Jidoaia – un lac prea indepartat in vreme de potop

AUGUST 2014

Am plecat manat de curiozitate: cat timp am fost cu bunii mei prieteni la Manastirile Moldovei, desi rupti de timp si informatii, cate ceva a ajuns si la urechile noastre. In muntii Lotrului, Capatanii, Latoritei si Parang au avut loc inundatii. Stiam ca in zona barajului Bradisor, din vecinatatea Brezoiului, avusese loc o alunecare de teren spectaculoasa, motiv pentru care am hotarat sa o iau din loc, cap compas Valea Macesului.

Zis si facut: joi seara pregateam rucsacii – de tura si anexe, izoprenul, sacul si cortul „de io”, iar vineri dimineata, inainte de serviciu, le tipaream pe toate in frantuzoaica aproape demontata astfel incat sa incapa si Helga. Mi-am mai luat bocancii, palinca si niste suc si, la drum. La 15.40 plecam de la birou, iar la 17 reuseam sa ies din Bucuresti. Drum fara istorie pana la intersectia lui DN 7 cu drumul spre Brezoi, iar la 9 fara zece aterizam in curtea unei pensiuni din Valea Macesului, sat component al Voinesei, la 7 km in aval de aceasta.

Pe drum, imediat inainte de barajul Bradisor, am oprit pentru cateva fotografii in amurg ale alunecarii:

Picture 433

In partea de sus a fotografiei se observa zona din care materialul a fost dislocat, in partea mediana – prismul de alunecare, iar in partea inferioara talvegul Lotrului. In zona s-a intervenit imediat cu utilaje pentru ca apa sa nu fie barata de alunecare, sa nu se formeze un lac, iar acesta sa nu rupa prismul in mod violent dand nastere astfel unui val catastrofal.

Vedere spre amonte (spre baraj):

Picture 434

Vedere spre aval (spre Brezoi):

Picture 431

Odata ajuns, mi-am montat cortul, o baie scurta in Lotru si, nani!

Picture 439

De dimineata, nu foarte devreme, am inceput excursia planuita putin invers: adica in coborare pana la Malaia, cale de 8 km, prilej cu care am facut ceva fotografii ale efectului scurgerii necontrolate a apei:

Picture 443

In centru, fundatia unui stalp de sustinere a cablurilor electrice, tarata de suvoaie:

Picture 445

Copac smuls din radacini:

Picture 465

Am profitat de aceasta coborare ca sa intru si la Manastirea cu hramul Sfantului Ioan Rusul, pe care nu o vazusem pana acum:

Picture 448

Picture 453

Picture 455

Picture 461

Picture 462

Dupa ce mi-am cumparat ceva de mancare din Malaia, m-am intors cei 8 km pana in Valea Macesului, continuand spre Voineasa. Imediat dupa trecerea podului din aproape centrul localitatii, se face dreapta 180 de grade si, dupa cca 200 de metri, din nou dreapta prin Voinesita. Aproape 1 km de asfalt „comunal”, dupa care se iese in drumul ce intra in munte spre lacul Jidoaia.

O scurta pauza de mic dejun:

Picture 470

In sus, Hotelul Lotru:

Picture 472

Si Hotelul Lotrisor, acum abandonat:

Picture 474

Drumul este asfaltat si urca incetisor. Imi consult notitele :D

Picture 476

Desi mi s-a spus ca drumul este rupt in nenumarate locuri, Batman din mine… nu si nu! Prima ruptura, e adevarat – carpita – pentru cei ce aveau proprietati in amonte:

Picture 477

In mijlocul apei, un stalp de electricitate:

Picture 478

Un alt semn al potopului: un pod rupt

Picture 479

Imi continui drumul in urcare, pe un asfalt acoperit in multe zone de un pietris amestecat cu nisip si intarit. Si, iata si prima provocare a drumului de azi:

Picture 480

Drumul se opreste brusc intr-un fel de rapa de cam 2-3 metri adancime si lunga de vreo 50-60 de metri. Chinuindu-ma ceva, traversez zona si revin pe celalalt „mal”, pe drum.

O Helga mica-mica „in traversare” :)

Picture 483

Surpatura lasata in urma. A fost prima:

Picture 484

Imi continui drumul, nu pentru mult timp insa, pentru ca franez brusc la vederea unei nerozii in fata careia raman interzis:

Picture 486

Doamne-Dumnezeule, cata minte poate sa aiba un om ca sa-si puna casa intr-un asemenea loc???

Picture 487

Culmea: pe marginea drumului se afla si un cheson metalic ce urmeaza sa devina structura de rezistenta a unui pod de acces… Nu l-am mai fotografiat ca sa nu se creada ca fac apologia prostiei…

O noua surpare de drum, dar care nu intra la socoteala mea pentru ca am traversat-o ca si cand n-ar fi fost:

Picture 488

Pe marginea drumului sunt depozitate segmente de teava a caror utilitate imi scapa: prea mari pentru o alimentare cu apa si prea neprotejate pentru o microhidrocentrala. Cert este ca ele urmau a fi montatesub drum, si nu ca in Cheile Cibinului unde conducta MHC-ului a fost montata parca in bataia de joc a oricarei notiuni de turism si protejare a naturii:

(Pana la urma am decis ca este vorba de un MHC)

Picture 489

In curand, apare si a doua provocare:

Picture 490

Aici am fost nevoit sa las bicicleta in rapa chiar de la marginea surparii ce se vede, iar eu a trebuit sa cobor prin alta parte, ocolind, si apoi sa ajung la ea si s-o transport.

Si, iata-ma-s pe partea opusa:

Picture 495

Desi in fotografie nu este atat de evident, un asemenea bolovan contine o cantitate impresionanta de mica:

Picture 492

Un catel care ma latra cat timp caram eu trotineta printre bolovani :)

Picture 493

Catre dreapta se desface un alt drum din care, la traversarea apei, nu a mai ramas mare lucru:

Picture 496

Intre doi pereti de stanca, hotarasc o pauza. Caldura este mare si beau foarte mult lichid, pe care-l si pierd foarte repede. Inca nu iau glucoza, dar raman pe loc mai bine de 10 minute, la racoarea stancilor. Din spate apare un catel, care se apropie temator. Mi-aduc aminte ca mi-a ramas paine in rucsac de la micul dejun „cu levier”, si cotrobai ca sa-i dau ceva si hamesitului:

Picture 499

Picture 500

Stiu ca nu le e de folos painea, pentru ca asa cum o inghit, la fel o si scot, fara a extrage nimic din ea, dar nu am altceva ce sa-i dau si-l amagesc asa. Apoi, mi-aduc aminte cum la Pecineagu, impreuna cu @Traveller si @MaC® am incercat sa hranim un caine cu glucoza si nu s-a atins de ea, dar incerc si cu domnu’ din imagine care se dovedeste mult mai putin mofturos, halind cu nesat bucata ce i-am dat-o.

Incalec din nou, dar iar pentru putina vreme: a treia ruptura pe care insa reusesc sa o traversez pe margine, cu pretul unor urzicaturi consistente ce-mi rosesc instantaneu picioarele. Grase urzici…

Picture 503

Odata depasita si aceasta opreliste, incalec din nou, dar pentru scurta vreme: o a patra surpare ma pandeste ranjind:

Picture 504

O pacalesc mergand pe margine si platind pretul traversarii unei zone mlastinoase. Dupa care ma trezesc de partea nepotrivita a gardului si dureaza ceva pana ajung la un fel de poarta ce-mi permite revenirea pe ce-a mai ramas din drum.

Picture 505

La intoarcere, voi avea o experienta de neuitat in aceasta zona. Dar toate la timpul lor.

Inca aproape doi kilometri de calareala si ajung la… ati ghicit!… a 5-a ruptura:

Picture 506

E… aici Batman a cam bagat-o pe maneca… in stanga era o mlastina de toata frumusetea, asa ca apar semnele unei intoarceri precipitate, cu atat mai mult cu cat, in departare se cam buluceau ceva norisori mai cenusii, si cate un bubuit in departare facea promisiuni…

Dar, dincolo de rau, in dreapta, imi pare ca vad doi oameni dand la coasa. Ca n-or sta ca Robinsonii acolo… trebuie ca au trecut raul pe undeva. Asa ca ma-ntorc in cautarea unei punti. Nu dureaza mult si o gasesc:

Picture 507

Traversez apa si ma apropii precaut de cei doi: grija mea cea mare o constituiau eventualii caini ce si-ar fi aparat din tot sufletul si dintii proprietatea si stapanii de o asemenea aratare. Din fericire, cre’ca erau plecati. Am ajuns la cei doi ce s-au dovedit a fi trei si i-am luat la descusut. Mi-au zis ca pe partea lor nu se poate inainta si nici nu mai exista o alta punte in fata. Singura solutie ar fi fost sa revin si s-o iau prin padure pe coasta. Mi-au mai zis ca, ca sa nu ma ratacesc… sa tin balegile de vaca ce ma vor scoate dincolo de padure, lucru pe care l-am si facut.

Hmmmm… in viata mea nu am mai avut ca marcaj turistic Balega de Vaca. Pai s-o introducem in literatura de specialitate cu prescurtarea B.V. :D

Am luat drumul inapoi si, trecand din nou puntea, am revenit la marginea surparii. Am intrat in padure si, prin cetinis si crengile lasate ale brazilor, am tinut „marcajul”:

Picture 508

Picture 509

Mi-a luat aproape un sfert de ceas traversarea prin padure, ca sa reusesc parcurgerea a 200 de metri de drum, daca acesta ar fi fost intreg:

Picture 510

Incalecat din nou in sa, depasesc inca cateva rupturi pe care, parcurgandu-le pe bicicleta, evident ca nu le mai numar…

Picture 511

Picture 512

La a 6-a surpare, uit sa mai fac fotografii si ma concentrez doar pe traversare, pe undeva pe margine, cu bicicleta pe umar si tinandu-ma de crengile arborilor ramasi inca in picioare. La mijlocul trecerii insa, reusesc sa fac o strambaciune de poza :)

Picture 513

Drumul se indreapta intr-o oarecare masura si opresc in curand ca sa casc gura la ingramadirea de trunchiuri carate de apa si nu numai atat: copacii au fost descrengiti – daca mi-este permisa licenta – si descojiti de frecusul cu bolovanii si pietroaiele carate simultan de ape, intr-o framantare continua ce impune respect in fata unei forte disproportionat de mare in raport cu ce suntem obisnuiti. Este extraordinara forta de nestavilit a apei… extraordinara…

Picture 514

Drumul, in principiu, este asfaltat, dar apele l-au acoperit cu pietre dintr-o data…

Picture 516

Privesc cu respect si teama catre cleanturile de stanca ce se apleaca deasupra drumului:

Picture 515

Urme ale stihiei:

Picture 518

In sfarsit, drumul se indreapta si ma pot bucura din nou de peisaje familiare:

Picture 519

Raul ma insoteste sprintar si galagios, iar urcusul se ascute. Lungimea parcursa fara alte rupturi imi da incredere sa fac socoteli cam in cat timp voi ajunge la lac:

Picture 520

Picture 521

Picture 525

Picture 526

Optimismul e ponderat de a 7-a trecere in care reusesc sa ma si inmlastinesc…

Picture 527

Eforturile facute sunt rasplatite insa de imaginile cascadelor ce se itesc la tot pasul:

Picture 528

Picture 529

Si de peretii de stanca ce strajuie drumul…

Picture 532

Inca ceva mai bine de un kilometru de urcus intr-o singuratate parca de inceput de lume, dupa care urmeaza o portiune ca o brana…

Picture 534

si… cred ca am ajuns intr-o fundatura…

Picture 535

Sunt mai bine de 3 metri pana la apa, iar pe dreapta este doar un perete de stanca. E clar ca nu pot trece mai departe… Sunt amarat ca tura mea se termina inainte de a-si atinge punctul terminus planificat. Ar mai fi fost cam doi kilometri si jumatate…

Picture 536

O lunga pauza

Picture 537

Dupa care, amarat, iau drumul inapoi. Privind in albia bolovanita, observ pile de reazeme de poduri smulse si carate de cine stie unde de apele furioase:

Picture 541

Picture 542

Picture 546

Chiar daca la intoarcere merg cu mult mai repede si s-ar putea spune ca vad mai putine, remarc cu coada ochiului lucruri minunate ce mi-au scapat atunci cand urcam cu transpiratia in ochi:

Picture 547

Iau din nou toate surpaturile la intoarcere, si le numar in gand, privind peste umar la norii negri ce se bulucesc parca deasupra mea. Desi as alerga din calea ploii si, pentru ca daca se porneste potopul imi va fi cu mult mai greu sa retraversez portiunile rupte ale drumului, fac o jertfa de cateva minute pentru foarte multa apa rece de izvor si pentru umplut bidoane. Transpiratia bogata m-a facut sa ma resimt si, desi am baut mai bine de 3 litri de lichid, nu am avut niciun pit-stop

Picture 548

Cativa metri mai departe, ma farmeca doi vitelusi ce se gateau de somn, satui probabil…

Picture 549

Cand ajung in sfarsit la traversarea de la gardul pe a carui parte gresita m-am aflat la urcare, nimeresc cu usurinta poarta dar… tapsanul era ocupat de o ciurda de vaci in mijlocul careia trona mare cat o magazie, sefu’… tauru’… cel ce avea drepturi: multe… mari… TOATE! Oare… de ce sforaie?

M-am facut cat de mic am putut si m-am strecurat ca o umbra pe langa gard, cu ochii atintiti asupra Sefului :D Si am scapat.

Nu insa si de ploaie care s-a pornit parca din toate puterile si parca n-ar mai fi plouat de cine stie cata vreme… Din fericire, nu a apucat decat sa ma stropeasca putin pentru ca, in fata mea, a rasarit ca din pamant o minunatie de adapost de vanatoare cu un cerdac mai mult decat generos unde m-am si adapostit imediat

Picture 551

Picture 553

Cerdac in care mi-am petrecut mai bine de o ora din viata, admirand siroaiele ce cad din cer si gandindu-ma ca mai am o trecere de facut

Picture 554

Picture 555

In sfarsit, dupa atata vreme de admirat ploaia, soarele isi face curaj si incepe sa crape norii:

Picture 556

Pornesc si eu cu rucsacul infoliat si ajung in fata ultimei provocari… Peisajul se schimbase, iar apa mocirloasa curgea din toate partile:

Picture 558

Sesizez ca aceste surpari sunt „vii”: forma lor se modifica si amplifica la fiecare ploaie mai serioasa, ceea ce spune ca daca va mai ploua mult asa…

In sfarsit, pe la 5 jumate ajung acasa unde, evident, prima grija este sa ma asigur ca palinca n-a inghetat in congelator. Pentru ca nu am fost foarte sigur dupa prima gura, am mai probat vreo 2-3 sa fie treaba oabla :D

O baie in Lotru sa scot noroaiele de pe mine, un gratarai cu gazdele pentru a sarbatori evenimentul reintalnirii…

Picture 565

Picture 566

Si-un nani bun!

Picture 562

Pentru mine a fost o tura spectaculoasa chiar daca nu am reusit sa ajung unde mi-am propus. Iar daca lucrurile vor evolua asa, fara o interventie consistenta din partea autoritatilor, e posibil ca, pentru multa vreme, sa fiu ultimul pasitor peste acele locuri.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Jidoaia – un lac prea indepartat in vreme de potop&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s