Tura scurta-scurta in Muntii Tarcului

Octombrie 2014

E greu de crezut cum am facut tura asta. Greu-greu. Prognoza meteo spunea – si a avut dreptate – ca zile frumoase in saptamana ce tocmai se incheie vor fi doar luni-marti si, poate, miercuri.

Duminica am incercat sa dorm cat mai mult. Stiam ca luni de dimineata la 8…9 cel tarziu ar fi trebuit sa fiu undeva langa Jibou. Aproape 600 de km. Am adunat dupa-amiaza ca doua ore de somn, apoi am stat cu ochii beliti in tavan. Pe la 7 m-am ridicat din pat si am inceput sa adun: geanta cu haine, cea cu mancare, rucsacul cu cele de trebuinta profesional, rucsacul de tura cu toate ale bicicletei inghesuite in el, laptop-ul si Helga demontata. La lumina frontalei toate si-au gasit locul in frantuzoaica, iar la 0.00 luam drumul Brasovului si de-acolo mai departe.

Ajuns unde imi propusesem fara evenimente, dau sa intru in curtea in care trebuia sa ajung. Pe platforma de la intrare, doi caini mari si 4 puiuti. Ii vad si ma gandesc sa fac un ocol larg ca nu-i deranjez de la soarele ce-i incalzea pe toti 6, fara sa observ ca platforma este peste un mare sant. Asa ca i-am ocolit si am dat cu rotile din fata ale frantuzoaicei in sus-amintitul sant, punand-o pe burta. A durat vreo juma’ de ceas pana am scos-o cu ajutorul unor oameni ai muncii, o sufa si o dubita care m-a tras afara.

Odata treaba terminata, pe la 2 din nou la volan cu azimut Caransebes. Dupa mai bine de 1000 km, pe la 11 ajung, in sfarsit, la locul de cazare. A doua zi, evident ca nu m-am putut trezi la cat mi-am propus si toata activitatea s-a decalat. Pana la urma, marti la 2 si ceva eram, in sfarsit, LIBER.

In goana cea mai mare, am plecat la Otelu Rosu, unde am parcat chiar in intersectia spre Poiana Marului. M-am schimbat sub privirile uluite ale localnicilor si…

Picture 094

Drumul urca pe dale de beton ce te zgaltaie de-ti auzi creierii-n cap… muncind 🙂

Picture 095

Vremea e mai mult decat buna, iar spinarile impadurite ale muntilor imi tin companie

Picture 096

Picture 097

Un tapsan gras se intinde in stanga mea si nu-i rezist

Picture 098

In fata mea, la cateva sute de metri, vechea colonie a muncitorilor ce au construit barajul de la Poiana Marului

Picture 099

Odihnit, continui drumul si ajung intr-o intersectie. Stiu ca am mai facut drumul o data, dar nu mai stiu unde ducea drumul din dreapta. Ma opresc din nou si astept o vietate care sa ma lumineze. In sfarsit, apare o masina, iar soferul imi povesteste ca duce undeva sub Muntele Mic. Inregistrez informatia si continui spre baraj

Picture 100

Drumul urca sanatos, iar caldura de afara scoate transpiratia din mine. Scot si tot ce-am adunat ieri, pe drumul de mai bine de 1000 de km

Picture 104

In sfarsit, se iteste si barajul dintre munti. Urmeaza sa urc catre el si stiu ca aici panta devine rea…

Picture 105

Picture 106

Uite pe unde merge drumul!

Picture 107

Reusesc sa-l urca dintr-o bucata si, iata-ma-s sus!

Picture 118

Unde sunt intampinat de… cine credeti?

Picture 113

Picture 117

Cuget ce sa fac in continuare. Ma intorc pe acelasi drum? Cuget si privesc, privesc si cuget… Uneori e-al naibii de usor sa cugeti 🙂

Picture 121

Picture 122

Picture 123

In celalalt capat al barajului se iveste un drum, pe malul drept, ce pare sa coboare prin padure. Hmmmmm…

Incalec si, insotit de catei, merg spre locul unde sunt adunati paznicii. Ii intreb despre drum, iar ei imi spun ca cel pe care l-am ochit „coboara prin padure si se intalneste cu <nationalu’>, da’ e greu. Da matale ai scula. Da n-ai d’alea de se pun la picioare si ti se lipesc de pedale”. Am zambit, multumit, si am luat-o prin padure.

Drumul vazut de sus, inainte de a intra in padurea de pe versantul drept

Picture 132

Lasand barajul in urma…

Picture 134

…intru pe drum

Picture 135

Coborarea este spectaculoasa, iar culorile ce te imbiba – naucitoare

Picture 136

Picture 137

Picture 141

Covor de frunze, insotit de raul ce se strecoara prin verdeata ce sta sa paleasca si ea…

Picture 143

Picture 145

Odata iesit in „national”, dupa inca 2 kilometri ajung in intersectia unde-mi pusesem intrebari si unde localnicul imi spusese ca se merge pana sub Muntele Mic. Asa ca iau drumul in sus, planuind sa intru pe el cel mult o jumatate de ora

Picture 146

Cand si cand, slobod cate un fluierat ascutit din bratara ce sta agatata de mana

Picture 147

Urcusul e greu, iar raul ma previne aratandu-si micile cascade

Picture 150

Este un drum forestier peste care s-a aruncat cu graunte nefixate din piatra sparta. Desi trag cat pot calare, jumatate din efort il cheltuiesc in pierderile dese de aderenta, dand in gol cate o jumatate de pedala…

Sunt „chiar aici” :)

Picture 152

Desi mi-am propus doar o jumatate de ora de explorare, peisajul este indeajuns de incantator pentru a ma face sa continui

Picture 153

Este tarziu insa si, cand drumul coteste in ac de par lasand firul apei ce m-a insotit in urma, hotarasc ca este deja prea tarziu sa mai continui si ma opresc sa-mi trag sufletul inainte de coborare

Picture 154

Drumul ce continua sa urce de unul singur…

Picture 156

Picture 157

Asa ca iau o scurta pauza :)

Picture 158

Raul pe care drumul il paraseste…

Picture 159

Si drumul ce paraseste raul…

Picture 161

Dupa un sfert de ceas de hodina, o iau pe Helga de coarne si ne dam drumul cu grija la vale. Chiar cu mare grija, pentru ca orice frana pusa mai apasat pe pietrele ce se rostogoleau sub cauciucurile mele, puteau sa ma arunce in cap in mijlocul unei pustietati in care nici guagole maps nu se descurca…

Picture 163

Fluierand din cand in cand, imaginea unei alunecari de teren imi surprinde coada ochiului. Ce inseamna sa tai copacii ca nebunul…

Picture 164

Picture 165

Coborarea pana in „national”, din cauza drumului, a durat cu mult mai mult decat mi-as fi dorit, iar o data ajuns la drumul de beton, am inceput sa trag tare la vale ca sa mai prind o geana de lumina. In sfarsit, aproape de ora 7 poposeam langa masina si, toate actiunile derulate anterior langa ea, le-am reluat in sens invers. Pe la 8 eram acasa, pregatindu-ma de dus, ceva mancare, si drumul de a doua zi, cu masina, la Valea de Pesti.

A fost o tura frumoasa desi… tare… tare scurta…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Tura scurta-scurta in Muntii Tarcului&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s