Tura de primavara in Rezervatia Hagieni

MAI 2015

O aveam de mai multa vreme in cap si, din pacate, nu am reusit sa o fac pana acum. Am profitat de o iesire cu doi buni prieteni de pe forumul ciclism.ro, iesire in care doar am dat cu nasul prin zona, parca mai tare intaratandu-ma.

Vineri seara eram in 2 Mai, adastand langa „garsoniera” montata mai demult si care ma astepta cu toate cele pregatite. Va fi casa mea de vacanta de la mare pana in toamna tarziu:

DSCN3972

A doua zi, pe la 9, cu un rucsacel usor in spate, un lant proaspat uns si cu mult chef de pedalat, luam in roata prima scurta urcare pana in sosea. In fata, drumul Mangaliei pe care il voi parasi dupa mai putin de 5 kilometri pentru a lua azimut Limanu’. Imediat dupa intersectia Mangalia-Limanu’, florile de primavara-vara ma fac sa ma opresc si sa incerc sa le surprind:

DSCN3975

Odata depasite si dealurile domoale pe care Limanu este asezat, opresc in mijlocul soselei pentru o intalnire surprinzatoare…

DSCN3979

… pe care trebuie sa o rezolv inainte ca vreo masina sa o rezolve definitiv

DSCN3980

A fost chiar si o mica lupta pentru ca testoasa gasita in mijlocul drumului a inceput sa protesteze in timpul transportului „aerian” 🙂

In fata mea, podul ce traverseaza vechea balta Limanu, imediat dupa trecerea lui urmand sa o cotesc catre vest, pe malul apei:

DSCN3981

Fiind week-end, o multime de oameni si oamene sunt asezati pe scaunele comode incercand sa prinda pesti, asa ca ma deplasez pasha-pasha pe langa ei

DSCN3982

La un moment dat opresc si incerc sa ma catar pe una dintre terasele ce-mi margineau drumul, in speranta ca voi gasi cochilii in vechile calcare

DSCN3983

Desi mi-am pus chiar si ochelarii pe nas, numitele cochilii fie au fost demult culese – mai degraba – fie s-au hotarat de mult sa-si gaseasca alt loc de adastat.

DSCN3985

Cu cat ma indepartez mai mult de pod, cu atat zona se pustieste mai abitir, iar linistea pune stapanire pe zona pe care o parcurg. Singurele zgomote ce se aud sunt tiuiturile cosasilor si falfaitul aripilor pasarilor ce-si cauta hrana prin aer sau prin apa.

DSCN3988

Macii atat de fragili imi marginesc drumul si nu ma pot stapani sa nu-i adun si pe ei in colectia de fotografii

DSCN3990

Dincolo de stufarisul ce strajuieste balta, pe luciul apei se bucura de caldura placuta doua lebede

DSCN3991

DSCN3992

Inca o bucata de drum si pe dreapta apare una din grotele pentru care este renumita zona. Nu fac explorare pentru ca sunt singur si neechipat, dar asta nu ma impiedica sa fotografiez intrarea:

DSCN3995

DSCN3996

Trec de ferma de struti si incep sa ma gandesc cum voi face sa ajung pe partea cealalta a apei, asa cum aveam in plan, ca sa pot ajunge in Rezervatie

DSCN3998

Urc pe dig si ochesc un alt dig ce separa o crescatorie de peste de langa ferma si care este suport pentru o conducta:

DSCN3999

Ajung sub terasa ce se itea privirilor mele de pe malul opus. Greu de escaladat, nu ma imbie la cautarea artefactelor geo-biologice

DSCN4000

DSCN4001

DSCN4003

Caldura incepe sa se simta, iar drumul continua abia vazut pe culmile domoale, itindu-se cu greu din iarba

DSCN4004

Pe masura ce avansez, drumul devine tot mai vizibil, indreptandu-se catre padure. Ma bucura aparitia ei pentru ca fochistul incepuse sa-si faca datoria cu putin cam mult entuziasm, iar promisiunea unei scurte pauza la umbra este mai mult decat incantatoare:

DSCN4005

Probabil ca un studiu cu mult mai aplicat ce ar fi vizat drumurile din zona mi-ar fi permis sa fiu cu mult mai clar in alegeri insa, pana la urma, chiar daca nu grozav, am reusit sa ma descurc atingand chiar toate obiectivele propuse.

Ajung intr-un „T” fara niciun fel de marcaj si fac instinctiv stanga. Un instinct sanatos ce ma va scoate la foarte micuta Manastire Hagieni. Pe drum insa ma intalnesc cu un neam al broscutei pe care am transportat-o cu doua ceasuri in urma in mijlocul verdetii,

DSCN4007

DSCN4008

iar dupa un scurt dialog cu aceasta, am reluat drumusorul catre Manastire

DSCN4011

De o deosebita simplitate, clipa de odihna si inchinare dinlauntrul ei mi-a facut tare bine:

DSCN4016

DSCN4014

DSCN4012

Alaturi de ea, omniprezentii maci ce m-au insotit in plimbare

DSCN4019

Cateva minute mai tarziu, dupa odihna din racoarea placuta a Manastirii, reiau drumul in intoarcere, bajbaind dupa Rezervatie. Ochisem o intersectie pe care o abandonasem instinctiv, iar acum o consideram varianta ce duce in padurea cautata

DSCN4026

Noul drum ales la randu-i se bifurca si aleg stanga:

DSCN4028

Evident ca m-am invartit ca o oaie capie, reintrand intr-o alta padurice si ghicind micuta turla a Manastirii dupa plimbarea printre copaci. Am intors brusc si am luat azimut sensul opus. O revenire in „T”-ul de care povesteam mai devreme si, am luat-o catre dreapta de data asta.

Continui ceva mai atent pentru ca nu sunt foarte bine incaltat pentru intalnirile cu taratoarele mai… lungi.

DSCN4033

Spectacolul oferit de betia de culori a florilor este mereu incantator, asa ca nu ratez…

DSCN4034

DSCN4035

O noua intersectie imi da batai de cap:

DSCN4038

Aleg stanga si aleg bine. Din pacate insa, desi se va dovedi ca Rezervatia este un loc ce merita vizitat, indicatoarele care sa ne indrume catre ea lipsesc cu desavarsire. Ori o harta buna, ori un gepeseu bun ca sa nimeresti…

In sfarsit ajung in dreptul unui panou ce-mi confirma faptul ca instinctele mi-au functionat bine:

DSCN4041

DSCN4043

Din fericire, in vecinatatea panourilor se aflau 2 megiesi pe care am putut sa-i descos si care au incercat sa ma lumineze cam care ar fi pozitia in care ma aflu pe panou. Am identificat-o ca fiind bulina albastra din partea superioara dreapta. Dupa ce m-au luminat, au inceput insa sa-mi vorbeasca si despre sperietori: serpii veninosi si despre faptul ca eu n-au curaj sa intre in padure fara bocanci inalti. I-am ascultat cu atentie si am decis ca voi fi suficient de atent astfel incat sa pot parcurge padurea in sa si incaltat in tenisi 🙂

Am luat drumul inainte inspre stafundurile padurii: un drum incantator!

DSCN4045

Asfaltul se pierde incet-incet, iar drumul se valureste prin padure

DSCN4048

Ma bucur de prezenta lui pana cand un vajait imi ajunge la urechi, urmat la cateva secunde de un biciclist ce se antrena pentru triatlonul a carui proba ciclista urma sa se deruleze pe acest drum, saptamana viitoare. Eu urcam atent la frumusetuile din jur, iar el cobora concentrat cu capul in pamant astfel ca sunt nevoit sa-l scuz ca nu mi-a raspuns la salut.

In partea de sud-vest a rezervatiei se afla Valea Serpilor si nu am vrut sa-mi fortez norocul, asa ca am decis iesirea prin partea de est, inainte de a ajunge la cel de-al doilea canton forestier. Chiar in aceste conditii in care plimbarea prin padure a fost mai scurta decat cea promisa de traseul standard, frumusetea ei alaturata racorii degajate de frunzisul des au constituit o bucurie a calatorului pe doua roti.

DSCN4047

Am iesit in drumul de contur, avand pe o parte padurea, iar pe cealalta tzarinele oamenilor si am luat calea Hagienilor.

DSCN4049

Odata satul depasit, din el porneste un drum de tara aproape bunicel si care ma scoate in centrul localitatii Limanu

DSCN4050

Ultimii 5 kilometri prafuiti de Dobrogea, apoi inca 5 de-asfalt, dupa care Helga se opreste cuminte pe plaja 2 Mai-ului unde se aseaza intr-o rana pe o plasa pescareasca…

DSCN4051

A fost o tura placuta, in care am vazut multe locuri noi si care mi-a redeschis pofta de a mai bate din cand in cand drumurile de podis ale Dobrogei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s