O Grecie putin altfel: Thassos 2013 (6)

„Ziua Tineretului”, adica 2 Mai a fost dedicata intr-o prima parte curatatului si unsului angrenajelor bicicletei. Am ochit in Potos un magazin cu tot felul de fiare si zemuri, asa ca m-am aprovizionat de dimineata cu 2 spray-uri (unul de curatat si unul de uns) si o perie. Dupa ce mi-am facut incalzirea in camping pe langa bicicleta mesterind la ea, am plecat apoi pana in Theologos ca sa ma interesez de preturile oloiului de masline pentru multele comenzi pe care le aveam din tara. Cum urcarea este consistenta, m-am hotarat sa o fac „in timp”, lucru pe care l-am si reusit, dar nu spun in cat timp ca sa nu rada cursieristii de mine :P.

Lantul si angrenajul mergeau si parca nu mergeau: tot aveam senzatia zgomotului nepermis de mare.

Am revenit din cursa cu toate informatiile adunate si, dupa un pranz „en famille”, am hotarat sa mai dau o tura la Manastirea Arhangelos, doar ca sa ma tin cald.

Dupa prima catarare mai serioasa, peisajul imi dezvaluie Manastirea:

GR 2013 218

Dar si o minuscula plaja cu o casulie… de vacanta oare?

GR 2013 221

Si Manastirea „vazuta de aparatul de fotat mai de aproape”:

GR 2013 222

Revenit seara acasa, m-am bucurat din nou de superbul apus de soare de peste mare, apoi racoarea proaspata a cortului m-a-mbratisat…
Ziua urmatoare, cu destul de multi kilometri in picioare si cu catararile de pana acum duse la bun sfarsit, am planuit sa incerc din nou marea (bucla) cu degetul. Voi fi oare in stare sa parcurg cei 92 de km mai repede decat prima data si… poate… in barem? In incercarea precedenta, e adevarat ca cu tot cu pauze, facusem 7:25’…
La 9.31 eram in sa, iar la 10.32 eram la Manastire. 5 minute dupa cele 3 catarari nasoale si, la drum. Drum, drum, dar caldura imi turna parca plumb in picioare. La km 37 hotarasc refacerea echilibrului hidric si jertfesc aproape 20 de minute la bere. Stiam ca mai am 3-4 km si incepe urcusul acela despre care va povesteam ca e de rupt picioare, ficati si plamani. Reusesc cei peste 5 km de catarare grea cu „numai” 3 opriri intermediare, iar dupa 4 ore de la plecare depasisesm portul in care ancorasem.
Stupid, dar ca sa am o informatie cat mai exacta, am numarat catararile cu lungimi de peste 500 m: au fost 13. De-acum eram in jumatatea a doua si paream a ma simti bine. Evident ca limita de 6 ore era din nou compromisa, dar eram deja impacat cu gandul asta. Am tras cat s-a putut numarand in continuare catararile celei de-a doua jumatati. Si mi-au iesit… tot 13! Pauzele le-am gandit la cca 10 km si nu mai lungi de 5 minute. Mi-au cam iesit desi vantul din fata mi-a dat ceva batai de cap. In afara de vant, pe ultimii 30 de km eram de-a dreptul ingrijorat de scandalul facut de lant pe pinioane. In sfarsit, dupa fix 6 h si 30 de minute, intram din nou pe poarta campingului.
A fost mai bine ca prima data, dar tot insuficient. Am stat si m-am gandit ca eliminand pauzele peste care as fi putut sari, cel mai probabil as fi scos cu 20 de minute mai putin… Deci, asta a fost! Am ramas cu bucuria faptului ca am dat doua ture ale insulei, lucru pe care anul trecut nu am indraznit sa-l incerc nici macar o data. Se cheama, pentru mine, un pas inainte. Nu mare, dar existent :)
Pentru ultima zi de hoinareala, sambata (cea de dinaintea Pastilor), am hotarat sa-mi fac o surpriza (de parca nu mi-as fi facut destule! :) ): sa merg din nou in cel mai frumos loc in care am ajuns in aceasta vacanta, apoi sa ma odihnesc putin si sa merg cu fetele mele la Invierea din Thassos.

Cel mai frumos si linistitor loc pe care l-am intalnit in lunga mea peregrinare prin Thassos a fost, fara indoiala, zona cascadelor din Maries. Asa ca am hotarat sa-mi inchei drumurile acolo. Sambata pe 4 mai am taiat-o pe la 10.30. Promisiunea era mare prin prisma caldurii ucigatoare cu care m-a blagoslovit „Fochistul”. A trebuit sa opresc dupa numai 10 km avand in vedere ca aveam pe mine o pereche de pantaloni o idee mai scurti decat cei cu care am mers pana acum, iar crema antisolara pe zona alba-alba se dovedea a fi foarte necesara.

Dupa scurta pauza folosita si pentru hidratarea absolut necesara inaintea urcusului spre Maries, am luat drumul pieptis pana in sat. Cateva minute de pauza si, in sfarsit, din nou pe forestierul de acum cunoscut. Urcarea nu a fost deloc comoda din cauza fierbintelii de care eram inconjurat: de sus de la fochist, iar din lateral de la stancile incinse.

In sfarsit, ajung la prima si cea mai inalta cascada. Acesta imi era scopul si am inceput sa ma bucur de racoarea apei cristaline.

GR 2013 226

GR 2013 228

GR 2013 230

Din nou la copacul „patruns”

GR 2013 237

Si, mai departe, racorindu-mi sucul cu miere intr-unul din lacusoarele aflate la baza uneia dintre cascade

GR 2013 242

GR 2013 244

M-am mai bucurat putin de tentatiile alpinismului de loisir, parcurgand din nou tot drumul din cascada in cascada, cu placerea data de prezenta apei si a racorii ce o insoteste

GR 2013 249

Moment de odihna…

GR 2013 246

La plecare, m-am intalnit cu o pereche: ea era destul de lovita la mana stanga si avea ceva zgarieturi urate pe picioare. Practic oprisera ca sa se spele de sange si de pamant. Daca initial i-am salutat in engleza, dupa cateva vorbe schimbate mi-am dat seama ca sunt romani plecati intr-o aventura asemanatoare cu a mea. Mi-a facut o mare placere sa-i intalnesc, chiar in conditiile in care ea era destul de tare ranita, pentru ca erau extrem de incantati de ceea ce facuseara si vazusera. Ranile nu reprezentau o problema si le-am admirat determinarea. Mi-a fost rusine sa le cer sa ii fotografiez, dar le transmit toata admiratia mea si pe aceasta cale.
Drumul de intoarcere:
GR 2013 251
Am ajuns acasa incarcat de energia acestor locuri si, am inceput sa ma pregatesc, ca tot crestinul pentru noaptea de Inviere. Era ultimul eveniment al excursiei noastre, luni fiind planificata plecarea.
O noapte de Inviere putin diferita de ale noastre, cu multe artificii, intr-o biserica in constructie, in care finalul slujbei a avut loc practic intr-un subsol. Am ajuns acasa pe la 1 cu lumanarile aprinse pe care le-am asezat pe o bucata de marmura alba in fata corturilor, sa ne lumineze.
Dimineata m-am trezit destul de devreme si am avut o surpriza: pe masuta noastra tronau doi iepurasi si vreo trei ciocolatele. De mult n-am mai simtit chestia asta… din copilarie:  A VENIT IEPURASUL!
Buninteles ca am avut probleme existentiale: iepurasul nu exista, dar nici mama nu e aici… Cine a venit cu dulciuri la noi in noaptea de Pasti?
Dulciurile se vad pe masa, iar in fata noastra lumanarile ce au ars pana la plecarea noastra de luni
GR 2013 260
GR 2013 254
Tarziu am aflat si autorii: vecinii nostri nemti carora anul trecut le-am facut o detaliata prezentare a berii romanesti de care au ramas foarte incantati.
Un gest frumos…
Peste zi, petrecerea cu miel, iar ultimele imagini ale Greciei in general si ale Thassosului in special sunt…
GR 2013 256
GR 2013 259
GR 2013 257
Asa mi-a ramas Thassos-ul in minte… exact asa cum vi l-am povestit!
SFARSIT
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s