Tura in Meteora, Grecia (zilele -1 si 0)

Decembrie 2014 – Ianuarie 2015

O istorie cu masina si bicicleta, despre care inca nu stiu sigur cum va continua si, cu atat mai putin, cum se va termina:

Zilele minus unu şi zero

N-as fi crezut ca voi incepe povestea unei calatorii – acum la sfarsit de an. Dar asa a fost sa este. Poate pentru ca zilele sunt scurte si noptile lungi?

Cum nu am reusit sa ma inteleg cu traditionalii mei prieteni pentru sarbatorirea Anului Nou si cum din anumite considerente nu am avut un back-up, am hotarat sa caut o zona mai calda in care sa ma pot da si cu bicicleta. Zona cu pricina ar fi trebuit sa-mi permita si calatoria cu masina, asa ca, Insulele Borneo au cazut alaturi de Yucatan. A mai rǎmas Grecia. Cum pentru muntele Athos ne trebuie ausweiss-uri, mi-au cazut ochii pe Meteora. Am început sa sap sa vad cu ce se mananca, distante, cazari, obiective si, in final, m-am hotarat. Am stabilit si plecarea pentru 27/12 ora 18.00.

Mi-am desavarsit pregatirile masinii, ale bagajelor, am facut socotelile, mi-am cumparat provizii, am facut rezervarea prin buching, iar la amiaza zilei de 26 am intrat sa revad prognoza meteo. Dupa vestile incurajatoare de acum o saptamana, urmau deziluziile: frig, ploi… adica ce am indurat cu totii în 2014. Tendinta se mentine…

Ziua de 26 a fost destul de inchisa in Bucuresti, iar posturile tv transmiteau extinderea codurilor de ninsoare. Asa ca mi-am modificat ora plecarii din 27 –  de la 18.00 pentru 12.00.

Trezit de dimineata, arunc un ochi carpit de somn pe geam si ma uit lung cum ninge. Iar ninsorile intrau dinspre sud… Bulgaria e la sud si e renumita pentru incalcelile de trafic provocate de ninsoare.

Ultimele lucruri bagate in frantuzoaica au fost cele douǎ mici canistre de motorina, ca rezerva. Ma asteptau 1050 de km in cine stie ce conditii…

La 11.45 ridic ancora cu stop de alimentare a canistrelor la Jilava. Initial am hotarat sa alimentez din Bulgaria „pentru cǎ taxe combustibil”, insa vremea mi-a schimbat planurile si am vrut sa am disponibila rezerva de la inceput.

Drumul spre Giurgiu e acoperit de zapada moale, iar temperatura sta pe la -2 grd. Cu atentie la derapaje, ajung pe la 1 şi un pic in vama Giurgiu. Coada la pod. Mare. MARE! Ma lamurex de faptul ca un TIR nu a putut urca rampa si asteptam sa fie remorcat. Dupa o jumatate de ora ne urnim in coloana.

Vinieta pe doua saptamani in BG (60 lei) si iau drumul catre Veliko Tarnovo, cale de 130 km, prin zloata de pe sosea si prin bogatia fulgilor de nea. Merg incet si cu ochii pe drum, ca rotile sa n-o ia razna si sa pot feri şi un potential alt sofer cu dificultati. Trec de V.T., iar la Garbovo am prima surpriza: intru pe un fel de centura, ma infig intr-o rampa si sesizez pierderea aderentei pe rotile din fata. Mǎ trec apele si fac manevre de revenire, ca sa pot urca pe zapada sub care se afla gheata. Trec in treapta superioarǎ si urc cu bine. Ajung la iesire si alimentez la plin.

Urcarea in pasul Shipka imi furnizeaza o a doua surpriza (de parcǎ imi lipseau…). Panta este tare, temperatura este de -9 grd, dar constat ca apa din radiator a ajuns la 115 grd. Opresc putin speriat si dau sa ma uit la motor. Nu pot ridica frumusete de capota de frantuzoaica pentru ca este sudata de zapada. Imi iau lanterna din masina sa studiez problema: la lumina ei constat ca toata grila radiatorului este acoperita de cativa centimetri buni de gheata. Pai pe unde sa intre aer la motor??? Incerc sa o sparg, dar e prea tare. Renunt si-mi aprind o tigara. Dupǎ cele 10 minute regulamentare, la pornire constat scaderea la 90 grd. Opresc din nou si cotrobai dupǎ o surubelniţa „stea”. Cu ea reusesc sa dau cam 10 gauri in stratul gros de gheata si pornesc. In 5 minute urca temperatura la loc, dar o ignor cu atat mai mult cu cat afara sunt deja -11. In sfarsit ajung sus si pornesc spre vale. Incet-incet, teribil de incet, temperatura motorului scade si ma linistesc.

Trec de Stara Zagora si fac iar plinul, ultimul din Bulgaria, la Kardzali (pret: 2.09 leva / litru = 4.75 lei / litru) si iau in bot urcarea spre Makaza. La 23.30, dupǎ 12 ore de la plecare, in sfarsit ies din Bulgaria. De aici lucrurile se imbunatatesc, grecii fiind mai grijulii cu soselele, e drept ca si intr-un alt climat.

La Makaza e pustiu si ma intretin cu o vamesa grecoaica frumoasa de pica. Schimbam ceva banalitati, ma intreaba de bicicleta ce se zarea in portbagaj, ii povestesc despre planurile mele si, pana la urmǎ, ma dezlipesc de ea si ea de mine…

Coborarea de la Makaza debuteaza rapid cu primul tunel din sirul celor fix 30 ce vor fi traversate pana la Meteora. Drumul este cu 2 benzi, inclusiv în tuneluri. Desi e noapte, altitudinea imi ofera frumoasa viziune a oraselor din Grecia, intinse la poalele muntelui pe care il cobor, feeric luminate:

DSCN4337

In dreapta mea, luna se gateste de culcare:

DSCN4325

Odata coborarea terminata, intru pe autostrada. La greci nu se plateste taxa de drum, dar autostrada costa 2.40 EU cam la fiecare 80-90 de km. Cum pe mine ma asteapta multi km de autostrada, ma voi tot scobi de bani…

Trec de Komotini, Xanti si Kavala si, dupa aproape 300 de km de mers pe autobahn, imi sunt aproape luminile Salonicului: un oras urias in care sigur voi avea probleme de orientare. Care si apar dealtfel, de cum intru: nu exista panouri care sa indice directii. Ma ratacesc – evident – si ma trezesc in partea gresita a orasului, pe malul opus golfului marii Egee. Norocul meu e ca stau bine cu punctele cardinale si am sesizat ca marea e asezata gresit. Intorc si ghicesc un “ring road spart” care ma scoate, in sfarsit, spre Kazani.

Tandalind prin Salonic la 4 dimineaţa am fost uluit sa vad ce de lume umbla creanga prin oras: un fel de Bucuresti de ora 9 seara, inclusiv autobuze de transport local pline de lume… Ciudat…

Iau din nou autostrada in bot si ratez iesirea spre Kazani. Nu-i bai, ca mai e una pe care o depistez chiar mai aproape de tinta calatoriei mele: Grevena (cam suna bulgareste…). Ies perfect si ma incadrez pe drumul spre Kalabaka (sau Kalabaki, sau Kalapaki, sau sa le ia naiba ca pe fiecare panou scria altceva…)

Drumul e pustiu si foarte frumos. Soarele se pregateste sa rasara, iar lumea e cuprinsa de culorile diminetii. Desi e frig, peisajele ma incalzesc. Opresc la trecerea peste podul ce traverseaza raul Venetikos, un preambul al celor ce vor urma. Pozele nu sunt grozave pentru ca e inca un fel de noapte amestecatǎ cu zi

DSCN4340

DSCN4341

DSCN4344

DSCN4345

In departare se intrezaresc crestele inzapezite. Eu caut Olimpul… Dar pana sa-l gasesc, soarele crud ma intampina:

DSCN4348

DSCN4350

Si, in sfarsit, il prind:

DSCN4352

DSCN4356

Drumul continua pustiu, iar eu tot trag gatzi din sticla cu ness in speranta ca nu voi chiar adormi.

DSCN4355

Opresc mai mult ca sa-mi alung somnul decat pentru a obtine informatii:

DSCN4358

Apar si primele intrebari: ce caut io coleshica? Ca io veneam de la Gravena… Simturile responsabile cu orientarea incep sa-mi joace feste si voi face mai incolo chiar o boacana mare de orientare.

Ce-a mai ramas din crusta de gheata ce mi-a blocat aerisirea radiatorului:

DSCN4362

Primele stanci ale ansamblului muntos din vecinatatea Meteorei (nu chiar “vecinatate”, dar mie asa imi placea sa cred):

DSCN4365

Si, cum ma pregateam sa schimb mia de kilometri…

DSCN4367

Fac un bilant: un drum foarte greu, cu multa zapada la roti, cu temperaturi scazute, cu 4 pasuri depasite, cu o masina destul de bine incarcata insa, manca-o-ar tata de frantuzoaica, cum tine ea cu casa:

DSCN4366

Undeva in drum gasesc un indicator care ma trimite la stanga spre Kalamika. In capul meu se declanseaza confuzia si ma gandesc ca este o alta denumire pentru Kalambaka. Apuc pe drumul indicat si, dupa vreo 20 de km ma trezesc intr-un “T” care trimite la Trikala sau spre Larissa. E clar ca e ceva gresit. Opresc o masina si, intr-o perfecta limba gimnastica mi se spune sa ma intorc pentru ca mai am doar doi kilometri pana la Kalambaka. Cei 2 se vor dovedi 25…

Ajung totusi cu bine in vecinatate, iar imaginile ma curenteaza:

DSCN4368

DSCN4369

Incep sa merg incet si tot opresc sa fac fotografii. Mi-a trecut şi somnul…

DSCN4376

In sfarsit, ajung pe la 10.40 in Kalacurumeu si iau drumul catre Kastraki unde locuieste pensiunea mea. Ajung la 11, dupa aproape 24 de ore de drum. Acu’… eu anuntasem sosirea pentru ora 18, aşa ca (…) camera nu era gata.

Am mai tandalit vreo ora dupa care mi s-a spus ca e gata camera. Intre timp, o pusesem pe Helga pe roti si ma bucurasem de o cafea din partea gazdelor. Afara, soare cu ceva dintisori si un vanticel incomod. Car bagajele in camera si imi pornesc pisiu’: nema wi-fi! Cum aveam probleme si cu colacul de wc si apa calda in care speram sa-mi inmoi jegul de dupa 24 de ceasuri de drum, vorbesc cu gazda si-mi schimba camera. Ma mut! Sǎ nu credeti ca aici platiti cazarea: aici platiti privelistea de la fereastra si din balcon…

Camera e aproape normala, dar caldura se face la… aer conditionat. Iar afara, acum, sunt 0 (zero) grade… In plus, are niste dulapuri ca, degeaba sunt eu mare ca nu ajung la ele :D

DSCN4389

Ies putin pentru o paine si ceva peisaje:

DSCN4377

DSCN4381

DSCN4386

Aranjez o parte din bagaje, papa din traista udata din belsug cu palinca, dus fierbinte si… tzust in pat. Dorm bine vreo 4 ceasuri, ma trezesc si mai mananc ceva si iar nani…

DSCN4387

DSCN4388

VA URMA

Anunțuri

Un gând despre &8222;Tura in Meteora, Grecia (zilele -1 si 0)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s