Tura in Meteora, Grecia (ziua 4, 01.01.15, prima zi a noului an)

Ma trezesc pe la 5, în urma unui zgomot suspect. In camera liniste deplina. Gandex ca aceul si-o fi luat pauza. Cald si bine in camera fara insa sa sesizez ca nici ventilatorul caloriferului nu mergea. Ma intorc pe ceea parte si adorm la loc. Pe la 8 si ceva fac ochisori si merg la baie. Lumina ioc! Sa-mi vina spumele! Pe intai ianuarie, la 8 dimineata eu nu aveam curent.

Ma fatzai prin pensiune, liniste totala. Ma intorc in camera si-mi dau seama ca pe holuri era lumina. “Deci dacat io!” Iau ochelarii si merg iar prin pensiune in cautarea tabloului electric. Il gasesc, dar n-am suficienta lumina sa citesc ce scrie in dreptul sigurantelor automate, care oricum, se aflau TOATE in aceeasi pozitie. Deci nu era de-acolo. Imi iau lanterna din camera si restudiez problema: in partea de jos, 3 sigurante din portelan cu martori luminosi alaturi. La una din ele, martorul stins. Aha! Zic in sinea mea…

Intre timp, apar si ocupantii camerei de vizavi, in papuci, cu pulovere pe ei si cipilici in cap: nici ei nu aveau curent. Asa ca ne-am unit fortele: eu bateam pe la usile gazdoaielor de la parter pe din afara, iar ei clopoteau la receptie. In sfarsit isi face aparitia omu’. Asculta ce asculta, dispare si reapare cu… un bec in manǎ. Pe mine ma buseste rasul: omu’ voia sa schimbe niste becuri. Il iau de brat si-l duc la tablou. Ii arat, iar el reactioneaza: “catastrofo, one line is down from the city, I go telephon”. Io raman prost langǎ tablou si, pana la urma, ma asez pe o canapea. Apare iar omusteanu’ si zice:”catastrofo! No telephon answer. Is only 8 hour, catastrofo” si pleaca nervos si izbind usile.

Vecinii se duc la ei in camera, iar eu ies pe terasa la tigara. Termin tigara si ma duc iar peste el, il iau de brat si-l aduc la tablou si-i explic. El îmi raspunde ca nu e electrician si nu stie. Iar m-am enervat si am desfacut siguranta sub nasul lui: 35 A. Il intreb daca are una la fel. Se uitǎ recunoscator la mine si dispare un minut, revenind triumfator cu siguranta in mana. Ii explic sa opreasca generalul, sa insurubeze siguranta si sa reporneasca generalul si, in sfarsit, rezolvam problema. Ma bate sanatos pe spate cu mult prea puternica simpatie, ii raspund si eu cu una dupǎ ceafa sa inteleaga cat de mult ma bucura efuziunile lui, imi spune ca e nervos ca e singur cu toata pensiunea, ii raspund ca daca vrea sǎ-i usurez munca pot sa-mi fac bagajele acum si ca sa lase furiile in fata turistilor si ne despartim prieteni.

Ma intorc in camera, imi dau drumul la toate caldurile, imi fac ness-ul cu laptic de-acasa si studiez prognoza: ma mancau talpile. Minus sapte cu tendinta de incalzire si o geana de soare catre pranz cand maxima ajunge la -3. Vant la mine-n Kastraki: 15 km/h. Ma hotarasc sa plec, dar nu chiar acum. Mai tandalesc vreo ora si ceva, mai un la multi ani pe fb, mai un raspuns la mail-uri de felicitari si se face 11. Incep pregatirile: vreau o tura in circuit, dar pe invers. Coborare in Kalabaka, iesire din oras, stanga spre Sf. Stefan si Meteora cu urcare, coborare in Kastraki. Imi pregatesc toalele pentru ca la iesirea de tigara am constatat ca e groasa. Si bine am facut…

4618

Le-am si numerotat ca sa nu uit ceva… 😀

Pe la 12 fara un sfert, blindat de sus pana jos, iau drumul la vale. Frig rau, dar merge. Ajuns in Kalabaka, in sfarsit constat mai multa liniste, desi nu foarte

DSCN4557

Opresc la o tutungerie in speranta ca voi gasi Camel fara filtru, dar se dovedeste marfa rara aici, atat de rara incat nu o au…

Mai opresc pentru ceva fotografii doar ca sa vedeti ce imagini au traitorii din acest oras

DSCN4555

DSCN4556

Ajung in buricul targului unde, evident, nu putea lipsi Taverna Syrtaki

DSCN4558

In sfarsit, foarte rapid, las oraselul in spate…

DSCN4559

Si incep urcusul pe care, sincer, il asteptam ca pe o jimbla calda, parca de mult timp nemaifiind atat de dorit…

DSCN4560

Pe masura ce urc, simt tot mai tare vantul si, desi pe sub casca am o caciula “demi”, il cam simt in frunte. Mainile sunt inca… calde, iar picioarele asijderea. Urcusul e destul de tare, panta medie pana in varf fiind asezata undeva la 8.5%. Dar asta e media… Stancile Meteorei incep sa mi se infatiseze. Era acel „alt unghi” pe care-l cautam:

DSCN4562

Dar soarele promis, cat o fi el de putin, intarzie sa apara

DSCN4564

Pauza de respiratie

DSCN4567

Urc destul de incet, desi in mod clar pot mai mult, dar am o retinere legata de transpiratie. As vrea sa nu se intample pentru ca nu stiu cat de frig e sus si pentru ca ma asteapta cativa kilometri buni de coborare, extrem de riscanta pentru sanatate daca o fac transpirat.

Kalabaka lasata in spate, iar in plan secund, muntii vizibili, in cel tert – doar ochii mei ii vǎd, nu si ai Nikon-ului…

DSCN4568

Nu continui mult pentru ca sunt nevoit sa negociez. Ce credeati, ca numai in Romania cainii umbla liberi si sar la biciclisti?

DSCN4572

DSCN4574

Inca un zvac de urcare, dupa care ma ia vantul in primire si, deja, simt dureri in frunte. Opresc sa-mi scot bandana si sa o pun pe sub caciula in speranta ca va ajuta. O pala de vant o ia pe Helga si da cu ea de pamant. Sunt -7 grade in continuare, iar vantul a sarit de mult de 20 de km/h

DSCN4575

Soseaua e curata si observ doar cantitatile uriase de sare curata cu care au dat pe ea, ici si colo: gumele mele sunt… albe. In departare, parca un soare palid incearca sa-si faca loc printre nori

DSCN4576

O noua scurta pauza ca sa evit transpiratia si un belle-vue spre Kalabaka, cu zoom

DSCN4579

DSCN4581

In departare, un ac de stanca ce pare a sta intr-un precar echilibru

DSCN4582

DSCN4583

Ma voi apropia de ea si-i voi face o pozǎ “prin fereastra”, dar pana acolo mai am sa ma bat cu vantul care devine, pe masura ce urc, tot mai rau cu mine

DSCN4585

Si vine si momentul pe care incerc sa-l imortalizez, chiar cu mainile inghetate

DSCN4586

Fac stanga catre Manastirile Sfanta Treime si Sfantul Stefan, privind cum se modeleaza fracturile stancilor si in zilele noastre

DSCN4588

DSCN4589

De aici am mari probleme cu vantul inghetat care tinde sa ma dea jos cu tot cu bicicleta. Opresc sa-mi treaca spaima primei rafale care m-a aruncat mult in lateral si, printre zbaterile capacului ce protejeaza obiectivul, mai fac o fotografie cu maini tremurande (de fapt, am facut vreo 4 incercari :) )

DSCN4591

Intr-o curba, mai ferit de rafalele ce, probabil, sareau de 40, prind din nou Sfanta Treime

DSCN4595

Si, din nou o “fereastra” catre lumea de jos, lasata in urma

DSCN4596

In departare, muntii asaltati de ceturi

DSCN4598

Si, din nou, leit-motivul acestei ture, “fereastra”:

DSCN4599

Lumea micǎ la picioarele mele cele mari

DSCN4603

Continui drumul, aruncat dintr-o parte in alta de rafalele inghetate si ajung, in sfarsit la Manastirea Sfantului Stefan pe care o am in plan cu o vizita pe dinauntru

DSCN4605

Ajung inghetat si cu mucii sfoara la usa manastirii la care bat ca un pelerin obosit…

DSCN4607

Dupa ce bat bine, descopar si soneria… Trebuie sa ma multumesc insa doar cu batutul si sunatul pentru ca, nici dupa 10 minute nu se oboseste nimeni sa deschida. Or fi inghetat cu totii inauntru? Oricum, picioarele mele au devenit bocna, si cu degetele de la maini aproape de neascultare, mai fac o fotografie haului deasupra caruia stau pe podul de acces la manastire, dupa care iau drumul rapid indarat

DSCN4608

O nouǎ rafala-mi baga gerul si spaima in oase si opresc sa-mi recapat rasuflarea si sa profit de imaginea sarpelui soselei ce se desface de pe ghem sub mine…

DSCN4610

DSCN4611

Ajung, dupa urcare, la intersectia spre eagle’s nest pe care in sinea mea, de dimineata mi-as fi dorit sa-l reverific la capitolul snitele cat talpa mea nr. 48, dar vantul si gerul m-au stors de energia necesara unui urcus de incǎ 500 de metri, acolo unde rafalele, probabil, m-ar fi facut sa merg spumegand de blesteme, pe langa Helga.

Mai am de urcat pana la intersectia cu drumul spre Marea Manastire Meteora, cu un interludiu de vreo 200 de metri de coborare pe care accelerez. Imi vine si ideea de a incerca franele, iar rezultatele nu sunt deloc multumitoare. Frana spate e deja doar amintire, oricate pompe as baga eu in levier. De fapt, pare a tine cu sincope, iar vinovatul evident e gerul naprasnic prin care am plimbat-o. Se va vedea mai tarziu ca judecata mea a fost eronata…

Odatǎ ultima urcare realizata, tin drumul catre vale, marginindu-ma la un 30-35 ca sa si pot opri dacǎ Doamne fer’. Ajung totusi din urma un Merz care ma tine si, pana la urma il ard intr-o linie dreapta.

Ajuns acasa, prima grija, chiar inainte de a ma descalta, desochelari, desmanusa si descasca, e sa sap la temelia lui Metaxu’, cu adevarat o mare realizare a civilizatiei elenistice de care marele Pericle, sunt convins cǎ, este mandru si in ziua de azi pe-acolo pe unde e el…

 

VA URMA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s