Tura in Buila Vanturarita, in Cheile Folea (partea I)

Noiembrie 2014

Am plecat vineri dupa-masa, imediat dupa job, foarte presat de timp. Imi facusem planuri sa se intample mai devreme, dar cineva trebuie sa construiasca si capitalismul dupa ce a terminat de construit socialismul. Am trecut in goana cea mai mare pe-acasa, am aruncat in geanta de voiaj ce-am nimerit, am fost foarte atent cu ce iau in rucsacul de tura, am faramat-o pe Helga si, dupa o ora de traversat nenorocirea de cartier Militari, am luat autostrada in botul frantuzoaicei in drum spre Olanestiul unde urma sa ma intalnesc cu dragi prieteni detinatori de Peugeot. Unul dintre ei ne rezervase aproape o intreaga pensiune unde urma sa ne vedem, sa mai gustam din cea palinca maramureseana, sa punem de-un foculet, o carnita, un pestisor, un carnat si sa mai depanam la amintiri. Eu am hotarat sa si profit de iesire pentru o tura in Buila-Vanturarita, catre cheile Manzului, cu trecere prin cheile Folea.

Ne-am vazut cu totii vineri seara si ne-am intins la vorba. Ai mei prieteni, vazandu-mi agregatul asezat in portbagaj, au hotarat sa ma atentioneze ca trebuie sa-mi fac programul de tura de asa maniera incat sa fac focul – responsabil piroman fiind cu el – mai pe la 2… 2 si ceva. Drept pentru care, a doua zi ma trezeam la 6 si ma echipam de drum, dupa un ness cu lapte si dublu zahar: 2 perechi de flausati in bocancii de vara, o pereche de termici lungi peste care au venit scurtii cu bazon, un tricou respirant peste care am tras o bluza termica, polarul peste si, la final foita de vant. In cap, bandana si casca, iar in maini, manusi fara degete peste care am mai tras unele subtirele, dar cu degete. 1 litru de suc la mine, 3 batoane de cereale cu ciocolata si am mai luat cu mine – bonus – si minusul 1 grad :).

Ca si prietenii mei, deja vremea sus promitea soare, eram destul de indoit din cauza noroaielor rezultate in urma ploilor multe din ultimele zile. Dar am zis ca voi merge cat se va putea. Oricum, Cheile Manzului, din cauza distantei, erau in mod clar un obiectiv ratat, iar despre cele ale Folei, dubiile erau mari. Oricum, pe un frigut patrunzator, iau firul apei Olanestilor in sus (de fapt, mai intai in jos):

Picture 064

Opresc pentru o mica problema ce ma deranja la gat, sa mai potrovesc cele haine de pe mine: simteam ca ma zgarie un fermoar la gat, o istorie ce-si va gasi rezolvarea cu mult mai sus:

Picture 066

Parcurg in goana cea mai mare statiunea, impins de la spate de frigul muscator, printre cele cateva persoane matinale ce-si doreau apa cu proprietati terapeutice, inainte de a se forma traditionalele cozi la izvoare

Picture 067

Micuta cadere de apa de pe Valea Olanestilor, pe care o fotografiez si din cauza careia, de bucurie ca am vazut-o, uit sa o si traversez pe pod, eu continuand inainte:

Picture 070

Din fericire, langa izvorul 24, gasesc o pasarela ce traverseaza raul Olanestilor si…

Picture 072

… care-mi permite sa ajung la drumul ce urca spre munte. Raul Olanestilor in care se-oglindeste cerul plumburiu, incarcat de aluviunile cauzate de ploile din amonte:

Picture 074

Primul si ultimul push :)

Picture 075

Inca un kilometru de asfalt cam gaunos si ies la forestierul ce ma duce in urmatorul sat: Pietris-ul…

Picture 076

… ce ma intampina cu o frumoasa Manastire asezata pe colina

Picture 077

Drumul continua prin satul… fara case, usor baltit si silindu-ma sa fac „jaloane” printre ochiurile de apa. La ceva mai mult de 1 kilometru de urcare, ochesc cu coada o priveliste ce-mi spune cat de incapatanata e apa atunci cand isi alege un traseu: nu se lasa pana nu trece pe-acolo pe unde voieste domnia sa: o „sa” croita de-un fir de apa in stanca. Fara sa caut un raspuns, m-am intrebat cata apa si in cat timp a reusit sa creioneze in calcarele si sisturile zonei aceasta adancitura, fara sa incerce o alta cale, mai usoara…

Picture 079

Drumul este un amestec de nisip cu argila, de consistenta redusa, care retine apa si care-mi da de furca la urcare, desi gumele mele erau umflate la maxim:

Picture 080

Inaintez destul de greu, dealului asociindu-i-se moliciunea drumului pana in satul urmator, la fel de pustiu ca si primul:

Picture 081

Depasesc si aceasta asezare, ceva mai sus intalnind un foisor pentru adapostirea turistului, foisor in care erau si ceva explicatii privind multitudinea si marcajele traseelor. Ma opresc spre studiu:

Picture 087

Eram „aici” si urma sa urc pe T.G., un triunghi galben pe care, insa nu l-am regasit niciunde pe drum…

Picture 084

Din descrierea faunei zonei lipseste in mod inexplicabil vipera cu corn, o prezenta extrem de des intalnita in zona…

Picture 082

… si de care trebuie sa va feriti in anotimpul calduros

– folosind bocanci inalti;

– evitand zonele cu iarba inalta;

– verificand cu un bat lespezile pe care urmeaza sa calcati.

Cei mai multi dintre voi cunoasteti regulile de prim ajutor: crestarea muscaturii cu un cutit bine ascutit, sugerea cu rapiditate a veninului din rana inainte ca acesta sa se raspandeasca in organism, clatirea gurii cu care s-a efectuat operatiunea cu alcool tare din belsug, improvizarea unui garou – strans in vecinatatea ranii in partea dinspre inima. Garoul nu poate fi utilizat peste 30 de minute. Deci, mai bine „atentie”!

Imi continui drumul prin nisipul usor lipicios, in dreapta mea veghindu-ma devenit saltaretul Olanesti

Picture 088

Termometrul „urca” la zero grade, dar efortul depus pana aici isi spune cuvantul. Profitand de aparitia unui pod ce nu duce nicaieri, folosit cel mai probabil pentru un vechi drum – astazi disparut, opresc sa-mi scot polarul inainte sa se ude. Stiam ca voi avea multa nevoie de el la coborare si, chiar in conditiile in care nu era tocmai cald, ma hotarasc sa-l protejez de transpiratie si sa-mi asum frigul inca intepator:

Picture 090

Cel mai tare ma supara degetele de la picioare si nu ma pot stapani sa nu ma cert singur ca am fortat cu bocancii de vara intr-un sezon nu tocmai dedicat lor. In timp ce admir covorul de frunze si dau marunt din picioare, o data ce-mi scot polarul observ urma de sange pe mana. Ma dumiresc ca provine de la frecarea fermoarului bluzei termice de gat si sunt contrariat de chestia asta. Doar o mai purtasem si nu ma deranjase defel…

Ma oblojesc cu ceva saliva si pornesc mai departe la drum. Apa ce-mi sta alaturi incepe sa se salbaticeasca, semn ca urcusul devine mai dificil. Urc greu si din cauza drumului, dar bicicleta, in mod special schimbatoarele, reactioneaza perfect.

Picture 093

Soarele isi face incet-incet loc printre ceturi, iar in dreapta drumului pe care-l urc cu obstinatie, natura isi dezveleste frumusetile daltuite de apa in stancile ce o marginesc

Picture 094

Saritoare dupa saritoare croite de natura…

Picture 096

Nu se aude decat zgomotul apei, cand si cand suieratul tributarilor raului, cate o pasare ce tipa in vazduh si fasaitul cauciucurilor mele ce patrund in nisipul ud. Din cand in cand imi duc fluierul la gura si slobod cate un tipat ascutit ce se loveste de peretii de stanca amplificandu-se si multiplicandu-se in departare…

Stiu ca urmeaza un „V” in care trebuie sa fac stanga. Si apare…

Picture 097

In dreapta mea, pe drumul pe care n-ar fi trebuit sa-l urmez, o stanca uriasa pare aruncata in rau. Ma farmeca, alaturi de muntele de piatra ce strajuie intrarea pe noul drum, si ma decid sa intru putin pe el si sa nu merg mai mult de 1 kilometru:

Picture 102

Picture 103

Ici-colo ramase gaurile stancilor rontzaite (…) de apa, apoi mutate si transformate de puterea ei in pietris si nisip

Picture 105

Nu merg kilometrul propus si revin pe drumul meu. Timpul e scurt, drumul greu si-mi doresc sa ajung cat mai departe…

Un alt bolovan venit de undeva de sus, de acolo de unde privirea mea nu patrunde din cauza padurii. Cu ce zgomot cataclismic o fi cazut…

Picture 107

Apa inspumata rotunjind si rafinand formele de piatra…

Picture 108

In stanga mea, o prima cascada ce rupe monotonia pantei aproape constante a multelor ape ce ma insotesc sau pe care le intalnesc, siroind din lateral

Picture 109

Si primul loc cu soare ce-mi apare in cale si pe care ma hotarasc sa-l folosesc incercand sa-mi dezghet varfurile picioarelor ce ma dor

Picture 110

Opresc din nou langa panoul ce-mi spune ca sunt in rezervatie si ma folosesc de pauza ca sa mai fluier lung de cateva ori: animalul de care imi este cel mai teama simte mirosuri de interes pentru el de la 2 km, iar de auzit, aude de la 10, asa ca fluierul meu isi face datoria de a-l avertiza sa stea acolo, in padurile lui…

Picture 111

Stancile sunt presarate pe drum si creeaza un spectacol de o maretie iesita din comun. Imi fragmentez urcarea nu numai pentru a-mi aduce respiratia in parametri normali, dar mai mult pentru a prinde in memoria aparatului de fotografiat frumusetile pe langa care am norocul sa trec

Picture 114

si care ma coplesesc…

Picture 115

Facandu-si loc printre stanci si drum… intotdeauna invingatoare mai devreme sau mai tarziu…

Picture 117

O noua pauza pentru ca, in departare, printre ceturi, crestele Builei isi dezvelesc o parte din maretie, parca pentru a te intarata…

Picture 119

Picture 120

Este un munte care mi-e tare drag si de care ma leaga amintiri frumoase: are o salbaticie aparte, mai pregnanta decat in alte masive si, inca, mai are o rafinata calitate: este plin, in cale mai neguroase ascunzisuri, de schimnici, sihastri, sihastrii mici si adaposturi calugaresti in care credinta s-a pastrat neschimbata in ciuda parca a restristilor pe care le-au traversat, in ciuda unei lumi ce goneste tot mai repede. Este un taram al linstii, al nepatrunsului, al supuseniei omului in fata naturii si a puterii lui de a rezista in cele mai vitrege conditii. Un munte pe care daca te decizi sa-l urci pana in varfuri, trebuie sa fii pregatit si sufleteste si trupeste. Un munte cu capcane in care piatra pe care ai crezut-o solida, iti fuge smechereste de sub picioare lasandu-te prada abruptului…

In departare, varful Stogu, pe care il voi lasa in urma, undeva in stanga. Dar pana acolo mai avem :)

Picture 121

Drumul se strecoara printre arbori descarnati de toamna ce e pe sfarsite, prevestindu-ne iarna in care cautam caldura focului printre valvataiele-i

Picture 123

Si varful Stogu, din nou, dupa mai multe incercari cu un zoom „pe rosu”, proptind aparatul pe ghidon:

Picture 124

Urme de carbune dintr-un munte pe care zecile de milioane de ani de ploi, vanturi si cutremure l-au facut… disparut:

Picture 128

In dreapta mea, susurand sasait, o alta cascada isi expune valul de mireasa. Sunt cascade ale caror denumiri sunt sigur ca exista in memoria oamenilor locului, dar pe care eu nu am reusit sa le gasesc

Picture 134

Picture 136

Si iau prima pauza adevarata, in care sa mananc, sa ma adap si sa zac cateva minute in caldura zgarcita a soarelui. Profit si nu-mi mai imortalizez proviziile, ci frumusetea ce ma-nconjura, imbogatindu-mi auzul cu sunete la care in orase putem doar sa visam… Si incerc sa ma doftoricesc in pauza: tot curge sange si nu ma dumiresc de ce. Si-mi vine a idee: sa trag fermoarul in sus… in jos… cumva… Dar, surpriza, nu-l pot apuca. Trag de bluza sa ma uit si VAD: tricoul pus pe dos cu cheita pe dinauntru, facandu-si de cap cu pielea mea! Deci de-aia iesit-a soarele: ca l-am pus pe dos! :D. Ma dezbrac, ma sterg si il imbrac ca lumea. Ca prin farmec, senzatia de jena si frecus a disparut ca luata cu mana…

VA URMA

Anunțuri

Un gând despre &8222;Tura in Buila Vanturarita, in Cheile Folea (partea I)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s