel ce se tinea in continuare dupa mine si care s-a amestecat rapid intre picioarele mele cu speranta protectiei pe care i-as fi asigurat-o. Mai cu pietre, mai cu strigate, l-am potolit si pe “domnul”, continuandu-ne urcusul impreuna

Picture 026

Pe masura ce urc, drumul devine tot mai noroios si dificil de parcurs. Pamantul se aduna intre roata si furca si sunt nevoit de mai multe ori sa caut vreascuri ca sa-l curat si sa permit rotilor sa se invarta. Din fericire, sunt incaltat cu bocancii de vara si-mi permit

Picture 027

Pe stanga si pe dreapta, toamna imi face semne prin mijlocirea copacilor


    Picture 029

Drumul se strica rau si ajung intr-o portiune in care nici macar inaltimea bocancilor nu imi mai este deajuns. Aleg traversarea cu mare atentie pe busteanul din stanga, cu Helga in spate. Picioarele imi aluneca din cauza noroiului adunat si trebuie sa fiu foarte atent sa nu cad gramada in mormanul de pamant moale amenintator din stanga mea

Picture 030

In sfarsit, scap cu bine

Picture 032

Drumul se imbunatateste vizibil odata ce ajung pe o noua culme

Picture 034

Moment de odihna cu natura vie

Picture 036

Picture 037

Inca un hop de trecut si, daca se poate, cu picioarele uscate

Picture 038

Paznicul si insotitorul meu, atent la tot ce misca:

Picture 040

Culori:

Picture 041

In dreapta mea se aude un vuiet. Una din cascadele ce m-au incantat intotdeauna in drumurile mele

Picture 043

Picture 044

Drumul continua prin padure, racoarea-i simtindu-se din plin:

Picture 048

Trec pe langa cantonul silvic Schinda:

Picture 049

Si-mi continui drumul in urcare usoara

Picture 058

Paznic

Picture 060

In sfarsit, o usoara coborare ce ma aduce in Valea Buzaianu

Picture 062

Picture 063

Sunt convins ca am ajuns in Valea Stanii, desi kilometrii nu-mi prea ies la socoteala. Incep sa ma uit dupa drumul la stanga catre Cheile Vaii Stanei, dar nici urma de drum. Iau o pauza de gandire pe bustenii de pe marginea drumului. Trebuie sa gandesc cam repede pentru ca frigul se strecoara imediat in oasele-mi

Picture 066

Pornesc rapid, iar soarele sparge brusc ceata dezvaluindu-mi culmile Ciucasului

Picture 070

Picture 071

In stanga mea, o casa al carei acces ma pune pe ganduri

Picture 072

Mai merg putin si intalnesc un nene care ma lumineaza: mai aveti vreo 7-8 km pana la Valea Poiana Stanii, asa ca pornesc la drum.

Saritoare:

Picture 073

Vine si confirmarea celor povestite de localnic:

Picture 076

Continui sa urc usurel si, in sfarsit, ajung in Valea Stanii unde si gasesc un drum catre stanga ce duce inspre Cheile Vanatorului, ale Paraului Sec si ale Vaii Stanei.

Picture 100

Pentru a ajunge pe cararea catre chei, trebuie traversata intai o mare poiana din care privelistea este atat de frumoasa incat nu ma pot stapani sa nu ma trantesc in iarba grasa sub soarele ce incepea sa ma incalzeasca usurel

Picture 086

Picture 090

Picture 091

Alaturi cu paznicul meu obosit…

Picture 097

Drumul se intarata prin padure, pe marcaj triunghi albastru (TA). Panta este atat de abrupta incat o imping la Helga cu capul in pamant, radicand privirea doar pentru a ma asigura ca tin drumul

Picture 106

Picture 107

Picture 108

Picture 109

Ceea ce trebuia sa se intample, pana la urma s-a intamplat: dupa o jumatate de ora de impins cu transpiratia in ochi, constat ca nu mai am marcaj… Deja, drumul era aproape imposibil:

Picture 110

Picture 111

Ma intorc si-l regasesc cu mult mai jos, cotind la stanga pe o vale impadurita. Il iau la ochi si continui, cand calare cand pe jos. La un moment dat simt o arsura undeva la glezna, sub marginea superioara a bocancului. Ma gandesc la ce e mai rau: intindere sau leziune la capatul fibulei, la unul din tendoane. Durerea e acuta dar…ma lasa sa merg cu usurinta. Deci, ce naiba poate fi? Opresc si ma asez spre studiu. Desfac bocancul si o mare viespre tasneste din bocancul meu stang… Deci, ea e vinovata. Ma linsistesc si cotrobai in rucsac dupa punguta cu sare cu care imi frec viguros intepatura ce se umfla imediat

Picture 120

Probabil ca am cules viespea din verdeata pe care o traversam. Imi reiau drumul ce urca accentuat din padure. Urcusul salbatic anterior, facut degeaba, isi spune cuvantul si imi simt oboseala din picioare

Picture 121

Picture 124

Vine si momentul cand nu-mi mai simt manile din cauza efortului si o las pe Helga sa se odihneasca sprijinita de un copac, eu continuand, impreuna cu insotitorul meu, pe jos

Picture 127

Incep sa se vada si cheile, bolovani infipti in stanga si-n dreapta vaii seci pe care urc.

Picture 131

Picture 133

Picture 134

Catelul ma urmeaza credincios, atent la fiecare zgomot. Din cand in cand, mai slobod si eu cate un fluier de la bratara agatata de mana

Picture 135

Picture 136

E o liniste de inceput de lume…

Picture 138

Hotarasc sa ma opresc din urcat la 1 jumate, dupa ce abruptul cheilor seci va fi fost depasit, si sa revin la Helga

De aici m-am intors, dupa un urcus cam de 150-200 m.

Picture 144

Reiau cheile in sens invers, bucurandu-ma de noua lumina ce-si face loc printre copaci

Picture 145

In sfarsit, Helga ce ma asteapta cuminte in vale

Picture 148

Reiau coborarea, cand in sa, cand pe langa, tot gandindu-ma cum ajung la Cheile Vaii Stanii si acceptand ideea ca a devenit o tinta ratata. E trecut de ora doua si mai am doar 4 ore de lumina in fata. Planul era sa trec muntele spre Manastirea Suzana si sa ajung la masina pe DN. Problema insa, pe langa cea a cheilor ratate, era cea a cainelui. Nu stiam cum se va comporta pe DN si-mi dadeam seama ca l-as fi pus intr-un pericol de moarte pe sosea. Dar si revenirea prin namoalele pe care le traversasem nu-mi suradea absolut deloc…

Aman decizia si ies din padure. Cum am iesit in vale, am gasit niste oameni ce lucrau la imprejmuirea unui canton forestier. Alaturi de ei, sacosele cu d-ale gurii. Incercasem in mai multe randuri sa-i dau catelului sa manance ceva glucoza, dar o refuzase sistematic.

Picture 152

Le dau binete padurarilor, iar acestia ma intreaba daca e cainele meu. Le spun toata tarasenia, dupa care ingros obrazul si, profitand de uluiala lor, le cer niste paine pentru el. Oameni amabili, acestia ma impropietaresc cu un codru ceva mai mare de un sfert de franzela. Ma retrag de langa ei, ma asez si incep sa hranesc catelul cu dumicati mici. E cu ochisorii mari pe mine si ia fiecare bucata din zbor

Picture 150

Le multumesc padurarilor si, inainte sa-i salut de despartire ii intreb daca drumul pe care ma aflu iese in drumul mare pe care venisem. Ei imi confirma, iar noi doi reluam calea la vale pana cand…

Picture 154

Scot harta si incerc sa fac o apreciere asupra distantei pana in chei. Stiam ca sunt scurte, doar 400 de metri, doar distanta pana la ele fiind o problema. In acel moment ma si hotarasc: merg in chei fara sa depasesc ora 15.30 si ma intorc pe drumul pe care am venit ca sa protejez catelul.

Drumul incepe pietruit si se inierbeaza pe masura ce avansez:

Picture 157

Dupa aproape 2 km sunt nevoit sa o abandonez pe Helga: drumul se sfareste si urmeaza, prin apa, o poteca abrupta de picior:

Picture 158

Picture 159

Stancile incep sa se alinieze la stanga si la dreapta firului de apa, iar peste rau, ca un pod, un bustean cu semnul banda albastra vopsit pe trunchi zace rasturnat

Picture 161

Picture 162

In fine, dupa cateva pasaje traversate, ajung la intrarea “oficiala” in chei

Picture 163

Desi foarte scurte, peisajul de o rara salbaticie este cu totul remarcabil. Voi lasa fotografiile sa vorbeasca pentru ca o fac infinit mai bine decat mine:

Picture 164

Picture 165

Picture 167

Picture 168

Picture 169

Picture 170

Picture 171

Picture 172

Picture 173

Picture 178

Picture 179

Picture 180

Si, in final, iesirea

Picture 189

Incalec din nou si o iau la vale cu gandul sa incerc sa ajung pe o geana de lumina macar, chiar daca aveam lanterna. Ma tot gandeam ca ar fi bine ca intalnirile cu “comitetele de intampinare” sa aiba totusi loc pe lumina, si nu in bezna noptii.

Luand-o cu viteza la vale, am sesizat ca scurtele picioare ale catelului ce ma insotise tot drumul, il tradau din cauza dimensiunilor: practic, nu se putea tine dupa mine. A trebuit, chiar daca imi era peste mana, sa incetinesc coborarea. In plus, chiar alergand la vale, era clar ca viteza il obosea peste masura. Am hotarat prima pauza – la coborare! – dupa 8 km, langa bustenii din Valea Buzaianului. Am oprit, iar companionul meu a cazut lat:

Picture 193

Reluand insa drumul, lucrurile au inceput sa se mai aseze pentru el, pentru ca pe de-o parte erau si portiuni de urcus unde invidia mea vis-à-vis de el era maxima, iar pe de alta parte noroaiele ma franau binisor

Ajung din nou la pasajul pe care-l puteam traversa doar pe bustean…

Picture 197

Picture 198

Si, odata depasit busteanul, observ in drum o creatura hotarata sa lamureasca misterul cauciucurilor mele:

Picture 200

Picture 201

Picture 202

Un scurt razboi intre sarpe si catel, insotitorul meu scapand cu fuga de nestavilita sa curiozitate

Ne revedem mai sus cu un reprezentant al activitatilor de securizare a zonei impotriva turistilor care sunt niste nepoftiti

Picture 204

Picture 203

Ma apropii cat pot de el, impiedicat fiind in picioare de insotitorul meu speriat de moarte, ca sa incerc sa-l fotografiez in prim plan. Aparatul meu de fotat insa ii creeaza ceva spaime nedeslusite si se indeparteaza cu rapiditate

Picture 205

Ne studiem reciproc…

Picture 206

Luminile toamnei in inserare:

Picture 208

Aproape de culmea dealului, suntem luati iar in primire

Picture 210

De data asta reactionez rapid si-i pun pe fuga cu pietre, cu atat mai mult cu cat schimbasera tactica si se asezasera in cerc in jurul nostru

Picture 211

Seful haitei, atins de-o piatra a si dat semnalul retragerii

Picture 213

O ultima coborare de vreo 4 kilometri, facuta in frane de dragul insotitorului meu, ma aduce langa cumintea frantuzoaica asteptatoare

Picture 216

Si, alaturi, eroul celor peste 55 de kilometri si mai mult de 1000 de metri urcati:

Picture 215

Imediat, rupt de oboseala, a trecut gardul si, fara sa-i pese de cei doi prieteni reintalniti pe coronamentul barajului, s-a facut covrig respirand usor

Picture 219

Picture 220

O Helga porcita in masina, folie de plastic pentru mine pe scaunul soferului, descaltat si condus in sosete, un ultim ramas bun de la munti si de la bravul meu insotitor, iar la 8.30 ajungeam acasa dupa o tura cu de toate.

Picture 222

O tura ce mi-a deschis pofta si pentru zonele ramase nestrabatute pe bicicleta in Muntii Ciucasului: Pasul Boncuta si Monumentul Eroilor si inca multe altele. Va veni si vremea lor…

Si, ca incheierea sa nu fie prea abrupta, duminica dimineata, profitand de razele calde ale soarelui, am trecut la datoria curatarii bicicletei:

Picture 223

Picture 224

Si… ce sa vezi? Oare cine se putea oplosi pe langa mine?

Picture 225

Picture 226

Urmarindu-ma cu foarte mare atentie…

Aproape de pranz, din nou Helga pregatita, proaspat curatata, pentru ca la noapte plec spre alte colturi ale tarii. Va fi Tarcului sau Cernei si Mehedintilor?

Picture 227

Picture 228

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura cu bicicleta in Ciucas: un om, o bicicleta si-un catel&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s