Tura in muntii Banatului la lacurile Secu, Breazova si pe Dunare (partea a II-a)

SEPTEMBRIE 2015

Asa cum va povesteam in postul anterior, o multdraga fata mi-a dat ghes sa aflu lucruri noi, sa am ce-i povesti la ceaiul cel cald de la iarna.

Dupa tura biciclita la cele doua lacuri si asezarea lui Helga la loc ferit de ploaia ce se pregatea, oboseala aproape ca m-a rapus. O usoara hipotermie a trebuit tratata rapid si eficient cu palinca. Din belsug… Cum de mancat nu-mi ardea, am pus in sac doar ceva saleuri cat sa nu arda prea rau maramuresanca cea fluida.

O cada buna ce-a trimis pe scurgeri un kilogram de namoale, o aspirina ce mi-a facut sucul acidulat, un telefon sa-i spuna dragei ca traiesc si un nani binefacator.

Nu vreau sa povestesc de cele ce-mi permit traiul in societatea consumista, indatoririle profesionale, spunand doar ca ploaia si-a facut de cap, preumblarile mele fiind cam fara de folos la Resita si Caransebes. Joi dupa-masa insa, printr-un ochi mic de vreme buna, am pus peria pe Helga, incercand sa o fac precum oaia ciobanului – „acceptabila” pentru frantuzoaica. Mai cate-o gura de ploaie, mai cate-un telefon ghidus de la draguta sa ma incerce cat de corect gramatical ma exprim in udatura cu o perie in mana si desfasurand diverse activitati, mai cate-o gura de palinca din sticla asezata strategic langa roata, pana la urma stranierele s-au imbratisat una pe cealalta, nemtoaica incovrigandu-se in trupul frantuzoaicei 🙂

A doua zi de dimineata, la 6 eram pe drum sub o ploaie marunta, traversand o Resita muribunda cu fantomatice siluete strabatand trotuarele ude.

Iesirea din oras ma aseaza pe drumul spre Carasova, un alt remember al turei cu dragii mei prieteni. Coborarea dinspre Anina spre Carasova a fost… d e m e n t i a l a !!! La vitezele atinse, sunt convins ca nu doar eu simteam vibratiile cadrului in seile pe care incercam sa sedem…

Soseaua urca si coboara cand si cand, virajata uneori in ac de par, asa cum imi place: cu scaunul in spate, proptit in laterale, mainile pe volan la 180 de grade orizontal, motorul gemand la 4500, piscand din cand in cand acceleratia sa-i potolesc spatele ce ar fi vrut sa fuga pe o sosea pustie-pustie, un geam deschis pe partea mea si picurii de ploaie biciuindu-mi obrazul in timp de Tarja Turunen isi striga bucuria glasului in boxele ce zornaie la maxim.

Din cand in cand, pe cate-un varf de plai, o scurta pauza de fotografii in ora ingemanarii surorilor zi-noapte:

DSCN6663

DSCN6664

In Anina ploaia se astampara si o las si eu mai moale. Strabat orasul amortit, drumul spre Oravita inghitindu-ma cu padurile ce-l marginesc. Privind atent la drum, destul de des gasesc crengi rupte de copaci zvarlite in mijlocul drumului. Fac slalom incet pe printre ele, gandind la cata furtuna a fost acolo inca sa rupa si sa care crengi cat bratul meu. 4 masini am intalnit intre Anina si Oravita. Doar 4!

Trecand prin Oravita, nu pot sa nu ma gandex la vorbitorul ghid ce ne-a-nsotit calatoria prin Teatrul-Monument al orasului. Nu pot sa nu privesc cu alti ochi asezarea dupa ce stralucitul si neobositvorbitorul nostru ghid ne-a povestit despre arhitectura caselor boieresti ale orasului si despre semnele cu adanci talcuri ascunse ce-si fac simtite prezentele pe frontoanele unor cladiri: simboluri ce aduc cu cele ale cavalerilor de Malta, simboluri ce aduc cu cele folosite de multhulitele asociatii masonice, simboluri neintelese si de origini necunoscute – izvorate poate doar din prea bogata imaginatie a fostilor locuitori.

Oricum as privi insa orasul, e clar ca-mi va ramane mereu in memorie ca „Oras al Semnelor”… Asa cum am trecut si eu mai demult, multi dintre noi trecem fara sa vedem. Din fericire, unii avem norocul intalnirii persoanei providentiale ce-ti baga degetele in ochi si… ti-i deschide!

Trecut fiind de Oravita, peste putini kilometri mi se dezvaluie panorama Dunarii, drum nicicand prafuit ce a stiut mereu sa ne fie margine de tara de la Bazias la Calarasi.

DSCN6666

DSCN6668

Apoi, Moldova Noua cu treaba. Nu multa, dar cronofaga din pacate. Mergand insa prin acest oras din care, recunosc, nu am inteles mare lucru, ma izbeste imaginea unui calcan de casa facut din… ceva din care nu se face in mod obisnuit. Intai modelul straniu mi-a atins periferica…

DSCN6683

Apoi, apropiindu-ma curios, inteleg si materialul constitutiv… piatra de rau!

DSCN6684

Spuneam ca nu am inteles nimic din oras pentru ca in Moldova Noua este un amalgam din trei componente: orasul vechi, orasul nou si… Moldova Veche. Nu am reusit sa pricep cum se inteleg intre ele, dar daca nu exista lacramatii ale bastinasilor – inseamna ca totul e ochei!

Intaratat fiind de-a mea, lipita peste o veche dorinta ce nu si-a gasit timpul implinirii, odata treaba terminata, am intors din drumul catre casa luand Dunarea in sus pana in Pojejena. Acolo drumurile se desfac: spre dreapta se urca prin Radimna (ce nume frumos… ce dulce sonoritate ciudata a consoanelor gramada) din nou spre Oravita, iar spre stanga… drumul meu in sus pe fluviu.

Drumul nu-i bun, un asfalt rau peticit, dar apa din stanga mea, vocea ce-mi susura inca in ureche „mergi, Stefane” si vechea mea dorinta m-au facut sa nu iau seama la chinurile frantuzoaicei (din cand in cand in puf tinuta, din cand in cand tavalita ca ultima prostituata…) si sa ma bucur de ce mi se-ntampla in jur…

DSCN6690

Verzeala vietuirii in lumina se-ntinde lacoma dinspre mal…

DSCN6691

iar in dreapta, Muntii Banatului in chinurile facerii si inaltarii…

DSCN6693

Departe, in zare, Bazias – poarta de intrare in tara a Apei…

DSCN6695

Drumul mi se infatiseaza aproape pustiu, aproape cucerit de vegetatie, aproape parasit, uitat, abandonat naturii…

DSCN6697

Ici-colo, cate un pusnic pescar, adapostit de tenta primitoare a cortului…

DSCN6699

Serbia prietenoasa mereu cu noi, chiar si dincolo de raul ce i l-am pricinuit tradand-o in anii ’90 in numele unei noi amante: America!

DSCN6701

Drum pe margine de Apa

DSCN6702

Cale in ierburi…

DSCN6703

Si capat de drum si de tara…

DSCN6704

Putin popas doar cat sa privesc prin fumul subtire de tigara cum Apa intra, cum e a lor intai, apoi si-a noastra

DSCN6708

Nu m-am grabit, dar aceasta imagine mi-a fost de-ajuns: pentru ea am venit, pentru aceasta imagine pe care mi-o doream de multa vreme si pentru a avea ce-i povesti in fata cestilor de ceai la iarna aceleia ce mi-a soptit incetisor „mergi, Stefane!”

Iau drumul la intors, de data asta cu ochii pe kilometraj asteptand sa se incheie odata cei 25 de km de asfalt prost.

„Orbit” insa de marea Apa, la ducere n-am observat semnele drumului, zarindu-le abia acum cu coada ochiului:

DSCN6710

Si o frumoasa transformare: din cuib de AKM vanandu-i pe cei ce cautau o viata mai buna, in libertate, riscandu-si viata in volburile Dunarii, adus acolo unde-i e locul: intre noi… Un „observator” al pasarilor de care Apa nu duce lipsa…

DSCN6711

DSCN6713

DSCN6715

Ce-a mai ramas din ce Apa a macinat de-a lungul milioanelor de ani…

DSCN6717

Depasesc Oravita si ma apropii de intrarea in Cazanele Mici, civilizatia facandu-si simtita prezenta prin micile amenajari ale malului: ponton de acostare pentru mici ambarcatiuni:

DSCN6719

Poate amarati, poate ciuntiti, poate renegati de civilizatia catolica, sarbii isi iubesc istoria si, pe cat le sta in putinta, o-ngrijesc…

DSCN6721

Pe drum, stancile planse ma opresc…

DSCN6723

Intrarea in Cazane, cu dungi de barci pe Apa:

DSCN6728

DSCN6729

Drum prin Cazane:

DSCN6736

Pamanturi rasturnate de forte in fata carora energiile noastre chiar nu exista…

DSCN6737

Plutasi bucurandu-se de Apa noastra…

DSCN6742

Solitudine…

DSCN6743

Localnic…

DSCN6747

DSCN6748

Cu ochii pe Apa, ma fulgera ceva pe stanga si franez. Se naste in capul meu… dar daca? Cat e ceasul? Ma uit si nu apuc sa socotesc caci suna telefonul. Povestesc rapid pe unde sunt si-aud raspunsul… „mergi, Stefane…”

DSCN6749

Asa ca… iar am facut o prostituata din frantuzoaica 🙂

DSCN6751

DSCN6752

Intrarea in prima moara… darapanata, neingrijita, dar daca oamenii sunt gospodari si se aduna, plina de promisiuni:

DSCN6753

DSCN6755

Mai merg pe jos o vreme prin padure, adunandu-mi gandurile dintre multele vazute:

DSCN6756

pana in vecinatatea unei constructii ce pare abandonata. Dar daca este totusi locuita, nu vreau sa tulbur si fac cale intoarsa

DSCN6757

undeva departe, „prostituata” asteptatoare…

DSCN6758

Cuget in masina… mai trag de ea? Am sa mai trag, zic eu, fix 3 kilometri. Si chiar cand cei 3 se implinesc…

DSCN6760

… o gospodarie! Si-n stanga ei? Peste o punte stramba?

DSCN6762

O traversez si…

Doar imaginile sa vorbeasca… eu sunt sarac atunci cand vine vorba de oameni in istorie…

DSCN6763

DSCN6764

DSCN6766

DSCN6769

De-acolo incepe alta vale, alt drum, alte mori… Dar trebuie sa mai am ce vedea si altadata, sa mai am ce povesti si alta data in fata unei cani cu ceai… Intorc masina…

DSCN6772

Si iau din nou drumul Apei catre ceturile ce se umfla in muntii ce-mi par ca-mi taie calea

DSCN6774

Trec pe langa cineva-ul ce vrea sa faca – frumos – locuinte lacustre

DSCN6776

Opresc sa vorbim putin… se bucura ca am oprit si-am fotografiat. Imi spune ca e greu… Ii spun si eu ca si eu ma incarc cu lucruri grele, dar frumoase sunt doar cele grele… si Apei i-a fost greu, dar uite cata frumusete…

DSCN6777

Ne luam la revedere si, drumul depaseste Berzasca, un loc in care am locuit cu prietenii mei bicicliatori in Tura Banatului Montan, unde ne-am simtit foarte bine in casa acelor oameni de isprava, terminand si ultimele guri ale fratelui nostru mai mare si mereuinsotitor… fratele Jack (pour les conaisseurs 🙂 )

Trec apoi pe langa stanca pravalita pe care oameni cu utilaje se chinuie sa o alunge din drumul frantuzoaicelor. Opresc sa stau de vorba cu ei si ei se bucura ca a oprit un sofer sa le vorbeasca. Si sunt cu chef de vorba si povestim… si povestim… pe unde ne-a purtat pe fiecare apa vietii.

Am stat mult, iar la plecare unul din ei s-a dus in fata masinii mele si a tras de dedesubt un fel de mare tufa ce se agatase pe sub scut, urandu-mi drum bun. Am zambit recunoscator pentru ajutorul necerut pentru ca nu stiam de tufa si i-am lasat in urma la munca lor de mici Sisifi

DSCN6782

Mai departe, pe malul sarbesc, acea constructie ce le face onoare sarbilor si pentru a carei alcatuire si scop ma fac sa-i invidiez de cate ori o vad: adapostul unui sit arheologic in care se lucreaza…

DSCN6787

Ceturile in care ma voi afunda in curand in drumul catre casa… E toamna, doamna, e toamna…

DSCN6788

DSCN6791

Si ploua…

DSCN6794

Dupa un colt, Mraconia cu un picior pe pamant si cu unul in apa…

DSCN6799

In zare, ceturile Orsovei si ale Severinului de unde urma sa las Apa departe in dreapta. Chiar daca m-am razgandit pana la urma si am mers in noapte pe malul ei, fara s-o vad, fara sa ma vada, traversand targuri din care in bezna n-am inteles nimic… Vanju Mare, Bechet, Dabuleni, Corabia, Turnu Magurele, abia apoi lasand Apa in spate. Au urmat Alexandria si intrarea in Bucuresti, undeva aproape de 3 dimineata.

Dar am vorbit… mult…

SFARSIT

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s