Tura de iarna la Bolboci si Cheile Tatarului

 

IANUARIE 2014

Cum sunt intr-un fel de vacanta cu job-ul de baza, marti dimineata tandaleam pe net fara un scop anume. Luni seara, aflasem ca cei de la un mare ziar romanesc, devenit de curand un fel de tabloid tampit, titrasera o iarna de urgie pentru februarie si martie. Am cautat articolul cu pricina si, in interiorul lui era si un link al anemeului care spunea cu totul si cu totul altceva: o iarna „normala”.

Dar daca tot am umblat pe site-uri meteo, si cum in Bucuresti ne tot batem de o saptamana cu ceata, ascultand la tv o prognoza meteo cu doar jumatate de ureche, am retinut „vreme deosebit de calda in Subcarpati si la munte”. Ce-o fi asta? – ma intreb in sinea mea. Si intru sa caut Dambovicioara, Campulung, Rucar si constat ca toate site-urile meteo dadeau de bine. Sa incerc iar Cheile Dambovitei? Sa nu le incerc? Am croit un scurt traseu si nu am fost multumit. Mai intru pe forum, mai casc gura si gasesc tura distinsului @Heinz 28, cu cursiera in Bucegi. Parca m-a curentat! Am croit un traseu pe la barajul de la Bolboci si cu urcare pana Padina. Mi-a sunat bine… Mai rau imi suna Helga care-mi scartaie din toate incheieturile dupa cata zapada cu nisip si sare a inghitit in ultima vreme: schimbatorul de spate abia mai functioneaza, cu scrasnete si sughituri.

Decid sa merg totusi, iar daca Helga ma lasa balta, mai am inca picioare sa ajung si pe jos, pe langa ea. Zis si facut! Ma apuc de bagaje si-i umflu rotile calatoarei. Seara am putina treaba si pe la 11 sunt in pat, hotarat sa ma trezesc a doua zi la 5 astfel incat la 8-8.30 sa fiu la Sinaia si la 8.45 cel tarziu pe traseu.

Ma trezesc dimineata si, la ness, revad traseul si-mi scot notite. Mi-arunc un ochi afara si ma-nfior: abia se observau umbrele masinilor ce treceau pe strada vazuta de la etajul 6. Sa plec… sa nu plec… Fie ce-o fi! La 6 si un sfert, cu Helga in maruntaiele frantuzoaicei iau drumul de Sinaia. Aleg autostrada ca fiind mai sigura pe ceata deasa si, la iesirea din centura, cand am facut stanga, cat pe ce sa se urce unul pe mine observand cu intarziere intrarea. Il injur in gand si intru in nebuneala aia de nod rutier in care nu intelegi nimic nici cand e soare. Odata intrat pe A cat o fi, imi vine sa-mi bag degetele in ochi: nu vedeam NIMIC! Prind din spate o cisterna cred ca oemve si ma tin de ea… 50 la ora… In spatele meu, coada de masini: greu’ pe cisterna. Rar ne mai depasea cate un viteaz. Intru pe centura de vest a Ploiestilor si traversam cu viteza melcului cele doua sensuri giratorii. In sfarsit, dupa Nistoresti, ceata se ridica brusc si lasa locul unui soare stralucitor. Temperatura, -1. Ajung la intersectia dintre DN 1 si DN 71 (Sinaia – Targoviste) si intru pe 71, cautand un loc de parcare civilizat, in care sa-mi reasamblez trotineta. Ma frichinesc vreo 20 de minute in sus si-n jos si, pana la urma, ma decid pentru parcarea la strada a unui bloc privat destul de frumusel ca arhitectura, destul de aproape de iesirea din Sinaia. Ies afara si intru rapid inauntru. Pun din nou contactul si ma uit la termometru: brrrrrrr… -3. Soare cu dinti multi si ascutiti. E atat de cald si bine in masina…

In torpedou am o ciocolata: ma pun pe ea si mananc trei sferturi, dupa care trag aer in piept si m-apuc de montaj. Preventiv, dau cu foarte mult ulei din spray pe schimbatorul spate. Parca schimba mai usor (o idee) si nu mai face zgomotele alea fioroase… Este mult mai tarziu decat mi-am planificat pentru plecare: 09.43. O intarziere ce avea sa ma coste…

Stiam din profilul turei ca urcarea incepe „in gat” fara menajamente cu incalzire, adaptare si alte chestii din astea muieresti: mori din prima! Dupa 2 km eram schizat: mainile si picioarele bocna, iar de sub caciula imi curgea transpiratia pe ochelari. Am oprit si mi-am scos de pe mine foita de vant.

Echipamentul in care am plecat a constat din: 2 perechi de ciorapi, una subtire si alta groasa, bocanci de munte usori, pantalon termic, tricou termic, tricou normal cu maneca scurta, pantaloni scurti cu bazon peste cei termici, polar si foita vant. In cap, caciula, casca, ochelari si pe fata cagula. Cagula am coborat-o rapid pentru ca se abureau ochelarii, lasand aerul rece si proaspat al iernii sa ma patrunda.

Pauza de dezbracare si tragere de suflet:

DSCN3540

DSCN3542

Stiu din profilul studiat ca am numai urcare mai bine de 15 km, dar o impartisem in categorii:

– urcare „ok”, cu pante sub 4.5%

– urcare „in gat” cu pante 4.5-7.5%

– urcare ” in gatzii ma-sii” cu pante de peste 7.5%

Si kilometrajul aferent. Tot urcand, am ajuns la concluzia ca mai toate sunt cu „gatzii” :D

In sfarsit, dupa aproape trei sferturi de ora ajung la intersectia catre Bolboci, prin Saua Dichiului:

DSCN3548

DSCN3549

DSCN3550

Am pierdut / stat mai bine de un sfert de ora ca sa ma lamuresc daca asta e drumul pe care trebuia sa apuc, pentru ca in notitele mele nu specificasem nici numarul drumului si nici kilometrul unde urma sa parasesc DN 71. In fine, orbul gainilor mi s-a risipit si, dupa ce privisem de 15 ori indicatoarele din pozele de mai sus, am reperat si cuvantul magic: „Bolboci”.

Am intrat pe un drum asfaltat ca la carte, dar destul de ingust, ce urca in continuare (ca doar nu era sa se faca de ras in fata mea…). Dupa cateva sute de metri gasesc pe dreapta, ce altceva decat Hanul Ursilor, prietenii mei. Il depasesc rapid, nu fara sa inregistrez panourile multe de avertizare din vecinatate: „Atentie! Zona frecventata de ursi!” Un inceput promitator…

Si continui urcarea…

DSCN3544

Nu stiu daca s-a mai incalzit sau, poate caldura din trup a ajuns si la membre, dar parca e mai bine acum. Fac pauze la 2 kilometri si ceva doar pentru fotografii si pentru cateva respiratii adanci.

DSCN3553

Soseaua devine excesiv de aluneacoasa, nu atat pentru mine care urcam ca magarusul, ci mai mult pentru masini, un motiv sa fiu foarte atent la zgomotele generate de vehiculele ce veneau din sens opus si pe care eu le vedeam, asa cum si soferii ma vedeau – in ultima clipa:

DSCN3554

Peisajul este incantator, iar limpezimea aerului, de cristal:

DSCN3556

DSCN3557

Ici colo, pe sosea, bucatele de piatra si gheata:

DSCN3558

Este 11.25, am reusit sa urc 10 km „ok/gat/gatzi” si-mi iau o pauza pentru prima bucata de glucoza.

De unde veneam:

DSCN3559

Unde stateam:

DSCN3561

Incotro mergeam:

DSCN3560

Si ce vedeam:

DSCN3562

Acum, cu glucoza in vene, incalec din nou sa inghit urcusul. Soarele ma mangaie in crestet, iar la telefon cineva, raposat(a) intre timp, crede ca sunt pe o alta planeta: pe a ei e ceata…

DSCN3565

DSCN3566

Ca un facut, imi place sa fac poze numai cand urc :D

DSCN3567

DSCN3568

Aproape de ora 12 ajung la granita dintre judetele Prahova si Dambovita. Pe sosea, chiar la trecere este un fel de punct de belvedere, neamenajat insa, unde o familie oprise cu masina sa admire peisajul. Buninteles ca am oprit si eu, gasind un motiv foarte important ca sa, de fapt, ma odihnesc :)

DSCN3569

DSCN3571

DSCN3574

DSCN3576

Am stat putin de vorba, oamenii fiind mai interesati de unde veneam si incotro intentionam sa merg. Cred ca atunci mi-am dat seama ca este cam tarziu ca sa prind si Padina astazi. Inainte insa de a ne lua la revedere si a ne ura drum bun, am profitat de prezenta lor si de soarele curat ca sa, cu voia voastra, apar si eu in reportaj  :)

DSCN3573

Am continuat urcusul, stiind ca nu mai am mult pana in Saua Dichiu. Nu mai aveam mult pe orizontala, ca pe verticala s-a dovedit ca mai aveam… pe saturate!

Inainte de a ajunge intr-o curba la dreapta am auzit un sunet de motor si apoi ceva galagie insotita de o frana violenta. Putina liniste, apoi din nou sunetul de demaraj si apare in fata mea un 4X4 care continua coborarea. Am depasit virajul la dreapta si am gasit si motivul sunetelor amestecate: din versant cazusera cateva pietre, cel mai probabil chiar in fata masinii. Am ajuns, am proptit trotineta de margine si am curatat drumul de bolovanii, nu multi, dar aproape cat capul meu de mari.

Inca putin si ajung in Sa:

DSCN3579

In stanga, prapastia:

DSCN3577

Pedaland ca marmota, reusesc la 12 jumatate sa ajung in Saua Dichiu, la mai bine de doua ore si jumatate de la plecare:

DSCN3583

Perspectiva din Sa se deschide in mod remarcabil, data de altitudinea de 1600 de metri, foarte aproape de limita superioara a etajului padurilor de brad ce nu mai obtureaza privirea cu umbra sa lasata in urma:

DSCN3585

DSCN3586

In fata se zaresc culmile de pe care zapada lipseste intr-un anotimp in care schiorii ar fi trebuit sa se simta in elementul lor

DSCN3587

In fata mea, asfaltul se termina, iar drumul urmeaza sa coboare catre barajul, lacul si cabana Bolboci. Dupa mai bine de un sfert de ora de pauza, racorit si, din fericire inca neinghetat datorita soarelui jucaus, iau drumul de coborare: un amestec de pietricele, noroi, zloata, zapada si gheata imi da de lucru de la bun inceput.

Aproape imediat, intrat dupa cateva sute de metri sub poala padurii, textura drumului se transforma: cauciucurile mele cramponate si impanate cu noroi incep sa retina o zapada lipicioasa si, curand, rezultatul incepe sa frece in furci. Opresc, ma dau jos si incep sa ridic trotineta cand de fata, cand de spate, si sa-i dau drumul sa se loveasca de teren, sperand sa mai cada din cea mizerie adunata. Intr-o oarecare masura reusesc, dar, incercand sa reiau drumul, constat ca odata cu amestecul de pe roti a sarit in plus si lantul. Ma dezmanusez, ma pun in fund, aprind o tigara si studiez atent problema. Mintea mea de inginer imi spune ca, pentru a ma murdari cat mai putin, repunerea lantului pe pozitie trebuie realizata din prima, motiv pentru care, din schimbatoare detensionez lantul si… imi iese. Spalat pe degete in zapada si sters de trupul cald al unui brad decojit in parte, sunt gata sa-mi continui drumul

DSCN3588

care porneste destul de abrupt spre vale. Parcurg o zapada morfolita de pneurile vehiculelor ce s-au aventura pe-aici, prin care rotile mele isi fac cale cu destula greutate. Adaug la asta si gheata prezenta pe dedesubt ca tacamul sa fie complet. Incep sa caut alta textura a omatului mai pe marginea drumului si gasesc cateva portiuni de chiciura inghetata pe care merg ceva mai bine. Oricum, sunt incordat destul de tare pe coborare.

Din loc in loc, gramezi de nisip amestecat cu putina sare ce poate fi utila aventurierilor pe patru roti, imi apar in cale:

DSCN3589

In sfarsit, dupa 5 km de coborare, ajung in dreptul Cabanei Zanoaga, unde dulaii ma iau in primire. Sunt nevoit sa opresc si sa incerc sa parlamentez cu ei. Nu sunt impresionati nici de faptul ca renunt la ochelari si dureaza cateva minute pana reusesc sa-i trimit sa-si caute de treaba pe langa cabana din care nu iese nimeni. Parcurg cateva zeci de metri pe jos ca sa nu-i intarat din nou, dupa care ma cocotz iar in sa si, dupa inca cateva sute de metri, poate un kilometru…

DSCN3590

ma vad fata in fata cu Barajul de la Bolboci

Construit din materiale locale, cu paramentul amonte din beton armat, are inaltimea de 55 metri, lungimea la coronament de 500 de metri si tine in spate un lac de aproape 100 de hectare ce contine 18 milioane de mc de apa intr-un lac cu o lungime putin mai mare de 2.4 km in linie dreapta. Rolul principal al acumularii este de alimentare cu apa a orasului Targoviste, in secundar avand si rol energetic transferand apa prin doua galerii catre uzinele Scropoasa si Dobresti. Este barajul situat la cea mai mare altitudine din tara, cota superioara a acestuia fiind 1468 mdM, fiind dat in folosinta in anul 1988.

Uzina Scropoasa, pusa in functiune in 1983, beneficiaza de o cadere de apa de 237 metri, alimentand doua hidroagregate de tip Francis cu o putere totala de 12 MW situate intr-o centrala subterana de tip caverna. Dupa uzinare, apa ajunge in acumularea Scropoasa care alimenteaza uzina Dobresti. Aceasta a fost proiectata de intemeietorul scolii romanesti de hidrotehnica, regretatul Profesor Dorin Pavel, constructia ei incepand in 1929 si finalizata in 1930. Are 4 hidroagregate de tip Pelton cu o putere totala instalata de 16 MW. Pana la darea in folosinta a hidrocentralei de la Bicaz, uzina Dobresti a fost cea mai mare uzina hidroelectrica din tara. Uzina de la Dobresti a fost prima din Europa dotata cu instalatii automatizate, furnizate de concernul Brown-Boveri, instalatii ce au functionat fara reparatii capitale pana in 1976.

Dincolo de coada lacului, in Cheile Tatarului, a fost amplasamentul initial al barajului, sens in care au debutat lucrarile de strapungere a masivului muntos pentru galeria de deviere a cursului Ialomitei. Tunelul a fost realizat pe o lungime de peste 150 de metri, astazi purtand denumirea de Grota Ursilor, intreaga lucrare fiind abandonata si relocata in urma unor inundatii catastrofale din zona, soldate cu pierderi de vieti omenesti si cu inundarea unei parti a platoului Padina.

In fata barajului se despica doua drumuri: cel obisnuit, de pe versantul drept, care urca la coronament si imediat de acolo la cabana Bolboci, si cel de pe malul stang, proaspat asfaltat si foarte abrupt pana la coronamentul barajului, care continua pe conturul lacului.

Desi aveam in plan sa urc pe versantul drept, in ultima clipa m-am razgandit si am pornit-o pe cel stang, chemat parca de panglica noua de asfalt si de soarele ce ocolea celalalt drum. Scurta mi-a fost bucuria din cauza podurilor de gheata groasa din curbe ce m-au silit sa fragmentez urcarea. Oricum, oboseala acumulata la urcarea pana in Saua Dichiu, urmata de coborarea cu probleme isi lasasera amprenta asupra capacitatilor mele, asa ca pauzele de picior au fost intr-o oarecare masura chiar binevenite, daca nu s-ar fi adaugat eforturile pentru mentinerea echilibrului in zonele de push.

Ajungand in fine pe coronament, am timp sa admir oglinda inghetata a lacului. Tot atunci incep sa ma gandesc si la dificultatile drumului de intoarcere pana in Saua Dichiu cu cei 5 kilometri de catarare pe drumul ce mi-a pus probleme mari la coborare. Vor fi si mai mari la urcare…

DSCN3591

DSCN3593

Linistea atotstapanitoare este sparta din cand in cand de pocniturile seci ale ghetii ce crapa sub propria greutate. Un sunet interesant, dar care si infioara intr-o oarecare masura…

Paramentul aval:

DSCN3594

Si zona descarcatorului de ape mari, de tip „prag lat” care debuseaza intr-o camera de incarcare ce continua pe sub podul de acces catre canalul de evacuare betonat de tip „rapid”:

DSCN3595

DSCN3597

DSCN3599

Vedere spre aval:

DSCN3601

Zabovesc destul de mult in pauza acompaniata de pocnetele ghetii, dupa care ma hotarasc sa traversez coronamentul spre cabana. Odata ajuns la jumatatea lui, ma razgandesc a doua ora si decid sa ma intorc si sa urmez drumul de pe malul stang, mai expus soarelui, urmand ca revenirea sa o fac pe celalalt versant. Zis si facut. In fata se deschide drumul asfaltat, cu acea latime ce tinde sa devina o regula pentru drumurile montane.

DSCN3604

De scurta durata bucuria soarelui caldut pentru ca, in zonele nevazute de acesta, drumul se acopera rapid fie cu zapada afanata, fie cu amestecul acela de gheata si zapada care nauceste orice impatimit al echilibrului pe doua roti:

DSCN3602

Parcurg primii 3 kilometri intr-o urcare relativ „ok” (daca va mai aduceti aminte de categoriile mele utilizate in planificare pentru urcari :) ), alternand portiunile de asfalt uscat cu cele inzapezite sau inghetate.

Dupa acesti primi kilometri insa, totul se ascute rau: urcarea devine dificila intr-o zona a drumului ce se indeparteaza mult de lac si se cocoata pe versant. Zona este umbrita si ma lupt cu pedalele pentru fiecare metru. Dupa doi kilometri si o diferenta de nivel de aproximativ 180 de metri, rupt in 358 de bucati, ajung in culme, langa o exploatare forestiera, unde bag in mine doua bucati mari de glucoza si…

DSCN3605

DSCN3607

… fac un prim bilant:

DSCN3606

DSCN3608

care-mi spune ca sunt „pe rezerva” cu timpul si, de ce sa nu recunosc, intr-o oarecare masura si cu energia. Nu numai urcarile m-au obosit ci, cum era de asteptat, dar fara a fi luat in considerare si in calculele mele, si coborarile…

Ma pregatesc de coborarea spre coada lacului. De aici, notitele nu-mi mai sunt de folos pentru ca am scris despre conturul lacului doar „fals plat” din lipsa de rabdare…

DSCN3609

Nu merg prea mult pentru ca imaginea ce-mi rasare in fata ochilor ma opreste intempestiv:

DSCN3610

In stanga fotografiei, Saua Strunga:

DSCN3611

Iar in fata, urmele vechilor ghetari ce acum mai bine de 10000 de ani inca acopereau aceste locuri: caldarile glaciare ale Bucegilor

DSCN3612

O imagine a locului in care urma sa ajung la finalul coborarii, vila Coteanu daca nu gresesc:

DSCN3613

Drumul continua amestecat si ma tine aproape permanent in priza:

DSCN3615

Dupa un viraj, imi apare in fata un panou informativ si o zona de cateva zeci mii de metri patrati acoperiti cu podete pietonale: rezervatia „Turbaria ‘La Laptici'”. Arealul cu pricina reprezinta o mlastina oligotrofa, aflata pe malul stang la paraului Scandurarilor (afluent al Ialomitei) si adaposteste o mare varietate de muschi si ierburi specifice turbariilor. Stratul de turba atinge in unele locuri peste 1 metru si este unul din ultimele relicte glaciare ale muntilor Bucegi aflat in stare aproape perfecta de conservare, nu in ultimul rand si datorita oamenilor care au inteles necesitatea prezervarii acestui spatiu.

Din pacate, pozitia soarelui nu mi-a permis realizarea unor fotografii inteligibile, asa ca ma voi margini sa public aici una singura mai de Doamne-ajuta, urmata de o trimitere catre un link cu mai multe fotografii realizate in conditii mai bune si cu informatii interesante:

DSCN3617

http://buceginatura2…boci-mal-stang/

Si, iata-ma-s ajuns la intersectia dreapta – Padina, stanga – Bolboci:

DSCN3619

Ialomita saltareata, inainte de odihna din lacul Bolboci:

DSCN3618

Un moment de cumpana, la km 29 si la ora 15.05. Deja soarele se pregatea de ascunzis in spatele muntilor, iar inserarea isi facea simtita apropierea prin temperaturi si un vag crepuscul in zona umbrita unde ajunsesem:

DSCN3621

Facand o socoteala simpla cu adresa la asfintitul soarelui la campie, respectiv 16.40, am hotarat ca e mai cuminte sa intrerup ascensiunea catre cabana Padina si s-o aman pentru zile mai lungi, facand stanga pe versantul si malul drept al Ialomitei.

Imediat ce fac stanga catre lac, drumul imi scoate in cale aceasta minunatie a naturii numita Cheile Tatarului. Sapate de-a lungul milioanelor de ani de zbatere a Ialomitei, te fascineaza de departe prin maretie, salbaticie si un fragil echilibru al uriaselor mase stancoase ce le alcatuiesc. Desi scurte, au numai 800 de metri lungime, grandoarea lor ramane de neuitat in memoria calatorului pe doua roti sau picioare:

DSCN3622

Usor surplombati superficial, peretii dezvaluie ochiului atent adevaratele surplombe la inaltimi mai mari, aproape de varfurile stancilor:

DSCN3623

DSCN3625

Iar peretii pe sub care treci, in apusul soarelui generos al iernii, ofera o imagine stranie de stanca prafoasa – departe de realitatea duritatii ei:

DSCN3624

DSCN3626

In dreapta, Ialomita sugrumata de bolovanii cazuti din cer…

DSCN3627

In continuare, las doar pozele sa va vorbeasca, cuvintele-mi fiind cu mult prea sarace…

DSCN3629DSCN3631

DSCN3632

DSCN3633

Iesind din salbaticia cheilor, in continuarea drumului, ma opresc in dreptul lucrarilor de captare si dirijare a unor paraie sau torenti, oprire datorata frumusetii geometrice a acestora:

DSCN3634

DSCN3635

De aici, prin Valea Seaca a Tatarului, in 3 ceasuri de picior se poate ajunge in Saua Strunga si, de-acolo, la vale in Pestera, Moeciu de Sus, Magura…

Drumul continua valonat, prin padurea deasa de brad, in stanga jos ghicindu-se deja apele lacului pe care-l inconjur a doua oara

DSCN3637

DSCN3638

Chiar acoperit aproape in totalitate de zapada si gheata, amestecul cu nisipul imprastiat si traficul mai consistent au facut calitatea drumului cu mult mai apropiata de necesarul unui calaret pe doua roti, astfel ca, desi valonat, drumul se parcurge cu destula rapiditate sau, ma rog, parca ceva mai usor decat pana acum.

DSCN3639

Iar meandrele lacului imi tin de urat, gheata-i alcatuitoare pocnind incetisor in linistea padurii

DSCN3640

Din pacate, asa cum ne spun inteleptii, ce-i bun nu-i mult… Ma infund din nou cu rotile si trag din greu la deal…

DSCN3641

Nu fara efort, ajung in cele din urma la cabana Bolboci, unde ma hotarasc sa opresc. O fata matura terasa. O parchez pe Helga la care schimbatorul spate cu greu mai functioneaza: pentru a urca pe pinioanele mari, trebuie sa-l actionez cu podul palmei, forta din police fiind cu mult sub valoarea ceruta de functionarea-i defectuoasa.

DSCN3648

Fata ma indruma catre bar si ma sfatuieste sa bat la usa bucatariei, lucru pe care il fac rapid. Se infatiseaza cabanierul care-mi propune, la intrebarea mea privind disponibilitatea lichidelor: tuica fiarta, vin fiert, tarii, sucuri si bere. Aleg vin fiert si nu gresesc deloc. In cateva minute, in fata se infatzoshaza o cana mare, aburinda cu un fiert vin minunat. O pauza pe care simt ca o meritam dupa atata calareala, cu atat mai mult cu cat mai aveam cale lunga pana la frantuzoaica:

DSCN3646

Plaisirist fiind, nu ma pot opri sa savurez cu intreaga fiinta placerea lenevelii…

Clocotit vinul fiind, stau in fata cestii mai bine de 20 de minute. Apoi, dupa ce platesc consumatia in valoare de… 5 lei, ma ocup de culegerea de informatii despre cabana…

DSCN3644

DSCN3645

… si despre imprejurimi:

DSCN3647

DSCN3651

DSCN3652

Indeajuns insa cu cascatul gurii: inserarea vine, racoarea se lasa, iar pana la masina mai e cale lunga. Incalec deci, luand drumul catre podul din dreapta barajului pe care insa, fermecat de peisaj si, politicos sa-mi iau la revedere de la baraj, opresc:

DSCN3655

ca sa vad si stancaria prin care se furiseaza un afluent al Ialomitei:

DSCN3658

De-aici incolo, iau drumul catre casa…

… care debuteaza cu o scurta portiune plata. Trec pasha-pasha pe langa Cabana Zanoaga ca sa nu trezesc cainii. Ma simt cand deja o depasisem si le aud latraturile in urma si dupaielile startului ratat :D

Trec pe langa o cabana despre care nu-mi dau seama daca e in constructie ori abandonata, dupa care iau in piept cei 5 kilometri de urcare. In plan secund, Cheile Zanoagei in apus de soare:

DSCN3660

Incepe urcusul si il simt cu adevarat foarte greu: textura drumului nu mai are nevoie de niciun comentariu…

DSCN3663

Opresc uneori si dupa o lungime de doar 500 de metri, alte etape depasind insa 1000 de metri cu un consum de „combustibil” pe masura: glucoza e aproape gata…

Depasesc intersectia spre Scropoasa-Moroeni:

DSCN3661

si, incet-incet ma apropii de varf:

DSCN3662

Si, finalul catararii, in vecinatatea Cabanei Dichiu, in saua cu acelasi nume…

DSCN3664

La 4 si un sfert paraseam podul de peste afluentul Ialomitei, iar la 5 si 10 eram, in sfarsit, epuizat, in varf. Sunt transpirat, iar aerul rece ma patrunde. Hotarasc 10 minute de pauza pentru revenire si, neaparat fotografii ale crepusculului:

DSCN3668

DSCN3672

DSCN3674

DSCN3677

DSCN3678

Cum noaptea vine repede la munte, incep sa ma pregatesc de cei 15 kilometri de coborare. Imi pregatesc frontala, o asez si fixez bine, o probez, pornesc felinarul spate cu cele doua lasere intermitente, ascund aparatul de fotografiat in rucsac si ma reped in jos.

Asfaltul este perfect si ma lansez cu maximum de viteza facand abstractie de frigul patrunzator la propriu. Pe primii kilometri fac economie la frane luand virajele la limita echilibrului pe un drum perfect uscat. Curelele libere ale rucsacului pocnesc in bataia vantului, iar cele ale castii fie suiera cu un zgomot ascutit, fie plesnesc ca bicele. Ma simt imbatat de viteza si iau doar o scurta pauza in punctul de belvedere sa mai strang cele curele ce-si faceau de cap.

Odata insa cu intrarea in padure, trebuie sa-mi mai temperez elanul ce o luase razna, din cauza intunericului. Sclipitorul frontalei imi joaca cateva renghiuri de imagine si ma sperii de doua ori la aparitia movilelor de nisip de care uitasem si care apareau in intunericul noptii ca spinarile unui animal ghemuit. Merg permanent la limita vizibilitatii si derapez in cateva randuri, potolindu-ma pe moment si inghitind adrenalina ce mi se varsa in sange. Dupa care revin la limita.

In sfarsit, o geana de lumina in zare: este cabana cu ursi, pe care o depasesc in goana. Dupa inca cateva sute de metri de coborare nebuna, ajung in intersectia cu DN 71 unde franez violent, macar cat sa dau putina prioritate masinilor.

Intrat pe DN, ma bucur de respectul soferilor ce sesiseaza luminile palpaietoare si ma depasesc la distante sigure, asigurandu-mi confortul goanei. Din cand in cand, din fata vine cate o faza lunga care se modifica la scurta cu rapiditate cand indrept frontala catre ochii soferului. Cateva claxoane de incurajare ma binedispun, chiar daca tura mea nu era chiar terminata in conditiile in care o planuisem. In fine, la aproape 6 si 10 pun o frana de maestru langa masinuta ce m-astepta cuminte in bezna parcarii. Cobor infrigurat, rezem trotineta de imprejmuirea proprietatii in vecinatatea careia oprisem si ma reped la restul de ciocolata din masina si la restul de suc ce nu incapuse in bidon la plecare. Pornesc motorul si astept cateva minute sa ma incalzesc. Apoi trec la demontat si parcat Helga in maruntaie de frantuzoaica.

Ar trebui sa vorbesc putin si despre drumul spre casa dar, cu sinceritate, va spun doar ca sunt lipsit de chef: a durat o jumatate de ora pana la Banesti, dupa care am intrat in ceata… La 9 si un sfert eram in casa. Helga este inca si acum in masina, dezmembrata. Duminica o curat, iar saptamana viitoare se duce la doctor pentru o „capitala” :)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Tura de iarna la Bolboci si Cheile Tatarului&8221;

  1. Drumul l-am facut cu masina in conditii de toamna. I se mai spune si Transbucegi. Este splendid, dar sa nu te intalnesti cu idioti care coboara in viteza si care au senzatia ca drumul este facut special pt ei si numai pt ei. Iarna asta l-au inchis circulaliei pt ca nu au vrut sa cheltuiasca cu utilajele de deszapezire, fapt pt care a trebuit sa urc si sa cobor pe drumul vechi si neamenajat ce pleaca de linga spital. Nu incercati asa ceva decat daca aveti 4×4 si sunteti soferi foarte priceputi.
    FRUMOS !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s