Tura in Cheile Susitei

APRILIE 2013

 

In anul asta mi-am propus multe si incerc sa ma tin de promisiunile facute in fata oglinzii. Daca sanatatea ma tine, iar ai mei ma mai gonesc in continuare in deplasari, am de gand sa duc la capat cat mai multe din cele ce-mi doresc sa le fac. Si printre ele se afla si cat mai multe chei din Romania.

Sunt fascinat de ele, ma fac mereu sa ma gandesc cat de mici suntem pe scara timpului, de cate ori omenirea ar fi putut sa apara, evolueze si dispara in timpul cat un fir de apa a sapat sute de metri in stanca… Iar noi avem atatea griji… probleme… conflicte existentiale… convingeri… sfaturi… nervi… incercand sa lasam o urma in urma noastra. Si, nu lasam pana la urma nimic in comparatie cu ceea ce natura a fost in stare sa faca.

Dar, lasand digresiunile filosofice ceva mai deoparte, sa ne aplecam asupra trecatoarei povesti pe care mi-am inchipuit a o face:

Am plecat din Bucuresti in taria noptii ca sa fiu la Targu Jiu la 8. Si am si reusit, bucurandu-ma de soarele diminetii ce facea sa straluceasca releul si culmea Papusii. Mi-am indeplinit indatoririle profesionale si, dupa aceea, mi-am azvarlit bagajele in camera stabilimentului unde urma sa-mi petrec noaptea. Un fel de spalatul pisicii din cauza apei foarte reci, si iata-ma-s montandu-mi aerobarurile in speranta unei intoarceri in viteza cea mai mare din munte.

Mi-am luat la mine cele de trebuinta si am incercat sa deslusesc tainele cerului ce se cam innourase: negura plutea deasupra Godeanului si a Valcanului. Am zis „fie ce-o fi”… ma ploua tare, ma-ntorc.

071

Si-am luat-o de coarne, agale pe drumul de centura ce tine malul stang al Jiului ce face lac de-acumulare (Vadeni) in partea de vest a orasului.

La 16.45 eram pe drum si strabateam in pas molcom asfaltul proaspat. Odata iesit in drumul spre Petrosani, curba in loc ma trimite pe drumul ce intra in Turcinesti.

Localitate invecinata orasului, a devenit in ultima vreme gazda constructiilor de vacanta ale targjienilor sau, ma rog, a unora dintre ei.

063

Desi mi-am facut atent planurile, am ratat intrarea spre Rugi, localitate aflata pe drumul catre chei, mergand orbeste in sus spre Simbotin, Arsuri si Schela. Au fost 9.9 km. de urcus salbatic ce m-a stors de puterile ramase dupa impetuosul inceput de zi in miez de noapte. Cand m-am dezmeticit, era tarziu… Am strans din dinti si am luat drumul indarat blestemandu-mi neatentia. Norocul meu ca vremea parea a se-ndrepta si promitea o lunga dupa-amiaza insorita.

 

Puncte de interes pe drum gresit:

068

064

072

Pentru cei 9.9 km. la vale nu mi-au trebuit mai mult de 15 de minute si, iata-ma la intersectia spre Rugi, langa primaria din Turcinesti. Odata ajuns, drumul continua cu un fals plat de 1 km., dupa care se zbarleste cu o catarare sanatoasa intinsa pe 5.5 km in care se urca sanatos cei 200 de m. ce ne scot in varful dealului ce marcheaza sfarsitul Rugilor. In continuare, o coborare domoala ne lasa sa ne tragem sufletul si sa ne bucuram de privelistea oferita de casele si gradinile ingrijite din zona. Cam la km. 16 (de fapt, doar… 36 de la plecare), in satul Curpen, se ajunge intr-un „T” plin de surprize: la dreapta spre Vaideni, la stanga spre Alexeni.

Vaidenii sunt o localitate cu o asezare geografica ciudata: marcheaza intrarea in chei si se insira de-a lungul lor, exploatand cu rabdare fiecare petec de pamant pe care s-ar putea aseza o casa si-un strop de livada.

Drumul este senzational, chiar daca ceva mai ingust decat standardul pentru o banda pe sens:

075

Abia la intoarcere am fost atent la lungimea drumului „unt”: 3.7 km.

Intrarea in chei incepe bine, cu un prim semn al stancariilor ce urmeaza: un versant cu cateva grote mititele, probabil folosite de animalele salbatice:

076

Depasesc o exploatare forestiera, unde sunt salutat cu o nedisimulata curiozitate de lucratorii ce munceau la lemn:

078

080

Poienile de pe malul Susitei tumultoase, incarcate de cusma topita a muntilor, alterneaza cu peretii salbatici de stanca. Privindu-le, asa o pofta de cort mi s-a facut… Sa stai la cort, sa-ti bei cafeaua de dimineata, apoi sa urci in sea sa bantui…, iar seara sa te astepte focul si cu sacul primitor… Ufffff…

083

Ici-colo, in versantii ce-mi insotesc drumul, apare cate o sfasiere – urma lasata de torentii ce-au macinat muntele in eoni…

085

Stancile adapostesc goluri in care, poate doar vulturii isi cladesc cuib:

086

Susita ma insoteste, cristalina, inspumata, saltareata…

087

Drumul continua cochet, urcand usor, printre gospodariile celor ce-au invatat sa foloseasca cu ingeniozitate fiecare petec de pamant:

088

Vecinii mei de drum si apa:

093

Soarele, se joaca cu apa, muntele, drumul si cu ochii mei:

089

O alta aparitie domestica:

096

Asfaltul foita se termina si intru pe Valea / Cheile Susitei verzi:

098

De-aici, Helga trebuie sa-mi confirme ce poate…

Drumul se transforma intr-unul cu un macadam rezonabil la inceput

100

si care urca usurel, atat cat sa stii ca o face. Ajung in dreptul unei statii de captare a apei, ingradita si cu paznic, practic inutilizabila la momentul la care am ajuns eu acolo, din cauza debitelor foarte mari rezultate din topirea zapezilor.

Pentru mine, mai mare a fost incantarea surprinzand-o asa. Pentru a putea trece, in principiu, trebuie sa te intelegi cu paznicul prin a carui proprietate traversezi. Nu a fost niciun fel de problema: el are treaba cu masinile, si nu cu noi, trotinetistii…

104

Apa este stralucitor de curata in lumina apusului, desi la cat este de involburata, te-ai fi asteptat la altceva…

Ceva mai sus, ma bucur de cat de jucausa este Susita, si cum isi face ea bulboane in care sa se zbenguie pastravii

106

Drumul este ocrotit de parapeti in partea dinspre apa. In partea versantului insa, prabusirile frecvente au lasat urme in terasament, trebuind sa aleg calea mai ingusta. Imi imparteam privirile intre stancile semete ce se iveau la tot pasul, si drumul care incepe sa-si scoata capcanele la iveala.

108

109

Raul coteste catre dreapta, destul de brusc, iar multa apa ce trebuie sa se scurga prin stramta vale, clocoteste si se-nvolbura

110

Iar stancaria ma vegheaza din inaltimi

111

Traversez un podet, iar drumul se ascunde dupa colt

112

Noroc de aparatul  de fotat care imi da timp sa-si revina si plamanii mei incinsi de catarare. Acolo unde albia se ingusteaza, si se poate, Susita isi face loc si „prin vecini”

113

115

Drumul se cam strica, iar frigul incepe sa intepe calatorul. Ajung in zona unui torent si privesc temator in sus: e invatat sa care bolovani si sa dea cu ei pe unde-apuca:

116

117

Hmmm… sper sa nu va gasiti taman acuma sa va asezati mai bine profitand de energia potentiala ce va caracterizeaza!

Urcusul continua pe un drum ce pune oarece probleme, dar eu sunt mai mult cu ochii pe sus: ploile din ultima vreme pot sa-mi ofere surprize de nemaiimpartasit ulterior…

119

Din cand in cand, stancariile dantelate mi se itesc in fata ochilor, facandu-ma sa ma minunez:

121

Frigul incepe sa muste, iar seara ce cuprinde varfurile zdrentuite ma face sa ma gandesc la intoarcere. Am mers doar 2 km de la punctul de control, insa desi se mai putea avansa cu usurinta in sus, sunt nevoit sa ma intorc.

Pe partea dreapta a drumului de intoarcere gasesc ramasitele unei vechi alunecari ale carei pietre au fost acoperite de-a lungul anilor de muschi si licheni:

124

Cascadele imi insotesc drumul si ma bucura la fiecare aruncatura de privire:

126

131

Iar stancile semete incep sa se innegureze pe masura ce soarele coboara catre asfintit:

129

Drumul este destul de incomod la coborare cand esti tentat sa-ti dai drumul cu viteza la vale:

133

Dar peisajele sunt cu adevarat de nepretuit intr-o lumina ce la da un caracter aparte…

135

Ajung din nou la urlatoarea cascada ce a prins grai in vecinatatea captarii de apa de nefolosita acum, parca mai viguroasa decat la urcare

142

143

Din nou ajuns in vecinatatea barierei ce ingradeste accesul in chei, strig dupa paznic. Acesta iese cu gura plina de mancare sa-mi deschida, dar si cu chef de vorba. Am profitat si, cerandu-mi scuze pentru interupere si sesizandu-i cheful de vorba, m-am asezat pe-o piatra la o palavra cu el. Mi-a spus, politicos, ca tocmai ce terminase de mancat. Am dat sa ii ofer o tigara, dar el mi-a spus ca revine imediat: si a iesit cu doua paharute de vin, paharute de pe vremea lu’ bunica, amintindu-mi ca am vrut, la randul meu, sa ii ofer o tigara. M-am conformat si apoi ne-am descusut unul pe celalalt. Mi-a povestit printre altele, intrebandu-ma pana unde am ajuns, ca la 2 km mai sus de locul de unde m-am intors se afla vestitele „arsuri”: cuptoare uriase din piatra, imbrauite cu pamant, circulare, cu diametrul de peste 30 de metri (!) in care se cocea mangalul. Acesta este provenit din lemn (il gasiti la sac in supermarket-uri si benzinarii, pentru gratar), iar tehnologia de fabricatie a acestuia presupunea arderea inabusita a lemnului de fag timp de… 30 de zile (!). Evident ca mi-a parut rau ca am plecat prea tarziu si nu am ajuns sa le vad. Dar, raman pentru lista aceea de care va vorbeam…  :)

Dupa alte ceva vorbe si inca un rand de tigari, cand am terminat paharul, mi-am luat la revedere de la accidentalul ghid, cu parere de rau pentru a nu fi vazut mai mult. Din nou pe asfalt, intr-o coborare nebuna a carei viteza maxima nu o mai tin minte.

Intoarcerea am facut-o prin Barsesti, localitate in care am si intalnit doi biciclisti ce iesisera si ei la o plimbare. Nu i-am fotografiat, dar oprindu-ma sa schimbam cateva vorbe, am aflat ca sunt din zona si se bucurau de cateva zeci de minute libere dupa servicii plimbandu-se in zona. Cunosteau bine regiunea si mi-au confirmat „arsurile”. I-am felicitat pentru frumusetile de care au parte, le-am urat calatorie placuta si i-am indrumat catre forumul de biciclisti unde sa ne regasim… Sper ca au intrat si ca au citit povestea mea.

O tura frumoasa ce trebuie reeditata neaparat, intr-un interval mai larg de timp si care sa-mi permita sa ma bucur mai intens si profund de fermecatoarele locuri si de vechile urme ale civilizatiei din zona.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s