Tura pe Valea Casinului si nu numai, printre nori si ploi (partea 2)

Odata reintrat in civilizatie, scapat chiar si de ploaie, opresc sa ma dreg cu o bere rece si buna. Mai departe, caut cu privirea accesul catre Manastirea Casin. Pe care il si gasesc curand, parcandu-mi trotineta in fata intrarii ce imi pare a fi incuiata. Mai imping de cateva ori in usa si, pana la urma renunt bodoganind. Ma intorc cu aparatul de fotat pregatit pentru a surprinde macar imagini din exterior:

DSCN0082

Si inscrisul de pe zidul ca de cetate

DSCN0081

Zidita in urma cu 350 de ani (1653-1658) de catre Voievodul Gheorghe Stefan (despre care astazi se cunosc foarte putine lucruri). Impresurata de ziduri groase de peste 1 metru, din piatra de rau slefuita, a fost gandita ca un bastion de aparare impotriva invaziilor turcesti si tatarasti, prevazut cu creneluri.

DSCN0087

DSCN0090

Semanand intr-o oarecare masura cu Manastirea Secu, precum si cu Manastirea Golia din Iasi al carui plan il urmareste in mod simplificat, este inconjurata de o poiana inverzita in care se mai afla o troita din lemn si una din piatra

DSCN0084

DSCN0086

Manastirea este singura inchinata Sfantului Simeon si adaposteste tronul Reginei Maria. In urma cutremurului din 1805 a avut de suferit, fiind reparata de egumenul grec Ierotei, iar intre 1836 si 1839 de catre egumenul Isaaia din Constantinopol. Dupa scurta tura din exterior, m-am apropiat din nou de intrare, fotografiind unul din capetele de berbec ce se afla fixate in zidurile Manastirii

DSCN0094

Am mers catre bicicleta rezemata de stalpii intrarii, hotarand plecarea. Am mai incercat insa o data poarta si… surpriza: acesta s-a miscat usor deschizandu-se! Am intrat!

DSCN0113

Ca un copil in locul interzis, am inceput sa ma bucur de solitudinea explorarii:

Biserica (din pacate chiar incuiata):

DSCN0098

Intrarea in „muzeu”, intrare pe care am explorat-o :)

DSCN0099

DSCN0104

DSCN0100

Golurile pentru arcasii (sau poate cei ce aruncau cu smoala) ce aparau Manastirea-Cetate:

DSCN0101

DSCN0103

De jur-imprejurul Manastirii

DSCN0115

DSCN0116

DSCN0123

Privirea imi este atrasa in lateral de o bolta, sau mai bine spus – arcada singuratica. Curiozitatea ma mana cu aparatul de fotografiat in mana:

DSCN0105

Cateva trepte ce coboara in spatele ei imi deslusesc lucrarile ce se fac in aceasta zona pentru descoperirea si reabilitarea unei vechi cai de scapare dintr-o potentiala impresurare in care aparatorii manastirii-cetate nu s-ar mai fi descurcat

DSCN0106

DSCN0108

DSCN0109

O ultima privire aruncata manastirii si casei parohiale, dupa care – la drum!

DSCN0111

DSCN0112

Mai am cam 14 km pana la masina, iar norii ma mana din urma. Trag cat se poate, si se poate pentru ca merg la vale, ajungand la capat de drum cu ploaia in cap. Ma misc in goana cea mai mare si reusesc sa pun in cateva minute perechea calatoare la adapostul frantuzoaicei.

Pornesc apoi usurel si incarcat de drumul facut catre Onesti si, mai departe spre Adjud. Nici nu parcurg insa bine primii 6-7 km cand, ce sa vezi? Pe dreapta un panou ce ma indruma spre Manastirea Borzesti, un nume cu conotatii ce-mi aduc aminte de primele clase ale scolii absolvite in… cretacic? Fac dreapta si, dupa cateva sute de metri trag pe stanga in vecinatatea curtii Manastirii. Din pacate, la fel de inchisa ca si prima, dar cu o poarta ce cedeaza destul de rapid eforturilor mele.

O manastire veche, fara turle, construita de Stefan cel Mare, in buna maniera a manastirilor vremii anilor 1400, cu o poveste pe care cei mai multi o cunosc inca din clasele primare, dar de care nu e rau sa ne readucem aminte. Voi lasa doar imaginile sa vorbeasca:

DSCN0138

DSCN0140

DSCN0142

DSCN0135

DSCN0136

DSCN0137

Detaliu:

DSCN0149

Si „detalii” din gradina manastirii:

DSCN0128

DSCN0129

DSCN0130

DSCN0131

Lasand in urma frumoasa manastire, stejarul si florile ce o inconjura, iau in continuare drumul catre Onesti . Inca ceva kilometri si o placuta indicatoare, ascunsa sub vegetatie se iteste intr-un moment fugar si imaginea ei mi se lipeste pe retina: Manastirea Bogdana. Franez, intorc si fac stanga pe drumul secundar ce urca abrupt, cale de mai bine de 4 km, apoi, fac stanga pe sub poarta taraneasca ce strajuie accesul:

DSCN0151

E bine sa stim de la bun inceput ca aceasta Manastire nu este totuna cu Manastirea Bogdana de langa Radauti, ctitorita de Voda Bogdan. Cea despre care va voi vorbi in continuare este acea Bogdana de Bacau.

Populata de 47 de vietuitoare ce isi duc viata de obste, Manastirea Bogdana a fost construita de boierul Solomon Barladeanul si de sotia sa Ana la 1670 si are Hramul Sfintei Treimi. Aproape in totalitate distrusa in urma cutremurului din 1793, este refacuta cu banii obtinuti din vanzarea uneia din mosiile cu care o inzestrasera ctitorii ei. Desfiintata in 1959 si transformata in azil psihiatric de autoritatile din acea vreme, devine tabara de copii in 1970. In 1979 este refacuta de Episcopia Romanului si transformata in depozit-muzeu. In 1990 redevine manastire de maici reluandu-si firul monahal intrerupt.

Un istoric cu mult mai bogat si impanat cu date si fotografii poate fi accesat aici: http://www.protoieri…rea_bogdana.htm

Bucuros ca o gasesc deschisa si ascultand glasurile de dincolo de ziduri, imbrac una din fustele ce erau atarnate la intrare pe un cuier cu multe umerase, ca sa respect datina si sa nu deranjez cu pantalonii mei colanti si scurti

Intrarea in Manastire:

DSCN0152

Si istoricul Manastirii aflat la intrare:

DSCN0154

DSCN0155

DSCN0156

Desi mi-as fi dorit sa fac si poze in biserica manastirii, am renuntat si m-am bucurat cateva minute in tihna de curgerea slujbei ce se desfasura in acele momente. Abia apoi am iesit si am facut numai fotografii din exterior.

Biserica:

DSCN0157

Desi nu sunt in stare sa stabilesc niste criterii clare intre felurile in care se prezinta o manastire de calugari si cel in care se prezinta o manastire de maici, cel mai adesea nu gresesc in momentul in care sunt pus in situatia sa ghicesc fara a avea la indemana vreo informatie: e ceva in felul in care sunt puse florile, in felul in care e tuns gazonul sau gardul viu, in arhitectura gradinilor si a chiliilor, in felul in care sunt dispuse ghivecele cu flori la feresti, fara a putea identifica acele deosebiri esentiale ce te fac sa hotarasti apartenenta fara tagada…

DSCN0159

DSCN0162

DSCN0163

DSCN0165

DSCN0169

DSCN0171

Si o ultima imagine, de la revedere

DSCN0173

Din nou la drum, de data asta catre Adjud fara oprire. O cina buna seara si multa, multa odihna: a doua zi dimineata urma sa iau drumul Bicazului pentru cursa.

Toata noaptea a plouat cu galeata. Trezit de dimineata pe la 6, dupa un ness rapid cu lapte rece, am inceput sa-mi car bagajele la masina prin ploaie. Singurul lucru de care m-am bucurat a fost ca Helga ramasese de cu aseara in masina, asa ca pregatirile nu mi-au luat multa vreme. Pe sub cerul plumburiu, in fasaitul stergatoarelor au inceput sa se scurga localitatile: Sascut, Bacau, Buhusi, Piatra Neamt… la Viisoara am oprit in dreptul unei farmacii pentru ca nasul infundat imi daduse de lucru in noaptea ce tocmai trecuse. Am dormit destul de chinuit din cauza lui si a coastelor care nu mi-au dat pace.

In sfarsit, ajung in Bicaz si bananai ceva in cautarea pensiunii. In fine, dupa cateva telefoane, ma lamuresc ca trebuia sa urc la baraj ca sa gasesc locul de cazare. Odata ajuns, stau de vorba cu proprietarul la care rezervasem o casuta. Acesta, bine intentionat, ma intreaba daca as fi dispus ca in locul casutei, sa iau apartamentul pentru o diferenta de 10 lei, cu mentiunea ca apartamentul avea: apa calda, baie, caldura, tv, living, bucatarie, terasa… huuuuuuuuuu!!! Am acceptat pe loc si mi s-a deschis palatul (contra 50 de lei pe noapte)

DSCN0177

DSCN0176

DSCN0175

Mi-am carat bagajele in camera in timp ce un angajat pornea centrala. Ploaia ma parasise pe la Piatra Neamt, insa cele 8 grade parca ar fi meritat a fi putin imbunatatite :)

O privire aruncata de pe terasa, un pranz frugal la conserva, schimbat, pregatit trotineta si, prima incursiune la Bicaz, la organizatori.

DSCN0182

Coborarea pe asfalt, urmand cei 6.5 km pana in centrul localitatii ar putea fi o placere daca soseaua n-ar fi uda. Asa ca, ma rezum la a face o coborare prudenta. Odata ajuns in centru, ma indrept spre centru de info turistica unde mi se explica faptul ca abia dupa ora 17 pot lua legatura cu organizatorii pentru declaratie si pachet. Resemnat, hotarasc revenirea la pensiune cu cronometrarea urcarii. Zis si facut: ma avant si incep urcarea. La final, gafaind, inregistrez 27 de minute pana la pensiunea despre care stiam ca se va afla pe traseul cursei de a doua zi. Mult, frate, mult….

Hotarasc pentru ora 5 o noua coborare, pachet si urcare. Cum lantul incepea sa faca zgomot, ma pregatesc sa-l ung insa, spray-ul cu ulei da semne ca se termina asa ca, aman.

La 4 jumate incepe ploaia cu bulbuci… s-o ia naiba!!! Plec cu masina. Cu ocazia asta, imi iau si un ulei „de mecanisme fine”, 6 lei bidonasul, si care se va dovedi de exceptie in conditiile deosebite ale cursei. Dar ploaia sta, iar eu ma sucesc iar si incerc intrarea pe traseu pe bicicleta, care pare ok in conditiile unui drum din macadam bine batatorit. Dupa 5 km ma intorc, ma prinde ploaia si continui cu masina…

DSCN0183

Pentru cursa, ar fi trebuit sa ne prezentam in centru a doua zi la 9.30 pentru sedinta tehnica, urmand ca la 10 sa se dea startul. Acoperisul „apartamentului” din tigla metalica, mi-a povestit toata noaptea ce se intampla afara, un zuruit neintrerupt incercand sa-mi usureze somnul agitat de coasta dureroasa. La 6 am facut ochi privind afara cu deznadejde: ploaia mocaneasca nu dadea niciun semn ca si-ar dori sa se opreasca. Sunt in mare cumpana, iar roata spate e… moale. O umflu la 4 atm si hotarasc ca ea sa decida daca mai merg la cursa sau nu. La 9 fara 10 era ok, iar ploaia dadea semne ca ar vrea parca sa se opreasca.

Mi-am luat tricoul, pantalonii scurti, un tricou termic cu maneca lunga, ciorapii albi si bocancii proaspat curatati. Am infulecat rapid restul de jumatate de cutie de jambon. Urcat rucsacul in spate cu doua camere de rezerva, trusa de scule, bidonul plin si o sticla de 500 de rezerva.

La 9 si un sfert sunt la locul de start. Lume multa, oficialitati care stau in masini, reglaje de ultim moment, iar frigul patrunzator incepe sa ne dea tarcoale. Ne mai incalzim de jur-imprejurul primariei, mai intrebam cand e startul si, in fine, dupa o jumatate de ora de tremurat, dupa un scurt discurs al primarului, la 10.27 se da startul. Pe mine ma asteapta aproape 30 de km din care primii 6 de asfalt (facuti aseara si azi-dimineata) si 900 de metri diferenta de nivel pozitiva. Ca orice persoana care-si cunoaste nivelul, pornesc printre ultimii. Pe urcarea spre baraj insa, intaratat de ceilalti colegi, incerc sa tin pasul si chiar reusesc depasind pe prima catarare cativa competitori. Desi ploua marunt, ma simt bine, iar durerea din coaste a disparut ca prin farmec. Cele 27 de minute de ieri se transforma in conditii de competitie in 17, dupa care debuteaza macadamul cu urcari si coborari nu foarte gerele – succesive. Dupa cei 6 de asfalt si inca 9 pe malul lacului sfarsiti cu o coborare in care mi-am cam dat drumul, incepe urcarea pe care o abordez in conditii as putea spune „bune”. Trec de PA si, dupa 2 pahare de iso, ma simt ok si las ceva concurenti in urma, care nu stiu de unde au rasarit dar sunt in fata mea. Cel mai probabil erau cei care au pornit printre primii ca din pusca. In vecinatatea satului Secu, drumul cel bun si insensibil la ploaie se transforma intr-o ulita noroiasa, plina de balti adanci. Mai „pe sus”, insa de cateva ori si „pe langa”, reusesc traversarea. Un coleg de tura, mai de seama mea asa, ma ajunge din urma in momentul in care gandeam abordarea unei balti lungi si adanci. Ma incurajeaza sa trec primul, insa ma abtin. El se avanta si… din pacate cade in mijloc. Cazatura nu a fost mare lucru. Marele Lucru a constat insa in caderea cheilor masinii in apa. Dupa cateva minute de cautare, din fericire le-a gasit si a putut relua cursa.

La km 22, cu doi km inaintea primului apex, ajung in sfarsit la PA2, unde mai inghit doua pahare de iso. Stiu ca de-aici lucrurile se simplifica. Fundamental gresit! Iesim la drumul „axial” cum i se spune prin partea locului si ma gandesc la faptul ca urmeaza coborarea finala. Trag tare, dar sunt depasit pe ultima (in capul meu) urcare de cei de la „lung”. Ma tin tare de ei cand… oficiali ai cursei imi fac semn sa fac dreapta prin padure. Degeaba arat eu spre cei de la „lunga”, ca oamenii sunt neinduplecati. Merg 200 de metri cocosat pe ghidon din cauza crengilor lasate spre carare cand… in fata imi rasare NENOROCIREA: 1 km de urcat pe un fel de drum abandonat in mod cert din neputinta de catre un TAF. A fost un iad in care picioarele imi fugeau in toate partile, cu bicicleta cand la subrat si cand pe umar. Din cand in cand priveam in sus in cautarea luminisului coamei ce avea sa ne curme chinul. Cred ca am facut aproape o jumatate de ora pe acel kilometru, dupa care a urmat un single-trail prin padure, de data asta pe o poteca extrem de tehnicizata de prezenta radacinilor, a firelor de apa si a trunchiurilor prabusite in drum.

Din fericire, cred ca mai scurt decat urcarea, single-trail-ul se termina intr-o curba pe iarba la 180 de grade inainte de „covoras”. O iau cu grija intuind pericolul si, in fine inchei. Nu chiar rau si, foarte important, intreg!

Eroina:

??????????????

Si subsemnatul in primele momente, prin bunavointa unui coleg caruia ii multumesc

?????????????

Dupa o minunata portie de paste, o bere si jumatate de ora de odihna, iata un alt om:

??????????????

Incepe sa ma preocupe spalatul bicicletei, in timp ce imi priveam usor amuzat colegii ce nu interpretau corect viteza necesara abordarii unei curbe la 180 grd pe iarba uda, sfarsita invariabil cu o ultima tranta a maratonului fiecaruia.

Mi se spune ca exista un stand de spalat biciclete 400 de metri mai jos, asa ca, dupa inca un sfert de ora, pornesc catre locul faptei planuind sa ma intorc apoi pentru premiere. Din pacate insa, dupa cei de 3 ori 400, am gasit un mic furtun pe care curgea ceva apa din caderea libera a acesteia, si cam 40 de biciclisti la coada. Am renuntat pe loc la spalat si am luat drumul spre Bicaz. Acolo urma sa ajung la o spalatorie, pentru ca in halul ala nu puteam sa bag Helga in frantuzoaica.

M-am bucurat de o coborare in forta pe asfalt la care am tanjit tot maratonul si, pe la 4 eram in Bicaz. Spalat trotineta si, din nou la deal spre pensiune. Evident ca, ca sa ajung sus, tot 27 de minute mi-au trebuit =))

Odata ajuns la pensiune, prima grija a fost sa….

DSCN0187

… evident – ma spal!!!

Bagajele le-am facut de cu seara, pentru ca a doua zi voiam ca pe la 6 s-o iau din loc. Cand toate pregatirile au fost gata, mi-am facut de cap la carciuma cu un meniu pescaresc acompaniat la final de clatite insotite de un pahar de vin demidulce :)

Din pacate, ultima noapte petrecuta la Bicaz a fost una din cele mai proaste din cauza durerilor de coaste. In plus, la caratul trotinetei pe acel drum de padure, mi-au crescut brusc si doua MARI vanatai tot prin vecinataturi, probabil de la ghidon sau… cine mai stie? Ca doar adrenalina facea legea :)

La 5 am abandonat patul, mi-am facut un supermeganess si, spre casa!

Ajung acasa dupa aventura bicaziana, tot pe ploaie… la 12 intram, bucurandu-ma ca frantuzoaica mea chiar tine cu casa mea:

??????????????

Tot umbland prin Bicaz dupa ulei, nu ma pot stapani sa nu va povestesc despre singurul atelier de biciclete, intitulat pompos „Dr. Bike”. O camera cu ceva troace culese de prin targurile organizate de moldoveni si ucrainieni in Moldova. Fac o fata lunga si-l intreb pe simpaticul Dr. Bike ce parea sa aiba cam cu 15 ani mai mult ca mine daca are ulei. Eram sigur ca are dupa cat era de manjit. Imi raspunde ca… „de care?”. De lant, raspund eu. Spray de preferat. La care, „doctorul” imi arata un bidon de ulei de motor tip PECO 10W40 si zice: excelent pentru lant… Ma bucur ca macar nu e ulei „ars” si ma retrag cu binisorul… :) Deci, cu caldura va recomand sa nu mergeti la „Dr. Bike” =))

O tura de care m-am bucurat mult, in pofida vremii ce a incercat tot posibilul sa-mi puna bete-n spite, sfarsita cu o cursa cam nebuna, dar populata de oameni de mare caracter ce au avut taria sa sta multe ore in ploaie ca sa ne dea noua suc, banane, paste, bere si… ma rog… toate cele ce ne-au fost promise… JOS PALARIA!

SFARSIT

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura pe Valea Casinului si nu numai, printre nori si ploi (partea 2)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s