Tura in Meteora, Grecia (ziua 6, 03.01.15)

O zi cu o sumedenie de promisiuni: soare, vant slab si temperaturi ce ar fi putut atinge chiar 12 grade. Asa ca, pe la tot ora 10 plec, desi termometrul arata inca cu minus. Planul era sa urc pana undeva la Paleochori, o localitate situata la baza muntilor ce marginesc in partea de vest Campia Thesaliei:

DSCN4729

Din pǎcate insa, desi excursia a debutat sub auspicii favorabile din punct de vedere meteo, desi fizic ma simteam extrem de bine, desi bucuria plecarii in tura era deosebita, rapid mi-am dat seama ca datele problemei se schimba radical: frana spate nu mai functiona deloc, aportul ei fiind dupǎ 2-3 km de la plecare, de fix 0%:

DSCN4722

Garniturile levierului au cedat in cele din urma, tot lichidul scurgandu-se incet-incet pana cand eficacitatea ei a devenit nula. Poate ca pe drum drept acest nacaz ar fi putut fi intr-o oarecare masurǎ ignorat, insa pe pante de 8-12%, lucrurile puteau lua o intorsatura periculoasa.

A urmat un lung moment de reflectie, asezat cu o tigara in bot pe marginea drumului. In fata mea, muntii ce-mi sopteau parca “vino”…

DSCN4717

…in dreapta mea raul ce parca imi soptea “du-te”…

DSCN4718

… iar in ochi, levierul franei spate ce-mi spunea parca “un-te duci aiuritule, e’j nebun?”

Lunga chibzuinta s-a soldat cu alegerea unei cai de mijloc: scurtarea turei cu evitarea pantelor finale ce urmau a fi coborate dupa accederea catre poalele muntilor, atacarea pantelor intermediare la urcare in regim normal, iar la coborare… pe langǎ Helga, pe picioare acolo unde virajele si acele de par m-ar fi pus in situatii imposibile.

Asa ca am reluat drumul catre in sus, facand insa si o scurtǎ pauza langa o biserica de la intrarea in localitatea Drava:

DSCN4720

Nu am revenit in drumul principal si am incercat o scurtatura prin sat, urmata de un drum prin padure pentru a atinge localitatea Kria Vrisi si a reveni apoi in drumul asfaltat.

Am luat Drava in piept pe pante de un ascutis incredibil ce parca musca din picioarele si plamanii mei, ajungand stors pana in varful satului. Ulitele inguste si prezenta ghetii pe acestea in multe locuri mi-au creat dificultati deosebite. Odata ajuns in capul satului, am oprit in fata ultimei gospodarii, mai degraba un fel de mic conac, unde am stat putin de vorba cu proprietarul, un tip deosebit si in mod clar nu din partea locului.

Omul mi-a explicat ca se poate ajunge in celalalt sat prin padure, dar cǎ cel mai probabil va trebui sa merg mult pe langa bicicleta din cauza zapezii si a gheţii. In plus, din cauza faptului ca iarna nu este circulat, e foarte posibil sa ma ratacesc. I-am multumit frumos pentru informatii si m-am intors, testand coborarea pe picioare pe strazile unde panta depasea 20%.

Revenit in sosea, am reluat traseul fixat de cu seara. Drumul este bun, insa cu pante mari ce alterneaza urcarea cu coborarea. Pe portiunile in care mergeam la vale, incercam sa pastrez o viteza de siguranta asezata undeva la 20 km/h

Moment de odihna:

DSCN4723

Privind catre locul din care veneam:

DSCN4725

In curand ajung la intersectia catre Trifilla, ce debuteaza cu o coborare ametitoare:

DSCN4726

Evident ca in asemenea situatii iti pierzi rapid rabdarea, asa ca am impins putin mai departe gradul acceptat de risc, atacand virajele descendente cu mai mult curaj:

DSCN4728

Sosirea in Trifilla a insemnat si o scurta pauza care sa-mi mai scada din nivelul adrenalinei acumulate, profitand de aparitia bisericii din sat, bine cocotzata pe un deal si inconjurata de ziduri de sprijin:

DSCN4731

DSCN4732

Odata iesit din sat, urmeaza o zona de fals plat in care urcarile usoare alterneaza cu coborari asijderea, parcurgand o zona de lunca, practic pustie. Temperatura a crescut suficient incat sa mai dau jos un cojoc din cele  multe de pe mine

DSCN4733

In fata, un grup de stanci ce se aseamana cu cele de la Meteora, dar departe de faima celor din urma:

DSCN4734

DSCN4735

Curand ajung la intersectia cu un drum ce-l banuiesc a duce spre Kalabaka. Nu-l cercetez defel pentru ca inca nu am intentia sa ma intorc, dorindu-mi sa ma mai bucur de caldurǎ si de drumul la stanga ce serpuieste catre munti.

De unde veneam:

DSCN4739

Pauza de masa cu alune trase in zahar caramelizat 🙂

DSCN4740

Am luat soseaua ce urca usurel, lasand localitatea Neromili in urma, pana intr-un “T” in care, la stanga urma sa ajung in Mpasia, baza urcarii catre munte. Ajuns destul de repede in Mpasia, fac dreapta pe drumul de acces catre sat, un drum bolovanos, plin de balti si gauri, ce trece printr-o micǎ padurice de macesi. Odata intrat in sat…

DSCN4742

… sunt luat in primire de catre “portari”:

DSCN4744

cu care negociez intrarea in localitate pana la pasivitate totala :).

Un sat saracacios, cu cateva case rasfirate pe o coasta. Ceva mai sus, o ferma din care se auzeau latraturile cainilor ce-i asigurau paza, motiv suficient, bazat pe vasta experienta capatata, sa nu ma aventurez prea aproape de ea

DSCN4749

Cateva minute de pauza in care m-am bucurat de caldura soarelui primavaratic, dupa care am luat drumul catre casa

DSCN4750

Ajuns in “T”-ul ce l-am lasat mai devreme in urma, opresc ca sa casc gura la harta tinutului in care este marcat cu o bulina verde locul in care ma aflu

DSCN4751

Din nou drumul catre Kalambaka ce se cheama acum Kalampaka, in zare itindu-se stancile Meteorei pe care nu ezit sa pun zoom-ul aparatului de fotat

DSCN4753

DSCN4755

Drumul este intr-o usoara permanent coborare, asa ca ii dau tare in conditiile in care vantul ce m-a sacait putin la plecare a incetat de tot.

DSCN4758

Ajuns in vecinatatea orasului cu atat de multe denumiri, ghicesc un intrand in stanga, intr-un fel de balastiera, ca sa ma bucur de prezenta soarelui si a limpezimii raului Pinios.

DSCN4765

O bicicleta chinuita…

DSCN4760

Si-un calaret nesimtitor la durerile ei…

DSCN4764

Bucurandu-ma de zgomotul curgerii apei si de limpezimea ei, nu uit sa mai arunc o privire catre…

…munţi:

DSCN4766

si catre stancile Meteorei

DSCN4767

La intrarea in oras gasesc si o schema a asezarilor de la Meteora, pe care acum imi notez locul in care am adastat pret de cateva nopti

Copy of DSCN4774

O ultima fotografie luata de pe podul ce traverseaza raul Pinios, pentru a retine micul disipator de energie

DSCN4777

Desi nu am reusit sa-mi duc toate planurile pana la capat, desi au fost si lucruri care intr-o oarecare masura mi-au creat stari de disconfort, una peste alta sunt multumit de cele vazute, de cele intamplate, de experientele acumulate, de peisajele extraordinare de care m-am putut bucura si, nu în cele din urma, ca am mai putut sa adaug o “stare” starilor pe care le-am adunat de-a lungul vietii.

Este un loc ce merita vazut macar o data cat suntem traitori, iar daca reusiti sa va rupeti poate nu mai mult de 4 zile in Meteora, daca reusiti sa va dispensati si de o suma de bani, va recomand sa faceti un drum pana acolo. In mod cert, nu veti avea pareri de rau.

Ajuns destul de devreme acasa, am apucat sa mai plec putin cu frantuzoaica pentru a face un minim de cumparaturi cerute de cei de acasa. Odata si acest aspect lichidat, m-am regrupat in camera avand un mare plan in cap: cum mie nu-mi plac autostrazile, motiv pentru care si spun mereu ca abia astept sa termine ai noştri marile autostrazi in Romania ca sa NU merg pe ele, am petrecut doua ceasuri in fata calculatorului ca sa croiesc o ruta prin Grecia fara autostrazi. Si mi-a cam aproape iesit, notandu-mi pe hartie ce si cum trebuie sa fac.

VA URMA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s