Tura in Cheile si la Banutii Dobrogei

Septembrie 2013

Totul a inceput cu un ultim (?) week-end la 2 Mai. Impreuna cu a mea si cu fii-mea am hotarat sa mai vedem o data marea anul asta: pe liniste, in soare de toamna. Fetele urmau sa stea la casutele de pe plaja, iar eu la cort. Aveam planul facut, iar voia de la fete – asigurata. Voiau sa citeasca, sa doarma la soare, sa palavrageasca, intr-un cuvant… sa se simta bine. Deci, agatata in spatele lui Silberchen (Argintuta) ne-a insotit si Helga.

Gandeam de ceva vreme la o tura intr-un loc mai putin cunoscut pentru noi cei dincoace de Dunare: Cheile Dobrogei si, apoi, Banutii Dobrogei. Despre Chei, stiam ca sunt sapate in calcare de origine coralifera aflati odinioara pe fundul Marii Thetis, calcare asezate pe sisturile verzi (cele mai vechi roci din Romania, avand varsta mai mare sau egala cu 2 miliarde de ani). Zona reprezinta o parte a Podisului Casimcei, marginit la nord de falia Pecineaga-Camena, iar la sud de falia Capidava-Ovidiu. In afara rocilor calcaroase ce au dat nastere cheilor, este locul unde poti pune piciorul pe cele mai vechi roci “la zi”. Asa ca, aveam suficiente motive sa mai vad ceva de pe lunga mea lista.

Vineri seara, aproape de ora 10 imi intindeam cortul si, dupa o masa buna si stat la taclale cu fetele, luat de frigul nopţii m-am retras la cort. De dimineata la 7.30 ieseam in soarele diminetii: un soare cu dinti de 9 grade. Mi-am facut bagajul format din: trusa de scule, o camera de rezerva, suc, glucoza si sumedenie de visuri.Imbracat in chilotii de drum peste care am tras pantalonii lungi, tricou cu un soft-shel si pe deasupra foita de vant. La 9 eram in masina, iar la 10.20 coboram in Mihail Kogalniceanu. Vremea promitatoare chiar daca mai frig decat mi-as fi dorit, tulburata doar de un vanticel din vest-nord-vest care mi-a dat ceva de furca.

La 10.43 sunt in sa, iar 3 km mai departe ma opresc sa mai dau jos din cele cojoace. Drumul asfaltat porneste din Kogalniceanu si urca usor catre nord spre localitatea Targusor.

DSCN2078

Departe, spre est, se vede lucind Lacul Tasaul

DSCN2080

La intrarea in Targusor, spre dreapta se desfac două drumuri:

DSCN2084

DSCN2085

DSCN2086

Eu imi continui drumul catre centrul localitatii unde, la 12 km de la plecare, ajung in intersectia ce ma indruma catre localitatea Cheia, aflata la iesirea din Chei. Deci, sunt aproape. Singurul care ma deranjeaza este vantul. Nu degeaba aici este locul unde producatorii de energie eoliana au plasat cele mai multe “ventilatoare”.

DSCN2088

Dupa cateva momente de odihna, pornesc si, dupa numai 4 km, deja sunt la intrare. Este aproape ora 12, iar caldura isi face simtita prezenta. Asa ca, pentru a ma putea bucura in tihna de peisaj, fac o scurta halta intr-o padurice de la marginea drumului si raman ca asta-vara: la tricou si pantaloni scurti.

DSCN2098

Odata asigurat confortul termic al calatoriei, sunt pregatit de intrare.

DSCN2091

Initial am crezut ca pot sa parasesc asfaltul pentru a intra pe o cale mai putin umblata in chei, dar dupa cativa metri mi-am dat seama ca ceea ce credeam eu ca este o cale mai bună este de fapt o scurtatura care te scoate rapid la iesire, motiv pentru care am abandonat incercarea.

DSCN2093

Revenit in soseaua ce coboara usor, opresc la primul “semn” pe dreapta pentru un studiu atent:

DSCN2099

DSCN2100

DSCN2102

DSCN2103

Pe masura ce avansez, formatiunile antropomorfe incep sa apara:

DSCN2105

Parca din pamant rasar stanci cu aspecte ciudate, carora imaginatia le poate face sa semene cu orice dorim.

DSCN2108

DSCN2110

Drumul continua sinuos prin valea larga, iar stancariile ce-l marginesc sunt impresionante. Iar acesta este doar inceputul:

DSCN2111

La tot pasul, daca ne face placere sa facem explorari, se casca crapaturi, mici pesteri si grote

DSCN2120

DSCN2122

Gasesc si un panou de informare care… imi da idei:

DSCN2126

Soseaua continua invartindu-se printre alcatuirile stancoase. Cred ca am nimerit in cel mai bun anotimp pentru vizite, alaturi de cel din lunile aprilie si mai. Din cele citite, locul este foarte frecventat de localnicii cu nostalgia muntelui care vara vin cu corturile pe care le aseaza la baza stancilor. Cum nu sunt un fan al aglomeratiei, nu pot decat sa ma felicit pentru momentul ales. La toate acestea, in mod cert se adauga si temperaturile aproape insuportabile ale anotimpului calduros, de evitat daca dorim sa ne bucuram cu toate simturile de peisaj.

La un moment dat, pe partea dreapta a drumului, observ doi biciclisti intinsi in iarba si, ceva mai departe, un grup motorizat. Opresc mai intai langă cei doi despre care aflu ca sunt constanteni: unul, fost pilot de vanatoare la baza de la Tuzla, actualmente pensionar si proaspat descoperitor al farmecului bicicletei, celalalt ceva mai tanar si atras de primul catre calatoriile initiatice in zone mai putin batute. Am stat ceva de vorba, cei doi povestindu-mi despre alte si alte drumuri putin stiute si fermecate ale Dobrogei. Ascultator, am incercat si am si reusit intr-o oarecare masura sa-mi iau si ceva notite. La randul meu, le-am povestit cate putin despre traseul pe care urma sa-l fac, iar ei m-au avertizat foarte serios despre dusmanul nostru comun: coltii babei pe care aveam mari sanse sa-l intalnesc. Ne-am luat la revedere, urandu-ne reciproc drumuri bune.

Am mers apoi catre grupul motorizat unde le-am imortalizat titulatura si apoi le-am cerut voie sa le fotografiez intrarea in “frigider”:

DSCN2132

DSCN2134

DSCN2129

Nu numai ca mi-au permis fotarea, dar m-au invitat si la o bere si o bucatica de carne la gratar. Am gustat cu placere si ne-am intins si putin la vorba.

Multumindu-le pentru ospitalitate, iar ei pentru vizita, am plecat mai departe

DSCN2128

Continui fascinat drumul, intalnind din cand in cand turisti cu masinile, mergand incet, astfel incat sa se poata bucura si ei de priveliste. Stiu insa ca eu vad mai bine de pe bicicleta…

DSCN2138

DSCN2141

Usor-usor ajung catre finalul calatoriei mele prin Chei. Dar inainte de iesire, opresc intr-un loc pe care in mod cert alpinistii il iubesc, cel mai probabil inca alaturi de multe altele:

DSCN2148

DSCN2152

Si, iata si iesirea:

DSCN2153

Si, o ultima privire in urma:

DSCN2160

Odata iesit din Chei, multumit in suflet pentru cele vazute, disting un drum spre dreapta care nu stiu unde duce. Acea dreapta este estul, iar eu stiu ca spre est voi merge daca vreau sa vad si Banutii Dobrogei:

DSCN2162

Ma aventurez pe el cateva sute de metri, dar il abandonez pentru ca nu se prea potriveste cu descrierea citita initial despre el. Continui drumul spre localitatea Cheia din care ar trebui sa se faca acel drum spre dreapta. Si intru. Si merg, si traversez localitatea si nu-mi face cu ochiul niciun drum spre dreapta. In schimb, observ pe partea stanga un fel de Rosia Montana care se ocupa de calcar si granit:

DSCN2164

Ajung in capatul satului si ma declar dezorientat. Opresc langa doi localnici si le cer lamuriri. Dupa ce afla ca vreau sa ajung la Gura Dobrogei, ma indruma inapoi prin Chei la Targuşor. Abia cand inteleg ca eu doresc sa trec prin Casian incep sa se scarpine in crestet. Dupa ce imi explica faptul ca drumul e cam naspa, ma indruma din nou catre intrarea in sat unde se face spre dreapta un… “drum negru” despre care aveam sa aflu mai tarziu ce inseamnă. Si iata-ma-s la inceputul lui.

DSCN2165

Am mers pana aici aproape 22 de km si, desi inca nu stiam, adevarata aventura abia aici incepea. Am intrat la 13.15 catre Banuti.

Drumul are cam 500 m de macadam si, dupa, se transforma intr-un fel de pamant prafos. Ajung rapid intr-un “V” si apuc pe ramura din stanga ce ma scoate la o stana-gospodarie de capre. Multe capre. Dupa ce ma zborsesc putin la caini, apare si ciobanul care-mi explica faptul ca trebuia sa apuc ramura din dreapta. Afland unde vreau sa ajung, se lanseaza intr-o lungă peroraţie despre traseu amestecand podurile cu podetele, cu cararile, cu intersectiile, cu drumurile, cu culmile, cu stanga, cu dreapta, cu inainte… de m-a lasat fara grai. Odata reintrat in drumul corect, am luat-o catre in sus pe deal, lasand intuitia si punctele cardinale sa ma indrume. In sfarsit, simt pacatosul ala de vant cum mai tine si cu mine.

DSCN2166

Din pacate, nu dupa multi kilometri sunt nevoit sa ma opresc: roata spate falfaie. Facand abstractie de pustietate, ma ocup de pana.

DSCN2172

Avertismentul celor doi biciclisti a devenit realitate: 4-5 colti ai babei stateau înfipti in cauciucul meu spate. Am dat camera afara, dar pe vantul acela turbat nu aveam nicio sansă sa simt pe unde sufla. Asa ca, fara sa ma gandesc prea mult, am pus camera de rezerva (singura!) si am plecat mai departe, de data asta cu ochii în 14…

Drumul urca pe dealuri desfacandu-se din loc în loc.

DSCN2170

DSCN2171

Pana la urma, inevitabilul se produce: intru pe un drum care… se pierde. E clar ca m-am ratacit. Revin in intersectia de unde s-au despartit si, dupa cateva minute de gandire, decid sa respect cu strictete punctele cardinale. Aveam si optiunea de intoarcere in Cheia, dar deja eram cam departe si nu prea aveam chef sa iau drumul indarat si cu vantul in fata…

Iar optiunea s-a dovedit corecta desi destul de dificila datorita multitudinii de posibilitati: am ajuns in Casian. Localitatea are 14 case din care doar 3 sau 4 sunt locuite, diferenta fiind data de cele in curs de prăbusire. Practic, este un loc abandonat.

DSCN2175

Am trecut rapid, luand azimut podul din departare.

DSCN2176

Pe drum am facut cunostinta cu niste muste care nu auzisera de oameni: se asezau cu zecile pe mine si nu plecau decat luate cu mana. Cam neplacut, dar “orientarea turistica” era mai importanta.

Vorbeam despre “drumurile negre”, drumuri ce sunt trecute pe harti cu negru, dar care de fapt nu prea exista sau sunt “variabile” in sensul in care astazi sunt, iar la anu’ nu mai sunt pe unde erau…

In fine, sunt mai aproape de pod, tinta mea de moment:

DSCN2183

Si iata-i si culeea din piatra vazuta de aproape:

DSCN2184

Dupa o scurta pauza, sunt nevoit din nou sa aleg intre multele drumuri care urca. Si aleg… bine, dar dupa 2 km convingerile mi se clatina si ma intorc catre pod. De data asta observ, langa ruinele vechiului traverseu o caruta. Gandesc ca langa caruta ar trebui sa fie si un om.

DSCN2187

Si l-am gasit… pescuia. Unul din motivele pentru care m-am intors era legat de existenta unui drum ce parea a fi mai potrivit din punctul de vedere al orientarii fata de punctele cardinale, dar care era dincolo de … apa. Omul mi-a confirmat ca initial am mers bine, iar drumul pe care il vedeam dincolo de apa ducea catre Manastirea Casian, dar nu se putea ajunge la el decat după o baie buna. Asa ca m-am intors si am luat din nou dealul pieptis. In fine, dupa alti cativa kilometri si provocarea unui curs de apa inmlastinit de traversat, ajung in varful ultimului deal – de unde se vede satul Gura Dobrogei.

In mod cert am gresit coborand dealul in goana cea mai mare, bucuros ca am nimerit pana la urma, fara sa iau seama la pericolul coltilor babei de care ma ferisem cu mare atentie pana aici. Cu noroc insa, am scapat.

Odata ajuns in sat, am inceput sa ma interesez de Banuti. La pereti insa. Nimeni din sat nu auzise de asa ceva. Peste nestiinta lor s-a suprapus si defectuoasa mea documentare cauzata de lipsa premergatoare de timp. Pe punctul de a renunta, am oprit la marginea satului sa-mi verific cauciucurile. Si nu am oprit degeaba: am colectionat cel putin 10 spini din ele. Cam morcovit, am luat macadamul satesc spre Targusor…

Tocmai ce ma bucuram de calitatea drumului, chiar cu vantul in fata fiind, cand acesta se termina brux, iar imbracamintea i se transforma intr-una cu sleauri, bolovani si mult-mult praf, in vecinatatea depozitului de gunoi al satului. Un depozit cam ad-hoc, as spune si unde vantul amesteca pungile, cu peturile si hartiile.

In fine, dupa inca aproape 2 km, ies la un fel de drum pavat cu un macadam din granit. Din fericire, am scapat de pericolul coltilor babei de pe drumurile anterioare, dar pe acest drum voi fi fost nevoit sa merg mai încet pentru ca realmente mi-era teama ca nenorocitii aia de solzi de granit imi vor taia gumele.

Traversez un pod si-n fata imi apare o priveliste care-mi taie rasuflarea: drumul urca intr-un hal care ma lasa mut. Si daca „mut”, apoi mut pe foaia mica si pinionul mare si incep sa dau gospodareste din pedale, acompaniat de ritmul cat mai regulat al respiratiei. Din fericire urcarea e destul de scurta si ajung in varf.

Cateva sute de metri mai departe, ceva imi atrage atentia: in sfarsit, piatra de doua miliarde de ani. O voiam clara, limpede, tangibila, solida, sa pun mana si apoi piciorul pe ea. Iat-o!

DSCN2194

DSCN2195

In plus, ceva imi spunea ca am ajuns intr-o zona a Banutilor:

DSCN2196

Din nou se ivesc calcarele fracturate, in coasta muntisorilor ce ma inconjura:

DSCN2198

DSCN2200

Drumul merge aproape paralel cu calea ferata ce uneste Medgidia de Tulcea, iar lucrarile de arta devin vizibile:

DSCN2201

DSCN2202

In sfarsit ajung in zona “unor” Banuti. Pentru ca sunt mai multe zone si, cred, vor merita o explorare separata daca voi mai avea curajul sa intru intr-o zona atat de “impanata” (de la “a face pene”)

Formatiuni calcaroase ce strapung loess-ul depus de-a lungul a zeci de mii de ani, “banutii” se caracterizeaza prin separatism si dispersare, fiind multi pe suprafete restranse:

DSCN2209

DSCN2211

DSCN2214

DSCN2215

Stiu ca nu am nimerit in cea mai reprezentativa zona a acestora, dar ma bucur ca i-am întalnit chiar si asa. Daca astrii-mi vor fi favorabili, intentionez sa mai fac o tura dedicata doar lor: exista in zona cel putin 4 aglomerari in care pot fi intalniti, la distante mici unele de altele si as vrea sa le vad pe toate.

Drumul catre Targusor continua strabatand mai multe dealuri.

DSCN2216

Intentionez sa ajung pana in localitate, sa fotografiez gara la care mi-a placut foarte mult aspectul calcarului alb-galbui cu care este placata, apoi sa ajung in zona Manastirii Casian si, abia apoi sa pornesc spre casa.

Gara:

DSCN2221

DSCN2222

Dupa atata vant in fata, inainte de Manastire am hotarat sa ma odihnesc putin pe una din cele doua banci de pe peron: un suc, un snicheroi si… ma rog… de-ale mele, iar la 16.10 tocmai ce ma gateam sa ma arunc in sa cand… pana! De data asta pe fata!

Eeee… drajii mosului… davai prabliem: camera canci… deci, petecim. Verific cauciucul si gasesc vreo 5 colti in el. Ii dau afară cum pot si desfac camera. Merg apoi la … seful de gara (?) si-i cer un vas cu apa sa verific camera. Omul amabil, imi da o galeata mai veche, dar buna. Merg la cismea, o umplu cu apa, umflu camera si o verific: STRECURATOARE! Ma cam luase pe shira… doar 12 km pana la masină. Ma gandesc… sper… ca acea camera cu prima pana o fi într-o stare mai buna. O verific si, intr-adevar, avea doar doua gauri. Deci, m-apuc de peticit.

Iar dupa ce peticesc, incep sa scot iar tepi din gume. Nici nu mai stiu cati am adunat din cele două cauciucuri, ca la 55 m-am saturat de numarat si am continuat fara contabilitate. Si, am aflat aseara, a mai ramas incă cel putin unul…

La 17.15 sunt cu toate montate si stranse. E clar ca de Manastire nu mai am timp… pe la 7 e deja seara, asa ca iau drumul spre Kogalniceanu…

DSCN2224

DSCN2225

Si ca sa mai trag o tura de emotii, imediat ce ajung pe asfalt, aud de la roata din spate: harst-harst… Ma dau jos si scot din guma spate o bucatica de coaja tepoasa de … castana… Cu ochii pe roata, am luat dealul in piept, oprind in primii 3 km de cateva ori ca sa verific cum stau: am stat bine pana la sfarsit, ajungand langa Silberchen la 17.45.

DSCN2226

A fost o tura frumoasa, dar si cu ceva peripetii. In plus, mi-a dezvaluit o alta fata a Dobrogei ce se cere a fi mai adanc cercetata, batuta, descoperita. Ascunde multe locuri frumoase ce se cer stiute. Nici nu a fost lunga (aproape de 60 cu tot cu rataciri), nici nu a fost catzaroasa (doar vreo 4-500 m), dar a fost… frumoasa!

Si, in incheiere… ultimul cort de pe plaja, langa pescarusi:

DSCN2246

DSCN2247

DSCN2260

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Tura in Cheile si la Banutii Dobrogei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s