Tura la Muntele Mic de Ziua Romaniei (2)

Odata imbracat o lecuta mai bine, am dat ochii roata:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 054

In dreapta sus, se vede Crucea-monument. La momentul potrivit va voi spune despre ea cateva cuvinte. Deocamdata, chiar cand ma pregateam sa ma agat de ultimul kilometru de catarare pe panta de, cred, 25% (care evident ca se face „ad labam”), ce-mi vad ochii? UN CICLIST! Ma frec la ochi crezand ca inghetul imi joaca feste dar, stupoare, omul ma si saluta. Ingaim si eu, la randul meu, un fel de mormait si-i fac semn sa se traga langa mine. Si, culmea, chiar se intampla asta! Viziunea mea era din carne si oase! Si calarea o Merida! Am pipait-o, sa-mi sara ochii!!! Am dat mana cu chestia aceea ce parea a fi om si, am aflat ca se numeste Viorel, ca nu este membru al forumului biciclistilor, ca este regulamentar imbracat si ca se uita la mine de parca ar fi gasit un naufragiat… Si chiar nu l-as fi contrazis, singur fiind in ceea pustietate…

Dupa ce am schimbat cateva vorbe, ne-am avantat amandoi in shei, sa ajungem la Cruce.

Tineam minte din primavara ca drumul ar avea doar vreo 800 de metri. Tineam minte eronat (deh… Alzheimmer-ul, frate!). Asa ca am luat-o cu curaj in sus. Cam vreo suta de metri, panta devenind atat de abrupta incat rotile din fata voiau sa plece singure spre varf. Deci… la pas! Mey, drajii mosului, urcam si batea un vant… Si am tot urcat cale de vre-un kiolometros si ceva. Nu-mi mai simteam deloc mainile, iar picioarele erau un fel de butuci in care puteai da cat voiai pentru ca nu se simtea nimic :)

Ultimii 200 de metri au fost insa de coborare pana la platforma Crucii. Am luat-o inainte sa-i fac colegului o poza:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 056

Ne-am reunit in vecinatatea Monumentului.

Am uitat sa spun ca am sunat-o si pe, pe acea vreme, a mea sa-i spun ca sunt bine. Mi-a zis doar…
– Stiam! STIAM ca ajungi acolo! Tocmai vorbeam cu fii-ta ca n-ai dat nici un semn! Bravo! Hai acasa ca s-a lasat frigul si noaptea!
Incurajat, asa cum spuneam, am pornit cu Viorel spre Cruce. Daca la inceput am mai schimbat cateva vorbe, spre final, mai spuneam doar…
– F#$# – i !!! Au ascuns astia Crucea!

In sfarsit, ajungem:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 057

Parca ma mai incalzisem putin. As fi vrut sa-mi aprind o tigara dar, degetele nu ma mai ascultau deloc asa ca, am abandonat intentia.

O scurta privire asupra istoricului statiunii puteti gasi aici: http://www.caransebe…mic/istoric.htm

Crucea metalica, inaltata in anul 2006, pe locul vechii cruci din lemn, are un sistem propiu de generare a energiei electrice si, atunci cand atmosfera este suficient de limpede, ea poate fi vazuta de la Timisoara. Ca inaltime, este comparabila cu Crucea de pe Caraiman (are 27 m., cu 2 m. mai „scunda” decat cea de pe Caraiman), la ridicarea ei contribuind in mod consistent si TCH-ul. Si pentru ca am vorbit de cruci, pentru cei ce nu stiu, cea mai inalta cruce din Romania se afla pe dealul Paun, in apropierea imediata a Iasului si are 40 m. inaltime. Este utilizata ca antena de emisie a posturilor radio-tv „Trinitas”, proprietate a Patrarhiei Romane, inaltimea acesteia urmand sa mai creasca in viitor cu inca 16 metri.

Revenind la tura de la Muntele Mic: l-am rugat pe mai tanarul meu insotitor sa-mi faca o poza langa monument si, mi-a raspuns ca o va face imediat ce-si mai adauga niste haine pe el. Nu doar ca l-am invidiat dar, mi-e rusine sa spun ce-mi trecea prin cap balind la hainele lui cele groase VIZIBILE, nemaivorbind de cele ce urmau sa mai apara din rucsac….

Intre timp, ca sa mai uit de frig, am mai tras cateva poze:

Nepretuita caratoare…

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 060

Si Crucea in maretia ei…

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 061

Tot fataindu-ma si pazindu-mi colegul sa aiba parte de liniste si lipsa deranjului in timp ce isi mai adauga ceva haine pe el, l-am fotat inca o data in plina activitate:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 062

Si, o ultima fotografie inainte de a mi se termina benzina:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 064

Cand am simtit ca efectiv nu-mi mai pot stapani tremurul cauzat de frigul crancen, l-am rugat sa se opreasca putin din lucru si sa-mi faca cateva poze inainte de a pleca inaintea lui catre vale, marturisindu-i ca, efectiv nu mai pot sta… I-am spus ca regret ca-l grabesc, dar Viorel a fost extrem de intelegator si s-a dedicat fotatului pretioasei mele persoane:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 065

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 066

Mi-am luat la revedere de la Viorel si m-am aruncat in sea. Un tip ok, foarte saritor si politicos: m-a vazut in Poiana Marului, cand tocmai ce se pregatea sa iasa si el. A plecat dupa mine dar, nu m-a ajuns. Eu nu l-am vazut decat sus. Imi pare foarte rau ca nu i-am luat numarul de telefon, acolo la Monument dar, cred ca mintea mea se misca mult mai incet decat mi-ar fi placut sa cred… Sper din toata inima sa se inscrie si el pe forumul biciclistilor si sa ne revedem aici. Un baiat de nadejde si cu multa vointa!

Primii 200 de metri ai intoarcerii, pe care i-am coborat la sosire cu peste 60, i-am facut dintr-o suflare calare. Odata cu inceperea coborarii, deja speram la viteze de peste 70 pe drumul mare, asfaltat, putin indoit poate doar din cauza frigului care m-ar fi obligat sa mai reduc din planurile mele „vijelioase”.  Am depasit in goana cea mai mare coliba in spatele careia m-am adapostit si am intrat pe portiunea de coborare de 7 km, pana la padure. Daca la venire, in mare masura vantul mi-a fost aliat, acum s-a dovedit un dusman redutabil: simteam la coborare cum parca imi da cu pumnul in piept, in frunte, in umeri, iar de picioare nici nu mai vorbesc. Am dat pe foaia mare / pinion mic si am inceput sa trag la vale ca sa ma mai incalzesc. Cu toate astea, cu toata panta de 10%, nu am reusit sa trec de 54 nici mort. Strangeam insa din dinti stiind ca, odata intrat in padure, lucrurile se vor schimba in bine. Cel mai rau era in acele de par pe care trebuia sa le iau cu viteza minima si atentie maxima din cauza rafalelor care ma dezechilibrau serios.

Dupa cca 15 minute eram la iesirea spre padure. Am luat-o tare pe forestier, si inca atat de tare incat, unul din cainii de la o exploatare forestiera, dorind sa se tina dupa mine, a abandonat cu intelepciune (sau poate s-a gandit ca, carnea congelata a picioarelor mele, nu poate avea un gust si-o consistenta multumitoare). Din pacate, a inceput sa ploua, lucru care mi-a aratat ca se poate chiar si mai rau decat a fost pana acum… M-am concentrat pe drum, facand abstractie de baltile care se inmulteau si-mi spuneau ca, acolo sus, am avut noroc fiind deasupra norilor de ploaie.

Singurul, si cel mai important lucru, era sa combin maximul de viteza pe care-l puteam atinge, in conditiile date, cu minimul de riscuri legate de zborul planat, sau acvaplanat, de care as fi putut sa ma bucur peste ghidon. De balti, nu-mi mai pasa.

Cauciucuirle mele Kenda Sport, de care aminteam intr-un anterior post, si despre care spuneam ca sunt lisa pe creasta si usor cramponate pe lateral, chiar daca mi-au pus oarece probleme la franarile bruste, au oferit marele avantaj de a ma fi stropit mai putin decat Nobby Nick-urile de forestiere. Simteam apa de pe ochelari care ba cadea de sus, ba sarea din baltile in care intram cu toata viteza. Acolo unde chiar nu mai eram sigur de cele ce se afla pe sub ea, incercam sa o iau pe margine, franand cu vigoare dar, si cu inima cat un purice. Sincer, nu mi-as fi dorit un dus rece in apa ce ma insotea, plina cu bolovani fiind, si intr-un loc fara semnal.

In sfarsit, ajung in acea scurta portiune betonata, cand stiu ca, casa si caldura, nu pot fi departe. Apar si primele case si, promisiunea locului cald devine certitudine. Deja aveam dureri aproape insuportabile la pavilioanele urechilor, iar ghidonul il sprijineam doar cu pumnii stransi. Simteam dureri vii si in degetele de la picioare, iar ochii mi-au lacrimat sub ochelari.

In final, in curtea casei. Am parcat-o pe Helga si am luat in mana prima sticla de tuica din cale, lipindu-mi-o cu nadejde de bot. La cat am baut din ea, recunosc faptul ca a fost bine ca nu era palinca. Mi-ar fi dat un ciocan in cap :D.

In mod absolut evident, cei care uitau dimineata sa bage lemne pe foc in centrala, au continuat sa fie consecventi. M-am bagat sub dus unde am avut surpriza sa constat ca temperatura initiala a apei nu se modifica in timp. Adica, gradientul de temperatura a continuat sa ramana…ZERO! Cum eram plin de noroi si intre dinti, a trebuit sa accept situatia ca atare. Poate ca nici n-a fost rau, avand in vedere ca eram cvasidegerat…

Mi-am adus aminte, incercand sa motivez frigul ce m-a scuturat sus, ca rahatul ala de termometru de pe trotinometrul meu asezat pe ghidon, arata 1.2 grd. C. Iar prapaditul ala de grad al lui Celsius combinat cu vant, viteza, ploaie si… haine de Herastrau, nu aveau cum sa dea cu „+” :).

In continuare, am facut rapid un dus rece si am halit o aspirina. M-as fi bagat in pat dar, lumea se agita in jurul meu. Cum tremuram foarte tare, am hotarat sa ma imbrac bine si sa ies. In principiu, nu era foarte frig afara, iar imbracamintea groasa combinata cu miscarea ar fi trebuit sa ma ajute. Zis si facut. Prima vizita am facut „Grupului ovin”: la 30 de metri de cabana isi desfasura activitatea un grup de oameni ai muncii, desavarsiti tehnicieni, ce reusisera sa intepeneasca oaia, deasupra focului, cu ajutorul unei tzevi, a unui simulacru de manivela si a unor sarme de „solidarizare”. Rezultatul inceperii parpalirii Mioritei gugulane de 30 de kg, il puteti vedea mai jos:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 068

Dupa ce m-am asigurat ca totul a debutat in conditii bune, desi nu sunt un ovinivor convins, am inceput sa mai caut ceva incalzitoare lichide. Si, surpriza! Prietenul meu, M., adusese nu 1 litru de palinca facuta de om la Deva, ci DOUA! Deci, a doua la decanul de varsta, pentru a insoti minunata ciorba radauteana executata pe zi de distinsa patroana si prietena a mea de la Mystic Three. Am mancat doua farfurii, insotite de jumatate din deosebita licoare de pruna grasa. In sfarsit, m-am incalzit.

M-am cam molesit si am hotarat ca e vremea sa spun noapte buna tuturor. Din pacate, desi ma simteam incomparabil mai bine, nu am putut sa dorm, singura consolare fiind un excelent documentar despre istoria comunismului in China la care m-am uitat.

Un mesaj primit pe telefon ma anunta ca se executa un excelent gratar de zburatoare. „O veste buna” – m-am gandit si am purces din nou la imbracare, fara sa uit sa iau din balcon o gura de digestiv care sa ofere loc unui deliciu la gratar.

Pana sa ajung la gratar insa, am hotarat sa mai fac doua statii: una la centrala sa ma asigur ca va fi caldura mai bagand vreo cinspe butuci in cazan, iar a doua, la Miorita:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 070

care parca a inceput sa prinda culoare. Am facut putina munca voluntara mai cioplind niste lemne la focul oii, in opinia mea mai potrivite ca dimensiuni, dupa care, la un spritz de vara, am inceput sa fac de garda la gratar. Cu placuta surprindere am constatat ca a mea rezervase la gratarai si ceva cefe de suina, pentru refacerea echilibrului carbohidratilor din interiorul consensualului ei. Am pupat-o! Cum mai stia ea sa aiba grija de mine…  Intre timp insa, i-a trecut…

Pe la 12, odata cu inceperea Zilei Romaniei, ne-am pus pe strigat, cantat, baut, dansat (care langa masa, care pe), imbrobodit in steagul cel mare pe rand, pupat si chiuit:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 073

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 074

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 075

Unii, doar au dormit:

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 078

Petrecerea a cam tinut si noi, tare ne-am mai bucurat de Ziua Amaratei Asteia de Romania…

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 081

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 083

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 084

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 087

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 088

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 089

In completarea povestii, care se apropie de sfarsit, am sa va spun ca unii s-au bucurat de oaie abia sambata spre duminica pentru ca abia atunci au reusit sa termine: curatarea animalului de carne, baituirea acesteia, executia rezultatului la ceaun. Asa cum spuneam in episodul anterior, nu prea sunt fan al carnii de oaie asa ca, am luat numai cateva imbucaturi din rezultat. Pot spune ca era bunicica. Mult mai incantat am fost de rezultatul celui de-al doilea post de lucru: acolo s-a executat un gulas de porc din care am mancat… si am mancat… si am mancat….

Inainte insa de a ma arunca cu toate fortele asupra porcului, avand ceva vreme la dispozitie, la care s-a adaugat si halul in care se afla trotineta dupa drumul facut…

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 091

Poiana Marului & Helga-Muntele Mic 093

…m-am apucat de curatat. Am avut norocul sa gasesc in portbagajul nemtoaicei o mica perie de zapada care si-a facut datoria aproape perfect: un kilogram de praf care m-a trimis apoi urgent in baie. Din fericire, am avut grija toata ziua de centrala asa ca am putut sa scot de pe mine si petele ce nu au iesit la anteriorul dus rece. Scos apoi rotile si culcusit trotineta in portbagaj.

A doua zi, duminica, destul de devreme am plecat spre Bucuresti.

A fost o tura frumoasa care a avut ca principala calitate ca m-a pus la incercare din mai multe puncte de vedere: al catararii efective, al frigului si, in mod surprinzator al comportarii gumelor „de oras” in conditiile unei suprafete de rulare impodobite cu noroi, crengi, pietre, gropi si inca tot felul de alte accesorii.

Traseul turei:

http://www.bikemap.net/en/route/1913607-30112012-r/

M-am bucurat de drum, de privelistea muntilor, de o toamna mai mult decat tarzie, de compania prietenilor si a celor ce mi-au devenit prieteni dupa aceste cateva zile, de rabdarea fostei iubite a mele (care a trebuit sa indure organizarea spartana din masina in vederea transportului fiarei, alaturi de absenta mea de aproape o zi in conditiile in care i-am facut destule griji), de mancarea buna, de palinca facuta de mana de om la Deva din cele mai zamoase si coapte prune posibile, de vinul bun si, in niciun caz la final, de Ziua Romaniei!

SFARSIT

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s