Tura de iarna pe Lotrul vechi: Cataractele, Balindru si Vidra

IANUARIE 2014

E 2 ianuarie. Cu o seara inainte apucasem sa studiez „vremurile”. Si spuneau de bine. Dar, tot cu o seara inainte, facusem si o gafa: odata sosit de la Bradisor, dupa o noapte aproape nedormita, am simtit o oboseala inexplicabila, motiv pentru care m-am dus in camera sa dorm putin. Prietenii mei insa, ceva mai odihniti, au dat drumul la petrecere, iar galagia m-a impiedicat sa-mi duc planul pana la capat. Asa ca dupa o ora de perpeleala, am coborat nervos si m-am rastit fara indoiala in mod neacademic la ei. A fost o eroare pe care o regret si nu numai pentru ca a surprins pe toata lumea…

Dar sa trecem la poveste. Trezit de dimineata pe la 8, am facut o reverificare a planului la un ness. Eram putin ingrijorat din cauza coborarii planuite pe traseu, dar perspectiva celor 5-6 grade prognozate la Voineasa pentru ora 12 m-au facut sa trec peste griji. Studiul atent al hartii calatoriei proiectate mi-a dat ceva teme de meditatie: nu regaseam drumul peste tot si, inca, acesta parea sa traverseze lacul barajului Balindru chiar… prin mijloc. Usor nelamurit dar increzator in fortele proprii dupa escapadele trecute, la 9.20 luam drumul Voinesei intr-o dimineata plina de promisiuni…

O prima scurta pauza pentru traditionala refacere a nodurilor de la bocanci imi permite sa prind si cateva fotografii de dinainte de Voineasa:

DSCN3341

Ziua se arata conforma cu previziunile meteo: soare si 2 grade

DSCN3342

In vale, Lotrul curge printre gheturi

DSCN3343

De data asta, prevazator, mi-am luat si a treia pereche de manusi cu mine. Drumul urca usor si, curand, intru in Voinesita

DSCN3344

Ceata este insa inca prezenta

DSCN3345

Dupa aproape 9 km si aproape o ora facuta pe drum cu tot cu pauzele de rigoare (adica de fotat), ajung la intersectia ce ma va scoate din DN si ma va arunca din nou in salbaticia muntilor:

DSCN3348

Stiu ca ma asteapta drum lung, dar promisiunea frumusetilor ce vor fi intalnite pe el ma incurajeaza sa urc voiniceste. Asfaltul mai continua inca 7-800 de metri, transformandu-se apoi intr-un macadam bun. In fata, ceatza alungata de soare:

DSCN3352

Iar dupa urcarea de pana aici, parca se impune o pauza de revenire :)

DSCN3353

In fata, isi face loc in peisaj „Piatra Lotrului” langa care adast o vreme:

DSCN3354

DSCN3356

Drumul continua „pe langa„:

DSCN3357

Curand, catre stanga, se desface un drum:

DSCN3360

E soare si sunt vesel si plin de energie.

DSCN3362

Exista insa si un „dar„: mi-am uitat acasa notitele cu kilometri, astfel incat nu mai stiu exact cum e cu urcarile (desi cam stiam ca urc incontinuu) si la ce kilometri se afla cataractele si cele doua baraje. Dar, sunt convins ca ma voi descurca, desi e mai bine sa ai la dispozitie planul.

Drumul pe care merg, si care se numeste „Drumul forestier Capra Foii„, incepe sa-si piarda macadamul in favoarea ghetii.

DSCN3363

Iar urcusul se ascute

DSCN3368

Moment de odihna langa o cascada

DSCN3365

DSCN3366

In sus e soare…

DSCN3370

In jos, susura Lotrul…

DSCN3371

Din nou gheata dispare si drumul redevine bun, lasandu-ma sa-mi arunc privirile spre stancariile ce-l insotesc

DSCN3372

DSCN3373

Ma apropii de al 16-lea kilometru si, dupa o curba apare un pod arcuit ce traverseaza Lotrul. Desi nu mai stiu kilometrajul, simt ca sunt aproape de „cataracte„:

DSCN3374

Ajuns pe pod, le vad aproape si opresc. Nu numai pentru poze, ci si pentru ca ma astepta salbatica urcare pe soseaua ce tinea aproape de cataracte

DSCN3377

Deasupra, soarele mangaie culmile, iar podul ma inspira (ca intotdeauna… podul ca „legatura„, „uniune” pentru oameni)

DSCN3378

DSCN3379

In fata mea, maretia cataractelor, aglomeratie de bolovani uriasi ce zagazuiesc in parte cursul saracit de seceta al Lotrului

DSCN3380

DSCN3381

DSCN3382

O ultima imagine inainte de plecare, cu sfiosenia raului ce se zbate intre stanci…

DSCN3390

Imi continui drumul si nici nu simt salbaticia urcusului aflat fiind inca sub influenta peisajului vazut. Din fata se aude zgomot de motor si o masina a celor de la baraj isi face aparitia. Profit sa intreb cat mai e pana la baraj si imi raspund ca 4 kilometri. Apoi pun cea mai prosteasca intrebare posibila dupa ce vazusem pe drum sumedenie de fecale de ursi:

Cum stati cu ursii?

– Pai bine, da-n padure… pe-aici pe drum, nu.

– Si cu rahatii?

– Pai… mai traverseaza si ei drumul, ca pe un’ s-o faca?

– …………..Drum bun si la multi ani!

– La fel si dumneavoastra!

Odata ajuns deasupra cataractelor, drumul se indreapta brusc: sunt in zona minelor de mica si siliciu de inalta puritate. Istoricul exploatarii de mica din zona incepe de dinaintea primului Razboi: localnicii au inceput sa sape mine, sa culeaga/extraga foitele de mica si sa le comercializeze in Sibiu. In timpul razboiului, mica a inceput sa fie extrasa de germani, iar dupa Marea Reintregire, pana in 1948 – de catre Societatea „Mica”, utilizand o statie de macinare. Dupa 1948, de exploatarea pegmatitelor (numele geologic al minereului cu continut ridicat de mica) s-a ocupat Intreprinderea Miniera Brezoi ce avea in compunere statiile de macinare de la Voineasa, Malaia si Brezoi, iar din 1965 – Intreprinderea Miniera Ramnicu Valcea. In prezent sunt abandonate…

DSCN3393

Ca de obicei, de teama jivinelor ce si-ar fi putut gasi salasul in vremuri friguroase, nu m-am aventurat in interior.

Drumul continua pe curba de nivel, impanat cu gheata, pe stanga albia Lotrului fiind protejata de gabioane

DSCN3395

Iar cascadele inghetate ma saluta cu un zambet sagalnic luminat de soare

DSCN3396

DSCN3397

Iar stancariile de langa ma farmeca cu ascutisurile insorite

DSCN3398

DSCN3400

Ma strecor printre stanci cu soarele-n fata si-i simt caldura managaindu-mi intr-un gest feminin obrajii inghetati

DSCN3403

Opresc din nou sa vad mai bine bolovani intepeniti in urmele unui torent ce-a taiat stanca…

DSCN3404

DSCN3407

DSCN3408

Si, de ce sa nu recunosc, si ca sa ma bucur de razele de soare ce-mi dau o stare de bine peste starea de bine a celor vazute…

Ajung in dreptul uneia din vechile statii de macinare a pegmatitului.

DSCN3410

DSCN3412

Imi continui drumul cu soarele insotindu-ma cu caldura blanda. Cele 5-7 grade sunt cu adevarat adevarate…

DSCN3414

Si ajung in dreptul unui inceput de mina, de fapt mai degraba o grota exploatata in mod sigur de localnici. Caldura soarelui si micimea ei imi dau curaj…

DSCN3419

Cat sa vedeti si voi mica de-aproape:

DSCN3421

Din nou la drum pana la „un moment de cotitura. Sau sunt … doua?

Primul a fost surpriza oferita de stalagmitele din gheata crescute la gura unei mine/grote:

DSCN3426

Iar al doilea… a fost prima data cand am verificat realizarea unei fotografii si cand mi-am dat seama ca mi-am fotografiat permanent in ultima vreme… amprenta de pe obiectiv:

DSCN3425

O amprenta prezenta pe mai toate fotografiile realizate pana la acest moment cand, cu ceva saliva si rabdare, am reusit indepartarea ei :D

Urmeaza marea urcare catre barajul Balindru, la care ma inham cu destoinicie…

Revenind, ma gandeam astazi la faptul ca de-a lungul calatoriilor cu bicicleta am reusit sa vad tot felul de locuri salbatice si mai putin umblate. Cam toate au caracteristici comune: ape, cascade, stancarii, bolovanisuri, copaci atzanatzi, drumuri care urca si asa mai departe. Desi fiecare tura iti pune in fata combinatii diferite ale elementelor naturale intalnite, precum si unghiuri diferite de vizualizare, cuvintele pe care le folosesc in descrierea lor sunt cam aceleasi. Ca o concluzie, eu cel putin, am un vocabular mult prea limitat si adesea repetitiv, incapabil pe masura ce merg mai mult, sa descrie diferentiat elementele unei ture si s-o transforme in mod obiectiv intr-una unica. Asa ca, ma veti ierta sper, daca voi folosi cuvinte ce se demonetizeaza prin rerereutilizare in povestile pe care vi le aduc aici…

Urcarea catre Balindru are ceva mai mult de 2 km si se realizeaza „preventiv” as spune. Adica se ajunge la cota coronamentului cu ceva mai mult de 500 metri aval, ultima portiune fiind un fals plat. Odata incheiata catararea, barajul se iteste printre copacii desfrunziti:

DSCN3427

Cu deversorul sau frontal de tip trambulina, genereaza un spectacol de zile mari la evacuarea apelor in cazul viiturilor. Uffff…daca as sti de dinainte cand se intampla asta, mi-as cauta de drum doar ca sa vad…

DSCN3429

DSCN3430

Acum zace in incremenirea gheturilor ce au cuprins lacul pe care il tine in spate…

Cu o inaltime de 42 m, lungimea la coronament de 102 m si situat la cota 1034 mdM, barajul creeaza un lac cu volumul de 840000 mc. Volumul propriu de beton inglobat in lucrare este de 13000 mc si are in dotare o statie de pompare ce transmite un debit de 2 mc/s la o inaltime de 314 m in galeria ce leaga lacurile Jidoaia si Vidra. Construit in anii 1977-1978, acumularea aduna apele Balindrului (afluent al Lotrului) si cele ale imisarilor sai de pe un bazin de 271 kmp. Barajul indeplineste trei roluri importante: captarea si regularizarea undelor de viitura aparute la topirea zapezilor, energetic (turbinele sale genereaza 9 MW) si statie de pompare si, foarte important – functioneaza ca un regulator de aluviuni, fiind singura lucrare de pe Lotru de acest tip. Ca regulator de aluviuni, barajul retine in cuveta lacului aluviunile, Lotrul plecand „de la zero” in aval. Este si motivul pentru care in apele sale reci, repezi si curate isi gasesc adapostul specii de pesti endemice (lostrita in primul rand – monument al naturii), pastravi, clean si… mreana! Si pentru mine este o noutate stirea aflata astazi, si anume ca ceea ce credeam eu a fi o pastravarie a regiei padurilor pe lacul Bradisor, este in realitate singura statiune piscicola de repopulare a Lotrului cu… lostrita.

Imi permit o scurta pauza pe coronamentul barajului, ca sa ma incalzesc si sa fac si ceva fotografii. Urmeaza sa lamuresc si misterul drumului ce merge prin… lac :)

DSCN3431

Trambulina…

DSCN3434

Si privelistea in aval de baraj

DSCN3435

Lacul inghetat bocna… (normal, desi insorit, termometrul meu arata minus 4 grade…)

DSCN3437

Si „drumul” ce traverseaza lacul isi devoaleaza secretul: un pod!

DSCN3436

Lacul este de forma unui „T”, drumul mergand paralel cu portiunea verticala a literei si traversand apoi portiunea orizontala: acesta era secretul…  :)

Las lacul in stanga si-n dreapta si continui expeditia catre barajul Vidra

DSCN3441

Drumul este aproape bun pentru inceput. Se cam merge pe curba de nivel, iar temperatura este suportabila, chiar daca cu minus. In dreapta mea, o noua cascada inghetata ce nu-si mai poate trimite bogatia catre coada lacului pe care o las usor in stanga mea in urma

DSCN3442

Finetea ei de borangic ma face sa ma apropii incercand sa-i surprind esenta

DSCN3444

DSCN3446

Ma dezlipesc greu de florile de gheata si opresc din nou, lungit de gat in sus, spre acul de stanca ce-si profileaza semetia pe albastru

DSCN3447

Din nou panta se ascute, iar drumul devine tot mai greu: pe langa efortul pe care trebuie sa-l fac sa urc, mai trebuie sa-l adaug si pe cel necesar ca rotile mele sa taie zapada zgrunturoasa.

DSCN3449

Simt oboseala desi mananc cate doua patratele de glucoza la fiecare 30 de minute si mestec apoi din gheata formata in bidon. Merg destul de greu si incep sa transpir, dar pauzele parca nu fac bine: ma racesc instantaneu.

In sfarsit, cei aproape 9 km se lasa in urma, iar in departare se iteste coronamentul barajului Vidra. Doamne cat de sus e….

DSCN3453

Sunt pe foaia mijlocie cu pinionul mare si fiecare pedala e un chin. Peste inca, stiu ca ma asteapta mai bine de 130 metri de urcat in aproape 2 km de serpentine in ac de par. De fapt, mai am o rezerva de 3 pinioane pe foaia mica. „Rezerva” in gluma fie spus pentru ca stiu ca repede voi trece pe cel mai mare pinion incercand sa fac urcarea in sa prin zapada ce seamana cu un strat gros de sticla pisata

DSCN3454

Imi propun doua pauze: la 750 cu 40 de respiratii si la 1.5 cu 50 de respiratii, respiratie in mers ca la ascensiuni si 2 minute pauza inainte de urcarea grea

DSCN3455

Prima imi merge struna desi fac aproape 8 minute

DSCN3456

Imi fac cele 40 de respiratii si din nou in sa. Urmatorul segment il parcurg in acelasi timp, dar simt plamanii cum imi iau foc

DSCN3460

Respirand agitat, imi indrept privirea catre cer…

DSCN3459

Oare pilotii vad acolo jos un punct miscandu-se inghetat? S-or gandi ca-i o marmota? O veverita? Un parsh?

Privesc in urma: kilometrul si jumatate lasat in spate, extrem de bogat in bioxidul meu de carbon…

DSCN3461

Si, in sfarsit VICTORIA!

DSCN3463

Odata ajuns, tragandu-mi respiratia, ma frec bine la ochi pentru ca nu-mi vine sa cred ca sunt fix zero grade, dupa ce cu un kilometru in urma erau -5. Ma simt ametit aruncandu-mi privirile in jur, pe de-o parte din cauza efortului deosebit, iar pe de alta datorita grandorii peisajului ce ma-nconjura. Alaturi, doua grupuri ma privesc cu interes si, pana la urma se apropie si-ncep sa ma descoasa: de unde vin, cum a fost, daca sunt lupi, daca am trecut pe la Balindru, cum sunt cataractele, daca se poate cu masina, incotro vreau sa plec acum, daca am cazut pe drum, da’ de unde sunt, da’ sunt singur? Le-am raspuns cu rabdare, zambind multumit in coltul gurii. Apoi, m-am indepartat usurel catre mijlocul coronamentului pentru fotografii

DSCN3464

DSCN3465

DSCN3466

DSCN3467

Reprezentand principala lucrare a schemei de amenajare a bazinului hidrografic al Lotrului, barajul Vidra este un prism de anrocamente cu nucleu de argila. Inaltimea de la cota de fundatie este de 121.50 metri, lungimea la coronament de 350 metri, latimea maxima la baza de 450 metri, iar la coronament de 10 metri. Cota la coronament este 1293 mdM, ceea ce-l situeaza pe locul 3 din punctul de vedere al altitudinii dupa barajele Bolboci si Galbenu. Volumul de material depus in baraj este de 3,550 milioane mc. Nucleul central din argila este protejat de filtre, iar etansarea sa este continua in roca de baza prin intermediul unui voal de etansare din amestec de ciment hidrotehnic cu nisip cuartos injectat la o adancime de 57 metri. Priza de apa este amplasata in versantul drept, in apropierea barajului, este de tip „trompa” din beton armat, cu 4 deschideri de acces a apei si protejate de 4 gratare mobile de tip sertar. Casa vanelor prizei (cu put umed) este prevazuta cu o vana plana de 5.5 x 6.0 metri, actionata hidraulic si cu un batardou de interventie in caz de accident actionat mecanic.

Descarcator de ape mari: este amplasat in versantul stang, fiind alcatuit dintr-un deversor cu nivel liber continuat cu o galerie subterana de scurgere tot cu nivel liber si aruncatoare in aval. Debitul de verificare al descarcatorului de ape mari, cu probabilitatea de aparitie de 1 la 100 de ani, genereaza o inaltime a lamei de apa evacuate de 3.20 metri (sunt sigur ca ati vrea sa o vedeti macar o data, asa cum mi-as dori si eu. Dar, n-au trecut cei 100 de ani ;) ).

Golirea de fund este realizata in versantul stang si este formata din priza cu gratare, galeria amonte cu diametrul de 2.50 metri betonata si blindata cu tola de otel de 16 mm, avand lungimea de 140 metri, casa vanelor cu doua vane plane dispuse in serie cu dimensiunile de 1.70 x 2.40 metri, putul de acces la casa vanelor cu adancimea de 90 metri si diametrul de 5.20 metri, tronsonul aval de galerie ce leaga casa vanelor de vechea galerie de deviere a apei (in timpul constructiei, pentru a se face in uscat depunerile in corpul barajului, s-a realizat devierea apelor Lotrului printr-o galerie subterana ce debusa in aval de lucrare) inclinat la 70 de grade fata de orizontala si casa troliilor ce asigura transportul vanelor din putul de 90 metri pentru intretinere si reparatii.

Lacul de acumulare are o lungime de cca 8 km, o latime de cca 1.4 km, volumul total la nivelul maxim de exploatare de 370 milioane mc. Suprafata lacului la nivelul normal de retentie (NNR) este de cca 370 ha.

In lac sunt aduse ape prin intermediul a 81 de captari secundare, grupate in 3 categorii: ramura nord – gravitational si pompaj, ramura sud – gravitational si pompaj si ramura vest – gravitational.

In acest sistem de captari secundare se integreaza si statiile de pompare Petrimanu, Jidoaia si Lotru aval, la care se adauga captarea gravitationala Galbenu si captarile ce debuseaza direct in aductiunea principala ale raurilor Manaileasa si Rudareasa.

Ma odihnesc bine desi, aveam s-o aflu mai tarziu, nu suficient. De-aici, in lipsa notitelor, lucrurile imi sunt usor neclare. Imi amintesc doar ca mai am o urcare de rupt oase, ceva peste 4 kilometri.

Urc din nou in sa si incep sa parcurg un fals plat pe un drum in care macadamul, resturile de asfalt, noroiul, gheata si zloata se amesteca intr-un melanj deosebit de simpatic. Ma stropesc de cateva ori pe fata si, dupa 4 kilometri las in stanga drumul ce urca spre vechea statiune Vidra, acolo unde nebunul de Ceausescu intentiona sa construiasca cea mai mare statiune de ski din tara si unde voia sa organizeze el Olimpiada de iarna. Inca cateva sute de metri si intep DN 7A ce se indreapta catre dreapta spre domeniul schiabil Vidra (sau Transalpina – mai nou) si spre stanga catre Voineasa.

Sunt cam la jumatatea drumului

DSCN3468

DSCN3469

Ma odihnesc privind catre lac si facand abstractie de posesorii de bemvee ce-si adusesera gratarul si manelele la margine de drum ca sa-l sarbatoreasca asa cum se cuvine pe doi a lu’ ianuarie.

DSCN3472

Ma apropii de mica cascada ce da drumetilor insetati putere sa mearga mai departe si, din ea, amestec cu resturile de suc

DSCN3470

Arunc ocheade drumului ce urca. Gandesc: „M-am inselat sper… Nu sunt 4.2 km de urcare, sunt mai putini… sigur dupa curba se indreapta drumul…”

Picioarele ma inca dor si simt sfarseala potentata de caldura blanda a soarelui ce ma mangaie pe crestet. Acum mi-e usor sa ma uit pe profilul turei… 1304 => 1590… doar „aproape 300 de metri” si doar 4.2 km. Atunci, doar imi amintea ca o vazusem dar nu o voiam.

Imi numar patratelele de glucoza si le impart in portii pentru ca-mi simt slabiciunea. Zapada aceea in care m-am infundat atatia kilometri m-a golit de seva. Ma socotesc: de-s 4.2, fac 1+1+1+1.2 total cele 6 patratele de glucoza ce le mai aveam in buzunar. Trag aer in piept si sar in sa. In douazeci de metri cad pe foaia mica si pinionul mare. Stau cu ochii pe kilometraj si-ncep sa trag ca tractorasul: 200…400…600…ma lasa picioarele…750 si Stop! Glucoza! 40 de respiratii! Start! 200…400…600…800 mor! stop! Glucoza! 40! Start! 200…400…600…800…900 crap! Stop! Glucoza! 40! Da-i! 200….

Ultimii 500 de metri sunt mai umani si ajung in fine in varf. De-aici numai coborare. Opresc indelung… in dreapta mea, 3 masini parcate: oameni cu copii ce se dadeau cu sanii. Nu am chef de dialoguri ad-hoc si ma indepartez. Scot aparatul de fotografiat pentru ultimele imagini ale turei (in capul meu)

DSCN3474

DSCN3476

In departare, Fagarasii…

DSCN3478

DSCN3479

Imi prelungesc odihna cat mai mult cu putinta. Stiu ca ma asteapta inca 29 de km de frig-frig pe coborare. Imi pipai a treia pereche de manusi in rucsac. Amintirea coborarii de la Galbenu imi este inca prea vie in memorie… O masina cu un numar cunoscut trece in goana pe langa mine: sunt dintre prietenii mei ce hotarasera sa mearga la partie azi. Au trecut prea repede si nu m-au observat…

Pana la urma, imi iau inima-n dinti si la revedere de la peisajul scaldat in luminile unui soare ce se pregatea de culcare si pornesc coborarea. Soseaua este amestecata: uscata unde a batut soarele, umeda/alunecoasa cu bruma pe margine acolo unde fochistul n-a vazut-o. Cobor incordat, dar destul de tare. Primii 4 kilometri sunt ok, dupa care frigul incepe sa muste din mine, din fata, din maini, din picioare. Continui cu dintii stransi si Cerul ma rasplateste cu o portiune de fals plat. Inca nu stiu cat e de lunga si incerc sa profit la maxim de ea pedaland cat de repede pot. Parcurg un kilometru in felul asta dupa care coborarea reincepe. Mai am 11 kilometri pana in Voineasa. Dupa inca doi, opresc rapus de frig. Profit de pauza si-ncep sa cotrobai prin rucsac dupa aparatul de fotat. Vreau sa fotografiez o alta apa inghetata, sa ma misc in jurul ei si sa ma incalzesc. Glucoza e terminata demult…

DSCN3529

DSCN3531

DSCN3532

DSCN3533

Incalec si continui. Dupa inca 3 kilometri, a doua masina cu prieteni ma claxoneaza din spate. Opresc. In masina si a mea care coboara ingrijorata sa ma intrebe daca am nevoie de ceva. Articuland cu efort, o rog sa ma ajute sa-mi pun a treia pereche de manusi. Ea incearca sa le traga peste celelalte doua, dar se dovedesc neincapatoare. I le dau sa le duca acasa. O rog sa puna un mare pahar de coniac la cald si plec mai departe. Ma tin o vreme dupa ei, dupa care dispar in fata.

Inca vreo 4 kilometri si opresc din nou. Aceeasi activitate derulata cu incetinitorul: aparatul de fotografiat scos din rucsac, poza, trap marunt, aparatul inapoi:

DSCN3537

DSCN3538

Pornesc… Imediat ma depaseste inca o masina cu prieteni, de data asta fara sa ma observe. Continui coborarea cu greu si, la 4 km inainte de Voineasa ii gasesc trasi pe marginea drumului. Opresc langa ei, iar Viorel ma intreaba daca am nevoie de ceva. Le spun ca nu si ca am oprit doar sa schimbam o vorba inainte de a ne revedea acasa. Atunci, privindu-ma, ma intreaba: „Nu vrei sa te luam cu noi?” Am raspuns cu un „nu” oripilat, dar cred ca stiau ei de ce ma intreaba… :). Atunci, imi spune: „Am ceai cald!” Am raspund doar… „Da-mi!!!”. Si mi-a intins paharul termosului cu ceaiul fierbinte in el…

A fost cel mai bun ceai pe care l-am baut in viata mea!!!

Ne-am despartit si am continuat coborarea. Ceaiul mi-a cazut extraordinar de bine si a reusit sa ma incalzeasca, astfel incat intram in Voineasa cu mult mai bine dispus. Ultimii 9 kilometri pana la vila, intr-o alternanta de urcari usoare si coborari prelungi, i-am facut cu maximum de viteza de care eram capabil.

La 5 jumate intram in curtea pensiunii, a mea primindu-ma cu marele pahar de coniac incalzit… L-am galgait dintr-o suflare. Apoi ceai, iar coniac si ness fierbinte, printre intrebarile si vorbele prietenilor mei…

A fost extrem de frumos, dar greu… Din fericire, in toate turele facute, greul s-a dovedit intotdeauna mai putin decat frumosul, astfel ca de fiecare data am castigat.

Aceasta a fost ultima tura din minivacanta Revelionului 2014! Va doresc tuturor un an mai bun si sa va bucurati de drumuri frumoase si de cele ce le iubiti!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s