Tura de primavara in Muntii Penteleului

APRILIE 2014

Aflasem ca plec de, inca, saptamana trecuta si aveam mancarimi. Duminica am gresit si am dormit dupa-masa, iar luni, plecarea trebuia sa se intample pe la 4 dimineata, cu trezirea – ca sa o „impachetez” si pe Helga – mai pe la doua jumatate, asa… Si n-am dormit, sau daca am facut-o, au fost doar sferturi de ora de atipeala.

Imi beau ness-ul si la 4 si un pic iau drumul Buzaielor si apoi, pe DN10, spre Siriu. Merg destul de incet „pentru ca ceata si pentru ca somn”. La 8 trecute sunt in Siriu si, dupa o cafea in birouri, esuez sa ma cazez din lipsa de coordonare. Plec in trebile mele si, pe la 2 si ceva termin. O masa buna si imi iau camera in primire. Sunt plin de noroi pe tenisi, iar papucii i-am uitat acasa. Fac urme in toata camera si asta ma irita. Afara e innorat, iar eu casc de rup. Imi fac planul: o ora jumate de somn, apoi in sa. Pun ceasul si la 4 jumate ma trezesc: afara picura… Ma uit, ma sucesc, ma invartesc si decid sa imi continui somnul. Ma trezesc la 6: e soare %#&)*!#!!!

A doua zi la 7 sunt deja in masina pentru un drum la Brasov. Imi fac treaba si, la putin peste 1, sunt deja inapoi bucurandu-ma de o minunata iahnie de fasole cu „di tati” la ceaun.

In sfarsit, pe la 3 deja ma imbracam, privind c-un zambet in coltul gurii la soarele ce se juca printre noile frunze ale copacilor din gradinita locului in care aveam casa. La 3 si 20, saltam poponetzul in sa si ieseam in DN 10. Un vant cald imi dadea ghes din spate pe drumul in coborare spre Coltu Pietrei si, mai departe, spre Lunca Priporului. Cele cam 14 grade m-au lasat sa merg in chiloti si tricoul cu maneca scurta. Preventiv si defensiv, in rucsac aveam polarul, camera de schimb, trusa, lanterna de 1000 si foita de ceapa, iar in picioare bocanceii de vara. Soseaua serpuieste printre case si, dupa cam 7 km ajung in intersectia spre Basti (Basca Rozilei (sau „Rusilei” cum i se mai spune), Basca Mare, Basca Mica).

Parasesc DN-u’ 10 si ma inham la prima catarare serioasa, pe un drum semiasfaltat, spre localitatea Basca Rozilei. Panglica pe care merg insoteste Basca, strecurandu-se printre dealuri.

DSCN0334

Oprind sa fac urmatoarea fotografie, de pe dealul din stanga mea…

DSCN0335

…un cioban cu cateva mioare ma interpeleaza:

– Fecior, ia zi, cate ai ceasul?

– Pai, 4!

– Multam, zice el.

Fac fotografia, ma scarpin in cap, si indraznesc:

– Da’ matale, nene, cati ani ai?

Sta el, se gandeste si zice:

– 52! Da’ de ce intrebi?

– Ca io am 55!

Se mai scarpina el in creste si-mi zice:

– D’apoi, drum bun, nene!  =))

Fecior…fecior…

Oamenii satului traiesc pe ambele maluri, si ca sa ajunga unii la altii, sau sa-si ia din cele de trebuinta, au inventat puntile ce se regasesc din belsug in zona:

DSCN0337

Intru in Gura Teghii, comuna mare, cu prima scoala atestata tarziu, in 1838. A treia comuna din Romania ca intindere, asezata de-a lungul drumului 203K, are cam 3000 de suflete. Locuitorii s-au stabilit aici din vremuri stravechi, ocupandu-se la inceputuri cu dogaritul. Atestata documentar in secolul 16, in vremea lui Vlad al VII-lea Vintila, comuna a fost alimentata cu populatii romanesti plecate din Covasna. Numele i se trage de la afluentul Bascei Rozilei – „Tega”. In zona mai exista o vale populata al carei nume are conotatii fascinante: Valea Tainitei… pe care am si intrat.

DSCN0338

Un sat linistit, in care si cainii se bucura in pace de lipsa traficului si de soarele bland

DSCN0340

Si „pentru ca a 3-a comuna din Romania”, am hotarat o pauza intru cinstirea pozitiei ocupate, in planul 2 aflandu-se ceva suc de hamei prins din greseala in cadru :)

DSCN0339

Parcurg rapid satele alcatuitoare, respectiv Paltinisul unde am baut berea, Furtunesti si Nemertea, intrand dupa ceva mai mult de 24 de km si o ora jumate de la plecare in Varlaam. Aici voi parasi 203K si voi face stanga pe Basca Mare. In zona Varlaam se contopesc apele de pe Basca Mare ce vine din vest si Basca Mica ce vine dinspre nord-nord-vest

DSCN0347

Drumul meu face stanga, parcurgand un pod nou, alaturi de cel vechi si rupt. Si pentru ca, printre multe altele sunt fascinat si de poduri, iata-le in imagini:

DSCN0345

DSCN0344

DSCN0349

DSCN0343

Si Basca Rozilei in aval:

DSCN0350

De-aici inainte, hartiile mele spun ca ma asteapta un urcus greu-greu cale de 14 km. Un urcus care pe baicmap arata chiar ingrijorator. Ma incurajez insa cu masa excelenta luata inainte de plecare, cu berea bauta si plina de carbohidrati ;) si cu odihna lunga de cu o noapte inainte.

Drumul insa debuteaza molcom…

DSCN0346

… si in curand imi dezvaluie frumoasa priveliste a caselor cocotate pe stanci solitare si a puntilor ce leaga malurile:

DSCN0351

DSCN0352

DSCN0353

Curand, parasesc civilizatia si ma afund in desimea muntilor Buzaului…

Daca pana aici am avut o suita de urcusuri si coborasuri, castigul in altitudine existand intr-o oarecare masura, de-aici inainte harta si insemnarile imi spun ca am de tras. Din fericire, vantul nu bate, iar panta este mai mult decat acceptabila, pe un drum numa’ bun pentru cramponatele mele cu lipici la macadam :)

DSCN0356

In dreapta, Basca Mare isi etaleaza coltii:

DSCN0355

Iar soarele cald de care m-am bucurat inca de la plecare a lasat „urme” pe picioarele mele in bocanci de vara

DSCN0357

In calatoria mea spre inima muntilor, trec pe langa ceea ce a fost o alunecare de teren pe o parcela supusa unui trecut abuz forestier. Natura nu iarta, iar urmele potentialei catastrofe sunt vizibile in ciuda interventiilor ce au incercat (si reusit dealtfel) sa redea un curs accesibil raului. Cel mai probabil s-a intervenit in goana cea mai mare si-n timpul cel mai scurt pentru spargerea barajului generat de alunecare, baraj ce ar fi cedat sub impingerea apei generand in aval o viitura catastrofala. Probabil ca situatia s-a rezolvat „la mustata”:

DSCN0358

DSCN0359

DSCN0361

Dupa o scurta pauza, reiau urcusul care, in ciuda saritorilor ce incep sa apara, de fapt „praguri pentru ruperea de panta”, pare a fi destul de usor. Sau… poate… odihna isi spune cuvantul

DSCN0363

La km 30, dupa aproape 3 ceasuri de la plecare, ajung in zona unui pod de beton si a unei intersectii panotate

DSCN0370

Imi continui drumul spre varful Penteleu. Incalec, insa dupa cativa metri cobor rapid: in fata mea un grup de cai sforaie nervos si joaca din picioare. Se observa cu usurinta ca i-am speriat si sunt nervosi. Nervos am devenit si eu cand i-am vazut tropaind si intinzandu-si boturile sforaitoare catre mine. Am inceput sa-i fluier incetisor in timp ce-mi scoteam aparatul de fotografiat din teaca. In sfarsit s-au pus in miscare si m-am retras usor in afara drumului. Prima fotografie am ratat-o, cel mai probabil din cauza stress-ului. Urmatoarele trei le-am reusit insa in timp ce se indepartau

DSCN0366

DSCN0367

DSCN0368

Odata lamurita chestiunea cailor, am reluat drumul. Nu insa pentru multa vreme. Daca pana aici urcusul a fost ok, de aici incolo se salbaticeste dintr-o data. E cazul sa ma asigur:

DSCN0369

Multumita prietenilor mei, am cu ce! :)

Drumul meu paraseste firul vaii si se indeparteaza de aceasta cocotandu-se pe versant. Apa mai murmura doar incetisor in genunea ce incepe sa se caste in stanga mea

DSCN0372

Urmeaza o catarare grea ce isi doreste parca sa reechilibreze balanta altitudinii apropiindu-se de cea data de harti. In plus, drumul devine greu, crampoanele cauciucurilor dovedindu-si din plin utilitatea

DSCN0373

Opririle pentru revenire sunt tot mai dese, iar rontaitul din glucoza imi mai reda din energia consumata pe pantele dificile pe care le am in fata

DSCN0374

In dreapta mea, padurea e plina de ciripitul nepasator al pasarilor ce se bucura de ultimele raze ale soarelui frumoasei zile

DSCN0376

In sfarsit, dupa un urcus chinuitor de 7 km si jumatate, ajung in culmea ce m-a indepartat de Basca. Drumurile se desfac: in dreapta se merge in varful Penteleu (e pe lista!!!), iar in stanga se revine in coborare catre Basca Mare pe care o voi reintalni peste 4 km de coborare napraznica.

DSCN0378

DSCN0379

Desi acum inca mai este un strop de soare, stiu ca odata ajuns in vale, si inca foarte repede, intunericul ma va inveli…

Efortul depus pana aici urmeaza sa fie echilibrat de coborarea plina de adrenalina ce va sa vie. Dupa o scurta pauza de revenire, in sfarsit o iau in jos. Nu pentru multa vreme insa, oprindu-ma dupa cateva zeci de metri: abia la coborare am sesizat cat de frig poate sa fie! Deci, tras pe dreapta si imbracat polarul si foita de vant pe deasupra. Temperatura? Pai… 6 grade, grade pe care nu le-am simtit defel la urcare :). Astfel echipat, reiau coborarea in goana cea mai mare. Acele de par se succed cu repeziciune, iar franele se incing la maxim. Ma joc derapand cu spatele atat cat ma tin bracinarii, iar pe liniile drepte depasesc 55 pe macadam. Pietricelele sar in toate partile lovind in angrenaj si in aripile de plastic cu cele mai diverse zgomote. Din fericire, Helga merge perfect si ma asculta ca un armasar minunat dresat in sala de manej.

Cei patru kilometri si ceva se scurg instantaneu si, iata-ma din nou langa apa ce mi-a fost o parte din urcare tovaras de drum: Basca Mare

DSCN0380

iar drumul usor nisipos urca si coboara molcom. Stiu ca undeva, in apropiere, urmeaza o noua bifurcatie, un drum mergand in sus spre Muchia Coceanu, celalalt mergand catre debusarea captarii secundare de la Table,

DSCN0381

pe care o si gasesc dupa un pod de beton. Din pacate, graba pregatirilor m-a facut sa omit inscrierea pe detaliile din carnetel incotro trebuie sa o iau, harta de pe bikeharta fiind oarecum incurcata. Din fericire, imediat dupa trecerea podului, pe dreapta se iteste un canton forestier in tinda caruia doi oameni ai muncii se bucurau de tihna serii la un pahar de vorba. Am intrat in curtea stabilimentului (cabana forestiera Comandau) unde o huiduma de caine m-a luat in primire. M-am stropsit rapid la el sub privirile admirative ale celor doi si m-am apropiat de ei pentru informatii. Intr-adevar, este punctul in care trebuie sa incep al doilea urcus, urmand sa depasesc culmea Coceanu. Am stat cateva minute de vorba, ei descusandu-ma cu privire la traseu si amenintandu-ma cu dificultatea catararii pana in varf. Ne-am despartit amical pornind spre iesirea din curte, observand cu coada ochiului huiduma ce ma privea cu netarmurit respect :)

Urcarea incepe „in gat” si opresc rapid pentru alimentarea cu glucoza. Pe partea dreapta in sensul in care merg, ma insoteste un afluent al Bascai Mari, Basculita, saltareata si plina de saritori

DSCN0382

Oboseala isi spune cuvantul, iar pauzele pentru fotografii incep sa fie sarite. Se apropie si noaptea, iar cu timpul sunt deja in depasire. Chiar daca urca abrupt, drumul este aproape bun, iar incurajarile lucratorilor forestieri cum ca n-ar fi decat vreo 3 km de urcus ma fac sa incerc sa-l parcurg cu cat mai putine pauze. Cu toate acestea, nu ma pot stapani sa nu ma opresc pentru a prinde pe retina aparatului frumusetea laculetelor ce se adapostesc in spatele pragurilor:

DSCN0384

Cei 3 km se duc, eu insa continui sa urc. Ar trebui ca din dreapta sa vina drumul dinspre cabana Hartagu si sa fiu atent sa fac in stanga la bifurcatie. Desi s-a lasat intunericul, inca nu ma indur sa ma opresc sa montez lanterna. Imi doresc sa ma vad odata in varf si scap de catararea atat de obositoare. Sutele de metri insa se scurg una dupa alta, intr-o continua urcare

DSCN0386

In sfarsit, drumul meu se impreuneaza cu cel de la Hartagu insa… continua sa urce… Dupa inca 1 km, in sfarsit ajung in varf unde iau o binemeritata pauza pentru montat lanterna si pentru a ma pregati sufleteste pentru cei 14 km de coborare pana in Siriu. O parte din drum l-am mai facut anul trecut si stiu ca nu este foarte comod: se merge mult prin padure, iar calea de rulare este plina de santulete transversale care te zgaltaie de te zapacesc. In sfarsit, o iau catre vale, atent la eventualele jivine ce mi-ar putea taia calea. Este 9 fara 10, iar cerul a devenit negru. Lanterna imi da suficienta lumina ca sa ma avant pe prima portiune chiar si cu peste 30 la ora.

DSCN0387

Stiu ca undeva, inainte de cascada de la Pruncea, voi intalni o organizare de santier si, intr-adevar, prin padure, undeva in stanga, disting o geana de lumina. De aici stiu ca mai am „doar” 10 km. Din pacate insa, chiar in fata organizarii, drumul coboara intr-un fel de palnie, iar eu ma trezesc in ultima clipa in fata unui lac namolos cam de 100 de metri lungime. Franez brusc si cobor incercand sa gasesc o cale de trecere. Incerc pe langa versant insa, pamantul nu ma tine si ma cufund pana la glezna. Ma batai de colo colo incercand sa gasesc o solutie de traversare si, pana la urma, asumandu-mi ceva noroaie in ghete, reusesc.

Odata depasit obstacolul, pornesc din nou la vale cu ceva mai multa grija ca sa nu esuez in vreo alta namoleala. Cobor destul de repede si, pe partea dreapta observ in lumina lanternei, cu coada ochiului o serie de surpari noi ale versantului ce se cer vazute si fotografiate in detaliu la urmatoarea vizita. In sfarsit, depasesc intersectia catre Pruncea si, mai tarziu cabana 14 Scaune – cvasiparasita.

In zare se vad luminile localitatii Casoca, prima (sau ultima) inainte de Siriu. Slabesc franele si intru tare de tot in satul adormit. Cainii ma simt si, in cateva secunde toata localitatea rasuna de latraturi. Cativa scapa din curti si o iau la goana dupa mine, dar merg prea repede pentru ei. Mai pierd din ei pe drum, cativa incaierandu-se in spatele meu, cel mai probabil din cauza frustrarilor :D

In sfarsit, reusesc sa ies in DN10, iar 300 de metri mai incolo intru pe drumeagul ce ma va duce catre adapostul cald. E aproape 10, iar portarul de la intrare ma priveste uimit, deschizandu-mi lacatul portii cu rapiditate. In sfarsit, ACASA!

A fost un drum frumos insa, timpul scurt avut la dispozitie m-a privat de posibilitatea admirarii zonei de la ultimul varf urcat si, de asemenea, a coborarii din cauza intunericului. Mai trebuie sa recunosc si faptul ca, coborarile de noapte prin padure nu dau tocmai senzatii confortabile :)

Si eroina de la Buzaie, aproape de final:

DSCN0388

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura de primavara in Muntii Penteleului&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s