Cealalta Vale a Oltului

Octombrie 2013

 

 

Desi poate urmatoarea descriere s-ar potrivi mai bine intr-un post privind planurile de viitor, avand in vedere faptul ca a fost doar o tentativa ceea ce am facut in saptamana ce sta sa se incheie, am decis ca locul povestirii este aici, la „realizate”, cu adaugarea unei invitatii pe care o adresez celor ce-si doreasca sa faca, poate alaturi de mine, poate alaturi de altii, tura pana la capat.

Am intitulat-o „Cealalta Vale a Oltului” pentru ca, marea majoritate au parcurs Valea in stilul clasic, ca si mine, privind-o prin geamurile unei masini sau unui tren. Putini insa au aflat, ca si mine, ca pe marginea Oltului mai exista un drum, pe partea cealalta, pe malul stang, cu un farmec aparte.

In mai multe randuri, din masina, am observat ceva miscare peste apa lin curgatoare si nu intelegeam cu exactitate ce se intampla acolo. Luni 21 oct. 2013 am aflat… Dar, sa incepem cu inceputul unei ture neterminate transformate intr-o invitatie…

Vineri, pe 18, stiam sigur ca plec inspre Ramnicu’ Valcea. Din pacate, in aceeasi zi a debutat si raceala pe care am luat-o „din neam„. Mi-am amanat toate activitatile de week-end, asteptand ca boala sa-si faca mendrele astfel incat sa fiu cat de cat in stare sa plec asa cum era programat.

Zis si facut: am bolit si, luni dimineata, neavand incotro, la 4 eram in masina, cu Helga impachetata in portbagaj, pe scaunul din dreapta locuind si cam 150 metri liniari de prosoape de nas. Am pornit in noapte printre stranuturi si suflat de nas, la 7 si un pic aterizand in Valcea. Ceva vorbarie si, la 8 eram in alta masina in drum spre Valea Calinestilor (o alta destinatie de poveste la care trebuie sa ajung… si am si ajuns intre timp 🙂 ). Pe drum, imi aduc aminte sa intreb soferul despre drumul de vis-a-vis (scuze, maestre! :) ). Imi spune ca porneste de undeva din amonte de Manastirea Cozia, de langa hidrocentrala Turnu, si ca iese in intersectia de la intrarea in Brezoi. Ca este oarecum amenajat, in sensul ca targovetii pot iesi la un gratar langa niste locuri de popas amenajate. Ca este circulabil in general, si ca este presarat cu… tuneluri. Mi s-au aprins avertizoarele, desi planul era sa nu ies in acea zi cu bicicleta din cauza nasului, tusei si a bolii in general. Dar… eu marti trebuia sa fiu in Vulcan… deci… ies?… nu ies?…

Pe la 2 jumate eram inapoi in Valcea, gatindu-ma de masa. Am mancat cam cu noduri, mestecand si respirand pe gura. La 3 jumate am zis fie ce-o fi! M-am suit in masina si, in ceva mai mult de trei sferturi de ora poposeam in parcarea benzinariei de pe DN 7 de la Cozia. Afara, 19 grade, soare, fara vant… toate conditiile indeplinite. Doar nasul si tusea erau impotriva. Avand in vedere insa ca erau minoritari, am decis conform majoritatii: pantaloni scurti, tricou si rucsac cu de toate. Asa ca, cu mucii pe umeri curgand rauri (de la vantu ce-i rasfira 🙂 ), am pornit!

DSCN2565

Drumul traverseaza coronamentul barajului centralei de la Turnu

DSCN2566

si incepe pe o cale betonata, pe malul stang al lacului

DSCN2569

Privelistea este deosebita prin prisma faptului ca drumul este complet gol si o poti admira la viteza unei biciclete fara sa-ti fie teama ca te calca astia cu conservele si la dus si la-ntors. Cu totii, sau marea majoritate, am admirat din goana Valea Oltului, fara sa putem opri si, in majoritatea timpului, cu ochii pe trafic. In alte conditii, farmecul calatoriei este cu totul si cu totul altul…

DSCN2571

Calea continua pe un macadam de buna calitate, fix pe malul apei:

DSCN2573

si, in curand, ma pregatesc sa traversez primul tunel, bucuros de linistea ce ma-nconjura. Ma simt mai bine odata iesit la aer, iar soarele acompaniat de priveliste imi da o stare de placere:

DSCN2574

Intrarea, drumul lasat in urma si frumusetea stancilor ce se pleaca pe langa calator…

DSCN2577

DSCN2576

DSCN2575

Accesul in tunel ma excita poate si pentru ca nu am traversat multe pe bicicleta. E ceva nou si putin ciudat gandindu-ma la forma ce sprijina atata munte de deasupra…

DSCN2578

La mica distanta dupa traversare, un al doilea ma intampina, de data asta cu mult mai scurt:

DSCN2579

Pe partea opusa masinile se scurg nesfarsit in zgomote specifice. La mine e liniste, pace, soare, stanci si umbre reliefate pe cer

DSCN2580

DSCN2581

DSCN2582

Sunt in Parcul National Cozia, o zona tare frumoasa si plina de drumuri pentru cei ce vor sa se bucure de natura:

DSCN2585

Imediat dupa al doilea tunel, se ajunge la o intersectie din care fie mergem mai departe pe firul apei, fie ne abatem cateva sute de metri de urcus abrupt catre Manastirea Turnu:

DSCN2587

Buninteles ca nu pot rata o asa ocazie si cotesc spre Manastire, chiar daca nu sunt decis sa o vizitez la interior

DSCN2588

Aflata exact la poalele muntelui Cozia, denumirea i se trage de la un vechi turn de observatie aflat in varf. Oaza de liniste, a supravietuit peste secole, marcata de desfiintari si incendii pana in 1901 cand a capatat statut de Manastire. Cu o silueta majestuoasa ce aminteste mai mult de un castel, este inconjurata de verdeata, flori si cateva ochiuri de apa construite artificial. In secolul al XVI-lea s-a construit o bisericuta din lemn ce a devenit adapost ulterior pentru osemintele cuviosilor Daniil si Misail.

DSCN2589

Aflata in imediata vecinatate a intrarii, vechea bisericuta din lemn a fost ctitorita in anul 1676, pe locul uneia cu mult mai veche – tot din lemn, de catre episcopul Ramnicului, Varlaam, ulterior mitropolit al Tarii Romanesti. Arsa in 1932 si refacuta in 1933 de catre Gherasim Timus, in jurul ei se pastreaza chilii sapate in piatra si doua pesteri folosite de schimnicii vremii.

Biserica cea noua il are drept ctitor tot pe Gherasim Timus, este printre putinele (daca nu singura) biserica dezvoltata pe doua etaje, fiecare din cele doua fiind slujita si ingrijita de cate un preot, practic fiind doua biserici intr-una singura, accesul la etaj realizandu-se pe o scara exterioara.

In vecinatate, desi cu mare parere de rau nu am ajuns, se mai afla ruinele castrului roman Arutela, stanca antropomorfa numita „Masa lui Traian” si ceva laculete termale.

DSCN2590

DSCN2591

DSCN2592

DSCN2593

Revenind, drumul strabate padurea inca verde – stancile strajuindu-l in dreapta, iar raul in stanga

DSCN2597

Din loc in loc, spatii de popas pentru doritorii iesirilor duminicale in natura

DSCN2599

DSCN2601

Drumul dubleaza tunelurile de cale ferata, pe primul dintre ele fiind inscrisa si o parafraza comunista a celebrului dicton „Nihil sine Deo”, Dumnezeul fiind inlocuit cu „munca”…

DSCN2602

DSCN2603

La urmatorul tunel, existenta unei scari metalice de acces ma intarata sa ma urc peste el 🙂

DSCN2605

DSCN2606

Acoperisul tunelului: pentru mine e ceva nou sa ma cocot deasupra si, evident, ii pastrez amintirea in memoria aparatului de fotat:

DSCN2609

DSCN2610

Valea Oltului de pe acoperisul tunelului, cu viaductul Carligu’ Mic in fundal:

DSCN2608

Multumit de zbenguiala de pe coperis, priveliste si cunostintele acumulate, cobor pentru o vizita in interior:

DSCN2613

Vecinatate…

DSCN2615

Drumul continua frumos, iar raceala mea, acum, e doar o amintire indepartata

DSCN2618

Calea este usoara, dar o fragmentez cu nenumarate opriri pentru a fotografia peisaje pe care nu ai cum sa le zaresti de pe partea opusa

DSCN2621

DSCN2622

Zidul de sprijin stavileste intr-o oarecare masura sfaramaturile ce curg din munte, inghetul si dezghetul crapand stanca tare cu rabdarea unui chinez batran

DSCN2624

La dreapta mea, turnuri crenelate

DSCN2626

Si un „rau” din piatra curgatoare ce parca imi face semn ca Cyrce a lui Ulise.

DSCN2629

Ma tin tare si continui

DSCN2630

DSCN2631

Sunt singur si-mi place. Din cand in cand vantul imi aduce la urechi suierul generat de traficul ametitor de pe malul opus si multumesc in gand pentru linistea minunata cu care sunt daruit in acest moment, pentru vremea buna si pentru peisajele ametitoare ce ma intampina la fiecare pas

DSCN2634

DSCN2638

O privire scurta in stanga spre viaductul Carligu’ Mare

DSCN2641

apoi in fata, catre o stanca ce a ajuns de undeva de sus, intr-un moment extrem de potrivit pentru mine (adica, atunci cand nu-i eram in preajma 🙂 ) si care a devenit pentru moment doar reazem pentru caratoarea-mi

DSCN2642

Privind spre podul de cale ferata a carui sina a fost, probabil, candva acoperita de sfaramaturile scurse din munte

DSCN2644

DSCN2645

Lasand Carligu’ Mare in urma, drumul se salbaticeste putin din neumblare

DSCN2652

DSCN2653

O noua pauza in care sa ma gandesc cum abordez al treilea tunel de sosea

DSCN2619

Stiam ca e lung asa ca, mi-am pregatit frontala si pinioanele pentru orice surpriza: apa, gropi sub apa, crengi, bolovani, ma rog… toate cele la care te puteai gandi. O tigara inainte si, baldabac calare!

DSCN2654

Dupa nici 50 de metri, lumina din spate dispare tunelul virand rapid catre dreapta pe sub munte, lasandu-ma la lumina chioara a unei frontale ale carei baterii mai muncisera si inainte vreme. Simt apa fluierand sub cauciucuri si ma rog sa nu fie si vreun obstacol mai serios ascuns si suficient de mare incat sa dea cu mine de pamant.

DSCN2655

Privesc chioras in intuneric si, pe masura ce avansez, constat ca pe stanga se fac niste intranduri in care sunt din ce in ce mai putin dispus sa ma uit. Mi-as fi dorit pe cineva langa mine… Am avansat cam 5-600 de metri, cotind constant catre dreapta, iar fluturii din stomac incep sa dea necontrolat din aripi… Ma simt inconfortabil si, nici vorba de capatul tunelului. O scurta evaluare a situatiei ma face sa decid intoarcerea: singur, cu lumina „aia”, fara semnal la telefon… ma simteam oarecum expus si fara variante de comunicare.

La iesire m-am gandit ca un grup ar face mai comoda strabaterea tunelului, iar o lanterna puternica alaturi de o faclie ar face minuni…

Abia acasa, consultand hartile, am aflat ca lungimea tunelului este de cca 1.5 km.

Odata iesit, ma bucur de rasfrangerea razelor de soare in fetele versantilor ce ma insotesc

DSCN2657

luand-o cu incetucul inapoi spre casa. Cyrce insa…

Ajung din nou la raul de piatra, iar ea-mi face cu ochiul

DSCN2660

ii fac o vizita… E clar!

Si-ncepe catararea, Helga ramanand asteptatoare… doar aparatul de fotat si cat mai am din ce stiam…

DSCN2661

DSCN2662

Agatat in degete si varfuri de bocanc, am inaintat cat am putut fara sa pierd din prize. Cand siguranta acestora a dat semne de slabiciune, am hotarat intoarcerea. Dar… urcarea a fost nimic descoperindu-ma atarnat ca o capra pe perete fara a mai fi, pentru moment, capabil sa ma misc.

Cu infinita atentie, „pas cu pas” (vorba unui clasic in viata, desi cam mut) pe stancile ce se miscau si rostogoleau, dupa muuuulte minute, am reusit sa ajung teafar din nou la bicicleta :) O miscare nu tocmai inspirata… Cyrce, Cyrce…

Si o fotografie a „raului” pe care m-am catarat, din cele 6 tremurate, inainte de oprire.

DSCN2665

In punctul in care nu mai puteam urca, Cyrce inca imi facea cu ochiul…

DSCN2669

Odata coborat, cu greu, am luat drumul indarat catre masina, iar la 8 eram acasa.

Vorbind in zilele urmatoare cu prieteni de-ai mei, sigur ca am mai aflat inca multe alte povesti despre drumuri ce se desfasoara si-nfasoara in minunatii munti ai Coziei: stiind ca de la Turnu se mai poate urca spre Manastirea Stanisoara, cineva mi-a dezvaluit o idee minunata de traseu ce va merita a fi odata incercata: Pausa – drum calugaresc – Manastirea Stanisoara – Manastirea Turnu – Pausa.

Poate in primavara… poate in iarna…

 

 

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cealalta Vale a Oltului&8221;

  1. Na ca ti-am gasit si jurnalul :).

    Pai poate reusim sa merem mai multi pe acolo anul asta, eventual schitam o tura mai lunguta nitel (de ce nu, una de doua zile?) si facem si aceasta partea a vaii 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s