Tura in Muntii Calimani, pe Valea Tihului (partea 2)

… Incalec si iau drumul catre Taul Zanelor. Calea se desparte de firul apei si incepe sa urce sustinut. Ma uit in stanga si-n dreapta in speranta ca voi vedea marcajul. Acesta insa, nicaieri. Dupa aproape doi kilometri de urcus gasesc un nou indicator… T.A.:

Picture 153

Nu prea seamana cu punctul albastru, marcajul ce ar fi trebuit sa ma conduca spre Tau. Mai merg cateva sute de metri pe o panta ce s-a calmat, fara sa mai gasesc un alt indiciu, desi spatii pentru marcaj ar fi fost suficiente. Verific si telefonul si constat ca sunt pe un drum care… nu exista :). Distanta pana la Taul Zanelor fiind mare, ma gandesc la faptul ca, inevitabil, la un moment dat voi ajunge intr-o intersectie oarecare si nu voi avea suficiente informatii pentru a continua. Asa ca iau decizia de a reveni in intersectia atat de bine panotata si sa reiau firul drumului pe Valea Tihului, drum ce imi era prezent si pe telefon. Zis si facut: schimb azimutul si hotarasc sa merg pe DF Tihu pana in Poiana Sânta.

Picture 152

Indicatoarele apar imediat, iar marcajele se succeda cu regularitate, cel mai adesea pe trunchiurile copacilor ce marginesc drumul, T.A. aparand pentru ultima data in aceasta etapa

Picture 156

Calatorul este inconjurat de o pustietate de inceput de lume, lucru ce se vede imediat si in felul in care sunt construite saritorile de catre lucratorii silvici: mici si cu minimum de materiale

Picture 158

Drumul se imbunatateste vizibil, e ceva mai cald, iar pe dreapta las in urma un canton forestier parasit in care-mi bag doar putin nasul

Picture 159

Urcusul se intareste, iar asta se vede in multimea de mici cataracte ale raului Tihu ce sunt asezate una imediat dupa cealalta

Picture 161

Urmeaza o mica poiana, in afara padurii, unde soarele ma imbie sa poposesc, sa rontai ceva si sa ma bucur de caldura lui inainte de a intra din nou intre brazi

Picture 162

Picture 163

In stanga mea, raul, in apele caruia probabil ca mi-as fi spalat fata prafuita daca ar fi fost ceva mai vara

Picture 164

Telefonul imi spune ca sunt pe traseu si ca am mai castigat ceva altitudine

Picture 165

O scurta privire asupra vechilor mele gume pe care am hotarat sa le folosesc pana se vor face fashii :)

Picture 166

Pornit din nou la drum, dupa o foarte scurta pauza la un izvor semnalizat printr-un panou, din departare se aud parca ceva zgomote. Opresc si ciulesc urechile sa incerc sa ma lamuresc: un fel de bazait indepartat. Mai merg ceva mai bine de un kilometru si ma dumiresc: un mic santier al unei viitoare pastravarii, bazaitul fiind cauzat de un mic grup generator. Il depasesc si salut un om al muncii ce se chinuia cu o lopata prin zona, spre marea lui surprindere :). Continui si ajung intr-un „V”.

Picture 172

Opresc sa ma lamuresc: la stanga, un drum forestier, blocat de o bariera, si intitulat in mod atatator… „Naruita”. Ma cam mananca pentru ca ma gandesc la o padure prabusita, sau un munte prabusit sau… sau… Bariera imi spune insa ca singur nu e bine sa ma aventurez cu atat mai mult cu cat ursii sunt la ei acasa in zona:

Picture 175

Picture 176

Dupa o pauza a carei necesitate o simt, continui pe drumul meu catre Poiana Sânta

Picture 173

Din nou am o problema cu marcajele, dupa trecerea unei poieni in care, in stanga, si-a facut aparitia o caprioara speriata pe care am surprins-o cu obiectivul aparatului de fotografiat practic din greseala :)

Picture 179

Picture 180

Reapare T.A. care se suprapune in continuare, conform placilor indicatoare, cu C.A. Problema e ca T.A. vine de… nicaieri. Daca va amintiti, T.A. il gasisem tot aiurea pe drumul catre Taul Zanelor, cand picase tot din senin. Din fericire, nu prea sunt interesat de noul marcaj si-mi continui drumul dincolo de indicatiile confuze si care evident sunt usor dezorganizate, cel putin pentru traseele secundare ale masivului.

Ce mi-ar fi placut sa lucrez intr-un ocol silvic, intr-o tara in care oamenii nu sunt hotarati sa fure lemne cu orice pret. Intr-o asemenea casa as fi locuit…

Picture 181

Nu mi-ar mai fi trebuit nimic…

Tot mergand la deal, ajung in intersectia ce se desface pe de-o parte spre varful Tihu, iar pe de alta, spre Poiana Sânta si Curmatura Tihului. Incep sa ma apropii de capatul drumului, forestierul abia avand 4 km dincolo de care, cel mai probabil, se intra pe poteca de picior. Am deja in carca mai bine de 24 de km urcati, iar timpul nu tine cu mine.

Picture 183

Continui deci catre Poiana, gandindu-ma cat de multe parale face o noapte bine dormita. Am urcat cu mult mai mult astazi, bucurandu-ma si de un mic dejun rezonabil, iar rezultatele se vad: nu mai trec prin acele momente de sfarseala, iar frigul il suport cu mult mai bine. Din pacate, timpul este marele inamic si el ma obliga sa fac uneori diverse scamatorii ca sa ma bucur de natura si de calatoriile mele pe bicicleta.

In fata, drumul ce se prelungeste pana in Poiana pe care abia astept sa o vad, iar in stanga, Tihu care a devenit mic-mic, pe masura ce urc

Picture 184

Picture 185

Calea pe care rotile-mi calca se face parca mai putin primitoare si incep sa muncesc din greu ca sa scap de pietricele nefixate ce se rostogoleau la contactul cu cauciucurile mele

Picture 189

Iar urcusul se dovedeste a fi destul de artagos. Incepe sa se simta ascunzisul soarelui in spatele muntilor si, imi fac planuri deja de folosire a lanternei la coborare. Deocamdata urc cu incapatanare cu capul in pamant din cauza efortului si cu ochii mari ca sa ocolesc micile capcane ce-mi amplifica osteneala. La un moment dat, desi singuratatea si tacerea sunt atotstapanitoare, deslusesc ceva la cativa metri in fata. Parca doi foitze verzi… Ajung cu trotineta foarte aproape si ma dumiresc…

Picture 192

Sunt bani… chiar BANI!!! :)

Picture 193

Incredibil pentru mine sa gasesc bani pe jos in pustietatea asta. I-am ridicat, uzi de la apa si i-am pus in buzunar. O tura care a fost chiar si… platita :)

Cu buzunarele pline, continui urcusul care ma stoarce de puteri, incercand sa-mi arunc privirile peste brazi in cautarea Poienii. Kilometrii se cam facusera, inclusiv pentru etapa de urcus planuita inainte de a lua pauza de respiratie, dar Poiana inca nu se arata. Nu-mi vine sa iau pauza planuita si ma intarat mai departe… ajungand, sper, la ultimul stalp indicator

Picture 197

Imediat dupa curba, brusc, drumul se termina, iar Poiana… ia-o de unde nu-i… sau asta o fi?

Picture 199

Poate insa e pe undeva pe-aproape. Asa ca abandonez bicicleta si iau putin la pas imprejurimile. Dar doar putin pentru ca oboseala isi spune cuvantul. Intr-adevar, nici urma de o poiana atat de prezenta pe marcaje.

Picture 200

Iar drumul, intr-adevar continua dar doar pentru cei pedestri. Asa ca, dupa cateva minute, hotarasc sa-mi mut calabalacul la soare pentru a ma bucura de razele lui si ca sa nu fac vreo nazbatie la cat de incins sunt

Picture 204

Am ajuns pana aici, la un capat de drum…

Picture 202

Si la un capat de urcus…

Picture 201

Putina odihna si stat la soare mi-au facut bine. Chiar a fost o urcare frumoasa si o savuram pe indelete. Cam un sfert de ceas am zacut asa, bucurandu-ma de linistea inserarii, dupa care m-am imbracat ceva mai bine si am luat-o catre in jos.

Pe masura ce castig viteza, starea drumului imi atrage atentia ca trebuie sa fiu mai precaut si sa nu exagerez in conditiile in care gumele incep sa arunce pietricelele pe care calca in toate partile. Asa ca o las mai moale.

Seara se lasa, iar temperatura incepe sa scada si, adaugata la lipsa de efort a coborarii, ma obliga sa opresc si sa-mi iau si polarul pe mine. Profit de ocazie si mai fac ceva poze care sa-mi aminteasca…

… de munti

Picture 205

… de caratoare

Picture 206

Mai comod acum pe coborare, opresc peste inca cativa kilometri pentru a surprinde lucrarea de la Rastolita, printre copaci, intr-o alta lumina

Picture 208

Apoi, pe ultima portiune de coborare a forestierului, inainte de a ajunge la intersectia catre santier, o imagine imi fulgera retina, ca un stop-cadru luat din goana calului. Opresc imediat si-i incerc imortalizarea:

Picture 209

Picture 213

Din nou in sa pentru ultimii kilometri si, dupa ei, intrarea in curtea pensiunii. Evident ca ma simt putin obosit si infrigurat, dar am puterea sa-mi faram Helga si s-o bag in frantuzoaica. Apoi, inca mai am puterea de a termina coniacul sub dus, am avut rezerve sa si mananc bine si, ca de final, la o tigara pe balcon inaintea culcarii…

Picture 215

Picture 216

:)

SFARSIT

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s