Tura scurta de iarna in Muntii Siriu

Februarie 2015

Buninteles ca am si prieteni ce sunt convinsi ca am un pitic ce-si face de cap printre neuronii mei. Adevarul (meu) este ca ma simteam pus „la capac” de programul dificil, de iarna care nu se mai termina si de dorul de un munte adevarat. Asa ca, fara niciun fel de conditionari meteorologice, am hotarat o iesire cu Helga in muntii Siriului indiferent de vreme, dispozitie, anotimp, stare a bicicletei si orice alt motiv care, in alte imprejurari, m-ar fi facut sa ma gandex de doua ori inainte de a lua o decizie. Decizia a fost luata si atat!

Vineri seara ajungeam si murat de ploaie si tocana de oboseala pe la 7 jumate acasa. Planuisem inca din cursul zilei ca-mi voi impacheta Helga in frantuzoaica si face bagajele inca de cu seara, astfel incat a doua zi pe la 9 sa iau drumul Buzaului si apoi al Siriului. Un telefon insa imi modifica programul si ma obliga la inca o tura de munca sambata dimineata. Ar fi trebuit sa ma si tund si inca sa mai fac unele prin casa, dar s-a terminat benzina si la 9 dormeam.

Trezit la 5, ma apuc de bagaje, de Helga si renunt la tuns. Cu masina plina, dupa un ocol pentru rezolvarea trebii pentru care primisem de cu seara telefonul, pe la 12.30 iau centura sa ies din Dristor pe drumul Urzicenilor. Vremea e buna desi meteorolacii dadusera vesti nu tocmai bune. Aproape de Urziceni imi pun chiar si ochelarii de soare, gandindu-ma cat de comod ma simt la picioare in perechea de tenisi usori ce luase locul bocancilor ce muncisera mai bine de o luna de zile fara intrerupere. Si, cum ma felicitam eu asa in gand plin de o mandrie autosuficienta, brux imi dau seama ca, din frantuzoaica, tocmai bocancii lipseau… A urmat un kilometru de inertie intelectuala, urmat de o intoarcere la 180 de grade si ia, tata, iar in gat Afumatiu’, Voluntariu’, Colentina….

La 14.50 plecam iar de acasa, dupa un ocol de mai bine de 120 de km, cu perechea de bocanci de iarna in masina. De data asta, satul de-a binelea de kkt-ul ala de iesire in DN2, am hotarat iesirea spre Ploiesti, si bine am facut…

Am oprit de mai multe ori pe drum ba pentru ca mi s-a facut foame, ba ca sete, ba ca n-aveam bere, ba ca dulce, asa ca am ajuns la Siriu abia pe la 7 seara. Uitai sa spun ca am ghicit pe undeva pe DN10 o micuta alimentara unde avea… huuuuuu… vermut rosu de Zarea, din care am luat rapid „doo” sticle de jumate din cele trei de pe raft.

Pe la 10 si un pic, dupa o masa frugala si-un dus rapid, deja dormeam. A doua zi, de pe la 6 si ceva eram in picioare, nerabdator sa vad cum e afara. Tras papucii in picioare si iesit in desu-uri in curte sa consemnez starea vremii: „ploo”, face-i-as o pornografie… Dar cum hotararea era luata, am revenit in camera la un ness.

Pana l-am facut, pana am spalat dintele, pana am pus suc in bidon si am scos bateriile aparatului de fotat din priza, s-a luminat si, ce sa vezi? Ploaia o stat! Bun, gandex in sinea lu’ mine…

Planul era: Drumul Casocii din DN10, cabana 14 scaune, cascada Pruncea, la stanga pe Casoca Mica, la stanga pe firul Casocutii, 1 km de traversat o padure fara drum, coborare in drumul Hartagului, cabana Hartag si inca apoi 2 km pana in DN10 si inca 18 pe acesta pana acasa.

Aproape 40 de km cu ceva peste 1100 metri de catarat, care sa-mi ostoiasca dorul de bicicleala prin munti pustii.

Joi dupa-masa am fost liber si, avand in vedere ce ne prevesteau meteorolacii, am hotarat sa:

– fac o schita a drumului ce-mi era in proportie de 50% necunoscut

– sa-mi montez pentru prima oara si intaiasi data gumele cu tinte.

Si, iata ce-a iesit:

DSCN4880

DSCN4882

Imbracamintea standard de iarna si, la 8 fara 10, cu un cer de plumb deasupra capului, dau sa-ncalec. Dar ochii imi pica pe cadru, cu privirea spre bidon… Doamne, ce lipseste? Ca lipseste ceva… Bidonul? Este! Ghidonul? Pai stau cu manurile pe el… Saua? Nu simt nicio jena… Rotile? Is AMANDOUA! Cu haripi cu tot… Atunci? Sa fie oare pompa? POMPA??? Pompa…

Sa recapitulam: am pompa de picior in portbagaj, am gume noi-noute, am camere noi noute, am de mers in total cel mult 40 de km.

II FAC SI PE JOS!!! Ca n-oi pleca cu pompa de picior in carca… Asa ca, la drum!

Ies rapid din DN-u’ si iau forestierul Casocii pe care, de cand n-am mai fost, au dat astia cu asfalt pe ceva mai bine de un kilometru. Raul imi topaie in stanga din saritoare in saritoare

DSCN4840

iar asfaltul ramane in urma, in fata desirandu-mi-se forestierul acoperit de nea

DSCN4839

Am avut o senzatie ciudata pe asfalt cu gumele cu tinte umflate la 5 bari, zuruitul lor fiind ceva nou pentru mine. Cum la carte scrie ca nu e bine sa sari cu ele peste 40 de km de asfalt, contabilizez doar 1 si-un pic, dupa care gumele devin incantatoare pe zapada si drum drept. Urcusul debuteaza destul de abrupt, iar eu trag tare sa depasesc cu temperatura corpului singurul grad cu care ma fericeste mediul inconjurator. Opresc insa dupa primii doi kilometri sa scap de polar.

Cu tepi si fara pompa…

DSCN4837

Curand las in dreapta o saritoare ologita de forta curentului la topirea zapezilor din primaveri trecute

DSCN4846

DSCN4847

Portiunile cu zapada alterneaza cu cele de forestier baltos

DSCN4842

Depasesc cabana 14 scaune dupa ceva mai mult de 4 kilometri, iar unul dintre paznici imi iese in intampinare. Il prind de ceafa si ne jucam pret de 2-3 minute…

DSCN4845

Cat o fi fost el de alb, asa o negreala mi-a lasat pe maini ca a trebuit sa mi le spal in zapada :)

Si s-ar mai fi jucat…

DSCN4850

Inca doi kilometri si ceva de urcus si ajung la primul loc de adastat: cascada Pruncea…

Spre cascada, dupa coborarea treptelor de acces:

DSCN4851

Bolta sapata in stanca, la adapostul careia se afla locul de odihna:

DSCN4854

Si cascada in toata splendoarea ei:

DSCN4856

DSCN4857

Pe drumul de intoarcere spre Helga ce ma astepta rabdatoarea in susul scarilor, zaresc deasupra capului meu o mica platforma stancoasa pe care se afla un strat de pamant cu cativa copacei ce-si trag seva din el, aflata intr-un precar echilibru…

DSCN4863

Revenit din scurta vizita la cascada, ma reintalnesc cu fiara ce ma astepta rabdatoare.

DSCN4864

Legat de obiectivul minunat de care sunt „lipit” – cascada – am sa spun din nou ca e… ascunsa, din drumul mare nefiind niciun indicator care sa indrume turistul aflat in cautarea ei. Singurul reper pe care-l pot oferi este acela ca se afla la fix 6.4 km de la intrarea pe drumul Casocii, pe partea dreapta, imediat dupa intrarea pe un forestier secundar, marcat „P.A.”

Ma cam luase frigul, asa ca am sarit in sa sa urc cat mai repede cei aproape 3 km pana la prima intersectie, unde urma sa fac stanga printr-o zona nestrabatuta de mine pana acum.

Odata depasita intersectia, fac stanga si ma pregatesc sa opresc pentru o scurta pauza. Sesizez insa o diferenta de aderenta mai ales pe zonele drumului in care se formasera nu foarte adanci profile ale cauciucurilor masinilor ce-l strabatuseara. Opresc cu grija si, cand pun piciorul jos, acesta o ia la sanatoasa de capul lui. Imi refac cu greu echilibrul si studiez „problema”:

DSCN4865

Intr-adevar, zapada nu mai era consistenta ci usor prafoasa la suprafata, dedesubt fiind gheata sticloasa, adica un teren pe care nu prea te puteai bizui nici macar cu tinte desi, in mod evident, gumele „accesorizate” se comportau cu mult mai bine decat unele clasice.

Dupa clipele de odihna si reflectie, am luat-o din nou in sus, atent sa nu dau cu pedalele in gol. Din fericire, deocamdata urc, iar viteza e undeva la 7-8 km/h asa ca nu sunt sanse sa-mi rup ceva oase :). In curand, opresc in fata unor stalactite faurite de gerul iernii…

DSCN4866

DSCN4867

Ma bucur de privelistea oferita si reiau urcusul. Pe masura ce avansez, drumul se strica, chiar daca nu vizibil: sleaurile masinilor grele se adancesc, umplute fiind apoi de apa ce a inghetat si a format poduri de gheata sub zapada astfel ca, sunt momente cand cad vertical cu bicicleta prin pojghita insuficient de groasa si raman imobilizat. De fiecare data trebuie sa cobor si sa smulg bicicleta devenita prizoniera. Chiar daca urcam cu doar cativa kilometri pe ora, socul scufundarii urmat de oprirea instantanee sunt de natura sa ma zgaltaie mai mult decat serios.

DSCN4869

Frigul devine taios, incepe sa fulguiasca, iar eu inaintez tot mai greu. Spatele imi aluneca mai tot timpul acolo unde nu sunt sleauri, iar acolo unde sunt, fac gimnastica cu Helga in stilul „smuls”.

Pe dreapta, ma insoteste sprintena Casoca Mica:

DSCN4870

Prezenta ei, linistea deplina a padurii, albul imaculat si nederanjat de nicio urma de om sau animal ma fac cu toatele insa sa ma simt – nu bine ci… foarte bine. Chiar asta imi doream: efort, frig, liniste, zapada…

In fine, dupa un urcus dificil, ajung la a doua intersectie unde trebuie sa fac stanga, in vecinatatea unui canton forestier. Opresc putin sa-mi consult notitele si kilometrajul si decid ca aceasta este intersectia notata.

Notitele s-au dovedit esentiale in paienjenisul de drumuri forestiere ce se desfac la stanga si la dreapta, cu atat mai mult cu cat e duminica, oamenii nu muncesc la parchete, iar zona asta imi este necunoscuta in totalitate. Chiar daca am busola, nu mi-as fi dorit sa gresesc drumul.

Imi cad ochii, in timp ce stateam pe aparenta unui indicator rupt, aflat langa cabana forestierilor. Curiozitatea ma mana sa-l curat de zapada sa aflu ce scrie pe el:

DSCN4871

Incalec apoi si, cu mare greutate fac stanga pe noul drum. Pe pod este un asemenea alunecus incat cobor rapid…

DSCN4872

O las pe Helga rezemata de parapet si urc putin pe jos ca sa inteleg ce fel de drum este. Il gasesc „suportabil” si reiau urcusul. Trec pe langa un Ifron si doua tractoare abandonate in odihna duminicala si mai urc aproape 2 kilometri in cautarea celei de-a treia intersectii. Ma dau din ce in ce mai des jos, in ciuda frigului muscator ce ar fi trebuit sa transforme podurile firave din gheata in ceva mai solid. Probabil, mergeam pe un continuu „pod” care din cand in cand crapa sub greutatea mea.

Inainte de a treia intersectie insa, dificultatea drumului devine cu adevarat chinuitoare si hotarasc ca nu mai are sens sa continui… Ma gandesc de fapt la portiunea de mai sus, fara drum, in care ar fi trebuit sa traversez culmea impadurita pe bajbaite. Nu sunt suparat pe drum si deloc pe faptul ca nu voi reusi sa ajung la cabana Hartagu. Va veni si vremea ei. Deocamdata, ma simt foarte bine in mijlocul peisajului ce ma inconjura. Si ma opresc… e capat de drum aici si acum

DSCN4874

Imi fac o poza singur, dar nu o urc aici desi… mi se citea multumirea in ochi :)

Ma imbrac cu polarul: urmeaza coborarea in capul meu, fara sa-mi dau seama ca pe terenul acesta atat de neprielnic rotilor, coborarea va fi un efort major. Revin cand calare cand pe jos in intersectie si, in loc sa pornesc pe drum indarat facand dreapta, ma hotarasc sa mai explorez putin si stanga, pe care mai urc cam un kilometru pana ma impotmolesc din nou.

Cu un zambet satisfacut pe fata, hotarasc intoarcerea. Ma astept sa fie frig, dar de fapt, ma incalzesc incercand sa-mi tin un vag echilibru in timp ce discurile imi scartaie cu un vaiet prelung si neintrerupt.

O noua pauza: mi-e cald in sus, dar mainile si picioarele imi sunt bocna. De-aici, fotografiile sunt rare si proaste pentru ca nu-mi pot controla suficient de bine degetele…

DSCN4878

In afara de faptul ca ma supara extremitatile si ca echilibrul meu este caraghios, reusesc sa scap necazut pe primii 6 kilometri de coborare pana la drumul principal, abandonat la prima intersectie. De-aici insa, nerabdarea mea creste si, dupa ce-mi frec mainile cu zapada pana le vad rosii, reiau coborarea de data asta intr-un ritm mult mai alert, trecand de la 7 km/h la chiar 15, printre fulgii unei ninsori hotarate sa acopere orice urma…

Cand ajung in dreptul cascadei, sunt nevoit sa opresc din nou pentru „tratament”.  Ma hotarasc sa beau si pentru prima data din bidon, dar… e inghetat tot. Desurubez capacul si scurg cateva fire de lichid. Mi-aduc aminte ca mi-am pus in rucsac o doza de bere (in loc sa iau sticla de palinca – prost de mine…), asa ca o desfac si beau cateva guri din ea, varsand restul in zapada.

Reiau coborarea, clipind des ca sa scap de fulgii ce si-ar fi dorit sa se-ncalzeasca in globii mei. Simt un frig crancen si incerc sa trag cat pot pana acasa. In sfarsit, ajung la portiunea de asfalt dar, prostul e sticlos. Ma ajuta insa gumele sa storc o viteza cu 3 in fata desi am inima in gat.

La 1 si jumate sunt acasa. Intru bucuros ca am dat in sfarsit de caldura, imi scot cu miscari greoaie manusile si iau sticla de palinca din  geam

DSCN4883

Apuc sa iau doua guri, dupa care o las din cauza durerilor ce-mi cuprind degetele mainilor cu o intensitate iesita din comun. Strang din dinti si, realizand ca nu e bine ce se intampla, fug in baie si dau drumul la apa rece care, in cateva secunde este ca gheata si-mi scufund degetele sub jetul ei. Dupa o jumatate de minut, durerea dispare, iar mainile sunt rosii ca racii fierti :). Simt insa aceleasi dureri ce-mi cuprind degetele picioarelor, asa ca fac acelasi lucru si cu ele in cadita de dus.

Odata revenite la viata, toate cele patru membre au decis pentru mine sa-mi fac incalzirea si pe interior, asa ca am reluat dialogul „bouche a bouche” cu sticla de palinca ce s-a dovedit in cateva minute neindestulatoare.

A fost o tura frumoasa, chiar daca mai scurta decat mi-am dorit, readucandu-mi – pentru o vreme – linistea. De ajuns, am ajuns pana…

…aici:

DSCN4881

Iar pentru alta data, o data mai calda, as vrea sa beau o bere la Hartagu :)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura scurta de iarna in Muntii Siriu&8221;

  1. Acelasi caine alb m-a condus pe mine de la cabana 14 Scaune la cascada. Stia drumul.
    Alti turisti au trecut pe langa cascada si s-au intors inapoi la cabana din lipsa marcajelor. Eu am gasit-o pentru ca mi-a aratat-o cainele care m-a condus direct.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s