Ture la Sugag, in Retezat si Udresti (1)

IULIE-AUGUST 2013

 

Am avut de facut un drum la doua din locurile pe care le am de pastorit: Sebes si Deva/Hateg. Odata cu ele, a trebuit sa-mi transport si „maicile” (adica pe mama si pe sor-sa) la o pensiune unde mi-am petrecut schimbarea 2012/2013, o promisiune facuta mai demult. Cum dimineata la 11 trebuia sa fiu la Sebes, am planificat plecarea pentru 5 dimineata cu un mic ocol pentru doamne la Valea Macesului, la 5 km in aval de Voineasa. Cum insa socoata de acasa nu se potroveste cu cea din targ, seara am primit un telefon care sa-mi spuna ca trebuie sa fiu nu la Sebes, ci la Campenii de Alba. Asta mi-a modificat ora de plecare, tragand-o mai devreme.

Deci, luni seara montam suportul Helgai pe carca frantuzoaicei, indesam bagajele si-mi pregateam lucrurile, pentru ca la 3 dimineata sa-mi inghesui si doamnele inauntru, iar pe Helga s-o leg in chingi. Sau… poate invers? La 3.30 eram pe drum. Ajung la Valea Macesului unde extrag aproape cu tirbusonul doamnele, o dau jos pe Helga, demontez suportul, las bancheta spate, urc Helga in frantuzoaica, las suportul la pensiune si iau drumul Sibiului, Sebesului, Albei Iulia, apoi stanga spre Campeni prin Abrud si Zlatna. O zi lunga-lunga din care am scapat abia catre seara, luand din nou drumul Sebesului pentru cazarea programata. Pe drum, un scurt popas la Zlatna unde am vazut ceva ce stiu sigur ca-i va bucura pe unii dintre voi:

delegatie 30.07-02.08.2013 111

delegatie 30.07-02.08.2013 112delegatie 30.07-02.08.2013 121

delegatie 30.07-02.08.2013 124

Dupa ce m-am bucurat de „bunicute”, am plecat mai departe. Am ajuns la Sebes abia la 10 seara frant. Evident ca ziua era ratata. A doua zi, am luat-o de dimineata cu o „excursie” de treaba. De-aici am reusit sa plec mai devreme, astfel incat am fost in stare sa urc in saua Helgai pe la 6 dupa-masa. Desi planul era sa ajung pana la Oasa, era evident ca nu mai aveam cum plecand la ora aceea. Parca nici vremea nu voia sa ma incurajeze:

pt18

Norii se cam buluceau peste Parang.

Drumul pleaca din centrul Sebesului si, dupa un pic de slalom printre TIR-uri, in sfarsit parasesc orasul si ma asez pe blanda urcare. Reusesc insa, cu mare atentie, sa gresesc drumul in Petresti si fac un ocol de vreo 5 km care ma irita putin avand in vedere putinul timp avut la dispozitie. Intorc si regasesc drumul. Cand ma gandesc ca l-am parcurs de cel putin 20 de ori cu masina fara sa-l gresesc, ma apuca si mai abitir dracii.

Drumul merge pe Valea Frumoasei care este cu adevarat frumoasa:

Delegatie 30.07-02.08.2013 017

Urc printre dealuri, iar norii amenintatori isi cauta de treaba in alta parte

Delegatie 30.07-02.08.2013 020

Opresc cu multa placere sa ma bucur de cele ce ma-nconjura…

Delegatie 30.07-02.08.2013 019

Soseaua urca parca mai apasat, temperatura este insa „ciclabila”, drumul bun si gol si, in sfarsit, la orizont apare primul baraj: Sugag

Delegatie 30.07-02.08.2013 021

Se urca mai accentuat spre coronamentul barajului unde ajung dupa o ora si ceva de la plecare. Cum barajele intotdeauna ma impresioneaza, Sugagul nu face exceptie.

Delegatie 30.07-02.08.2013 022

Delegatie 30.07-02.08.2013 030

Intre timp, norii nu si-au gasit de treaba, asa ca se intorc amenintatori

Delegatie 30.07-02.08.2013 031

Barajul cu stavilele la partea superioara si cu golirile de fund din care se preling cateva fire de apa

Delegatie 30.07-02.08.2013 025

Si galeria ce a fost sapata in stanca (aici se vede debusarea) pentru a devia cusul apei in timpul constructiei. Acum este utilizata numai in cazul unor urgente exceptionale pentru golirea lacului din spatele barajului:

Delegatie 30.07-02.08.2013 026

Ma uit in urma…

Delegatie 30.07-02.08.2013 028

Imi ajunge insa cu admiratul peisajului tehnologic. Daca mai vreau sa beau berea aceea la terasa pe care o stiu in localitatea Sugag, trebuie sa-i dau bataie: ceasurile sunt inaintate, iar norii tot mai plini de promisiuni:

Delegatie 30.07-02.08.2013 032

Incarcat cu energia apei, dar si cu parerile de rau ca tura nu s-a savarsit pana la Oasa (un lac tare drag mie si de care ma leaga amintiri din studentie si dintr-o vacanta petrecuta nu mai departe decat acum 4 ani), iau din nou drumul in piept, dupa doua ore de urcus cu pauze, savarsindu-se…

Delegatie 30.07-02.08.2013 033

O-nghit hulpav, sub amenintarea norilor cei negri ce imi sunt tot mai aproape, platesc si ma arunc in sa catre vale. Acum inteleg „calmul” de la urcare: vanticelul amabil imi statuse in spate. Acum imi statea din fata si-mi rapea ceva din bucuria coborarii. Am plecat din varf cu o medie de 19.6 pe 32 km de catarare. Acum, la coborare, vantul m-a oprit la 57…

La 9, oarecum satisfacut intram in Sebes, iar la 9.10 ajungeam in fata unui supermarket de unde ne mai luam chiloti in saptamana ciclismului, cu speranta ca il voi mai gasi deschis sa-mi iau ceva de mancare. La pranz mancasem un piept la gratar, dar cei aproape 1100 de metri urcati isi cereau obolul. Din pacate, magazinul se inchide la 8, asa ca m-am resemnat cu saratelele de acasa, sticla de lapte batut si cea de bere: o imperechere bizara care m-a facut sa ma trezesc de cateva ori peste noapte :).

Calatoria aceasta a fost o promisiune pentru ceea ce mi se afla pe acea lunga lista: Sebes-Novaci. Va veni si randul ei…

Si a venit joi: trezit cu noaptea-n cap, iau drumul Devei unde ma infund mai mult decat imi doresc. In sfarsit masa, caci ma simteam flamand, si mananc doar niste ficatei cat sa-mi revin: imi doream ascensiunea in Retezat si voiam sa fac in asa fel incat sa ajung cat mai repede la cabana Brazi unde aveam cazarea, sa-mi arunc hainele, sa-mi fac un dus, dupa care, echipat corespunzator sa pornesc in sus. Program: Brazi – Baraj Gura Apelor – intrarea in Rezervatia Retezat – Cabana Rotunda – sidacamaipotmaisusebine 🙂

Zis si facut: la 4 reusesc sa ajung la cabana dar… surpriza: cabana e incuiata. Dau telefoane si mi se promite sosirea administratorei, sarita de pe lista cu anunturi ca vin, in 15 minute. Intre timp, sar parleazul, dau drumul la poarta si bag frantuzoaica inauntru. Desfac o bere, o cutie cu pate si scotand si painea, simultan ma apuc de scos bagaje si montat Helga. Le fac pe toate cat se poate in fata unei cabane incuiate si, in sfarsit vine si administratora care ma gaseste stand pe bordura, cu sticla de bere langa mine, lingand dintr-o cutie de pate. Isi cere o mie de scuze ca nu a fost anuntata si-mi preda toata cabana pe mana. Stabilesc cu ea cum facem cu cheile si, zdup sub dus. In 10 minute, reusesc sa fiu (incredibil) in sa, la 5 jumate iesind pe poarta cabanei. Din pacate cu aproape doua ore mai tarziu decat mi-as fi dorit. Mi-am luat frontala cu mine stiind ca ma va prinde noaptea. E adevarat ca bateriile nu prea mai erau 100%… as zice un 50… sau 40?

Iau drumul in sus spre Barajul Gura Apelor. Mai urcasem o data, dar numai pana la baza barajului. Stiam ca urcarea de ieri va fi fost „pepsi” pe langa ce ma astepta. Urcarea debuteaza tare si se aspreste parca cu fiecare kilometru. Peisajul este insa incantator si opresc rapid in dreptul unei „scule” de traversare a Apelor Romane:

 

delegatie 30.07-02.08.2013 139

Alaturi, in desis, se zareste si mira:

delegatie 30.07-02.08.2013 141

Drumul continua la fel de bun precum l-am lasat in toamna tarzie trecuta, iar dupa 40 de minute opresc sa-mi trag sufletul si sa admir „podul vechi”, de pe „podul nou”:

delegatie 30.07-02.08.2013 144

delegatie 30.07-02.08.2013 147

Curganda…

delegatie 30.07-02.08.2013 142

Un prieten „de ocazie” care primeste putina glucoza. O miroase neincrezator, apoi, dupa ce o mesteca, cat pe ce sa nu mai scap de el :) :

delegatie 30.07-02.08.2013 150

Urcusul devine tot mai aspru, iar asfaltul se transforma intr-un drum cu dale de beton intre care rosturile au ajuns si la 20 cm: toate se zgaltaie in mine.

Imi continui calea pana la intersectia cu drumul spre putzul Netis. Ceva imi spune sa o iau la dreapta, pe el. Parca nu-mi aduc aminte insa ca drumul sa fie atat de prost: un macadam sfaramat, intrerupt din cand in cand de cate o placa sparta de beton. Tot drumul plin insa de stancariile cazute din versanti. Tot urcand pe el, cu gafaiturile ce ma insoteau si faceau mare zarva in munti, ma ajunge din urma o masina de Bacau. Soferul ma opreste si ma intreaba daca asta e drumul. Injurand doar in gand ca m-a oprit in catarare (deh… sunt politicos: cum sa nu ajut un om in nevoie?) ii explic ca nu sunt foarte sigur si ca este posibil sa fie un drum ceva mai bun spre coronamentul barajului ceva mai sus pe drumul principal. Mai schimbam cateva vorbe, dupa care imi continui excitatia sado pe catararea ce parca nu se mai sfarseste. Fac o socoteala si imi da ca am urcat cel putin 150 m pe nenorocirea aia de drum. Dar, nu vad in continuare barajul. Unde naiba e? Am reusit sa-l furam si p-asta?

Apare o coborare si ma pomenesc intr-o intersectie cu un drum din dale. Futu-i, acolo ma astepta iar masina de Bacau:

– Ati avut dreptate, drumul era unde ati spus!

„Bine ca ti-am spus tie!” bodogan in gand…

Realizez ca putzul Netis se afla pe o culme de deal, iar eu am reusit sa o traversez, in loc sa o ocolesc pe drumul principal. Asta e! Tricoul bulanos e al meu! :)

In sfarsit ma apropii de ultima catarare pe coronamentul barajului ce se zareste la 1 km in fata:

delegatie 30.07-02.08.2013 152

Si, iata-ma-s sus pe coronament:

delegatie 30.07-02.08.2013 154

delegatie 30.07-02.08.2013 155

Ce am lasat in urma dupa 26 km:

delegatie 30.07-02.08.2013 157

Cataratoarea:

delegatie 30.07-02.08.2013 158

Si descarcatorul de ape mari al barajului:

delegatie 30.07-02.08.2013 161

Vremea e buna, dar parca lumina scade prea repede. Ar trebui sa ma grabesc. Pana la Cabana Rotunda mai am inca cel putin 10 km de forestier necunoscut. De la Poienile Pelegii, e clar ca mi-am luat gandul: e deja aproape 7 jumate…

Ma urc din nou in sa: odata cu terminarea coronamentului barajului, si asfaltul isi da obstescul sfarsit, asa ca Helga se simte in elementul ei. Dupa 2 km ajung la bariera ce margineste Rezervatia Naturala Muntii Retezat. Alaturi de mine, un turism ce vrea sa intre si pe care casiera il taxeaza, cred, cu 20 de lei. Pentru pedestri, 7 lei. Odata plata facuta de catre sofer, intreb cat costa si pentru biciclisti accesul, iar fata de la casuta cu bariera imi raspunde zambind:

– Pai… dumneavoastra protejati, nu utilizati… deci, drum bun si aveti grija!

I-am multumit frumos si m-am asternut pe drumurile Rezervatiei

delegatie 30.07-02.08.2013 162

Drumul continua pe marginea lacului meandrat de prezenta versantilor ce cladesc adevarate lagune si, oprind la un izvor sa-mi mai incarc bidonul, admir privelistea de sus

delegatie 30.07-02.08.2013 165

Privind in zare catre culmile Retezatului in prag de seara:

delegatie 30.07-02.08.2013 168

Am ajuns la coada lacului si continui sa urc, insotit de clipocitul vesel al Raului Mare

delegatie 30.07-02.08.2013 171

In timp ce urcusul se aspreste, iar drumul devine „tot mai forestier”, de undeva din fata aud zgomot de motor… mare! Cum forestierul nostru nu permite decat accesul pe un fir, iar zgomotul este impunator, ochesc un fel de retragere si ma adapostesc asteptand trecerea vehiculului. Cand colo, ce sa vezi: un camion in bena caruia erau peste 40 de tineri cu rucsaci, agatati de marginea din lemn a benei in care erau transportati si care s-au bucurat foarte mult la vederea mea. Camionul a oprit cativa metri mai jos si o mana de liceeni au coborat sa vorbeasca putin cu mine. Am aflat ca erau intr-o tabara din apropiere, ca erai liceeni si ca inchiriasera camionul ca sa vada ceva din Rezervatie. M-am bucurat de ei cateva minute si, dupa cateva strangeri de mana, am plecat fiecare mai departe: ei in jos spre baraj, eu in sus spre cabana, in chiotele lor incurajatoare ce acopereau cu mult zgomotul motorului de camion :)
VA URMA

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Ture la Sugag, in Retezat si Udresti (1)&8221;

    1. Gaby, foarte posibil sa ai dreptate. Acolo insa, oamenii le-au mai amestecat incepand cu Sadoveanu: „Se afla undeva în Tara Ardealului, între tinuturile Inidoarei si Albei, o apa viforoasa; oamenii dinspre câmpie îi zic Sebesul, cei mai vechi de pe înaltimi îi zic Frumoasa (…). Acolo-i împaratia salbaticiunilor, cât tin muntii si sihlele”. Nici cu geografii nu mi-e rusine 🙂 : „Este încadrata la vest de muntii Sureanu si culoarul Muresului, de muntii Lotrului la sud, de muntii Cindrel si de depresiunea Apoldului în est, iar la nord de podisul Secaselor”. Mie mi-a placut mai mult numele vechi, cel de Frumoasa…

      Multumesc pentru vizita 🙂

      Apreciază

      1. Intr-adevar toponimele unei zone se mai amesteca….Mi s-a intamplat si mie nu de putine ori sa fiu in aer cu ce stiam eu si ce-mi ziceau cei din zona, chiar daca vorbeam de acelasi lucru, dar dura ceva timp pana cadeam sau nu la un consens :)….Cu privire s-a sursele tale de inspiratie nu mai am nici un comentariu…vaste, interesante si mai ales diferite.

        E o placere sa calatoresc si din fata monitorului de cate ori pot….

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s