Ture la Sugag, in Retezat si Udresti (2)

Si, iata-ma dupa aproape 10 km de forestier, la portile cabanei. Am mers pana aici aproape 3 ore, iar ceasul era trecut de 8 jumate
delegatie 30.07-02.08.2013 175
Stiam intr-o oarecare masura povestea cabanei: apartinand de Academia Romana printr-un transfer facut de la BTT in anii 90, aceasta devine proprietara si incheie un contract de asociere in participatiune cu o societate privata care se angaja sa o modernizeze urmand apoi sa fie exploatata in comun. Ca la noi insa, partile s-au certat si se cearta in continuare, rezultatul fiind o cabana care arata jalnic, dar cu un lant si-un lacat aproape noi:
delegatie 30.07-02.08.2013 179
delegatie 30.07-02.08.2013 180
Invartindu-ma in jurul gardului, desi mi-ar fi facut placere sa beau o bere in mijlocul padurii, ma marginesc sa o admir pe Helga ce adasta langa panoul care explica faptul ca „am ajuns la o cabana”…
delegatie 30.07-02.08.2013 181
Mai merg putin in sus
delegatie 30.07-02.08.2013 182
si gasesc fosta cabana de vanatoare a lui Ceasca, acum aflata in patrimoniul Directiei Silvice Deva a jud. Hunedoara, o alta ruina aproape si de care nu se ingrijeste nimeni:
delegatie 30.07-02.08.2013 183
delegatie 30.07-02.08.2013 184
Resemnat, ma asez in iarba langa trotineta, imi aprind o tigara si cuget:
„Adevarat grait-ai maestre Dinica, fi-ti-ar bine pe unde-i fi fiind si povara fie-ti usoara, ca ‘tara mica, mese putine!'”

 

Simtind racoarea serii ce se apropie, incalec din nou in sa pentru drumul de intoarcere. Trec din nou pe langa fata de la bariera careia ii multumesc inca o data pentru aprecierea activitatii mele bicicliatoare si cu care mai schimb cateva vorbe. Apoi, ma indepartez si fotografiez, inaintea coborarii, lacul in lumina inserarii si fumul focului de la stana de mai jos

delegatie 30.07-02.08.2013 185

Imi montez apoi frontala si-mi pornesc farul din spate pentru coborarea ce va urma. Agat ochelarii de ochi… hmmm… cam intuneric… de ce nu oi fi luat si lentilele albe cu mine?
Ma arunc in sa si, dupa 50 de metri sunt nevoit sa opresc: apropiindu-se pasha-pasha de mine, 3 mari ciobanesti cu jujeele de gat hotarasc sa-si tradeze prezenta in apropierea mea, cu intentia vadita de ma manca asa cum sunt, fara a se obosi sa ma mai curete de solzi. Intalnirea cu ei ma amuza, cu atat mai mult cu cat sunt sigur ca aratam ca dracu’ pentru ei. Luand o pozitie defensiva, incerc sa-i expediez din voce „la oi, la oi!”  Cum cu vorba buna parem a nu ne intelege, trecem la pozitia ofensiva indreptand trotineta catre ei si ochindu-i cu un pietroi din multele ce ma inconjurau. Doi o rup la fuga, dar al treilea, mai viclean se pare, continua sa ma studieze. Incalec si merg drept spre el, moment in care intelege ca nu glumesc si intentionez sa ma sui pe el, asa ca face cale intoarsa, latrand ragusit. Intorc din nou si incep coborarea accentuata. Uitandu-ma in spate, constat ca dulaul nu renuntase si incerca sa se intreaca cu mine. Dupa cateva sute de metri insa, a renunta: aveam peste 45, iar el doar 4 labe :)
Am traversat coronamentul barajului si am intrat din nou pe drumul din dale de beton unde am reluat zgaltaielile exact de unde le-am lasat :D
Intunericul incepe sa se lase, iar eu trebuie sa merg atent sa nu nimeresc intr-o pauza longitudinala intre placile de beton care sa ma dea cu dintii de ele. In sfarsit asfalt, unde accelerez puternic (de fapt, „sunt accelerat” :) ) Drumul devine din ce in ce mai „interesant” din cauza intunericului, la toate acestea adaugandu-se si un fenomen pe care l-am intalnit si pe coborarea de la Sugag: milioane de musculite pe care le loveam in viteza si care-si lasau slanina pe lentilele ochelarilor mei si pe degetele aflate in afara manusilor, umplandu-ma de un lichid vascos ce mi se intindea si pe fata. Cel mai neplacut era ca-mi faceau lentilele de la ochelari inutilizabile, in cateva minute silindu-ma sa opresc si sa le sterg cu tricoul. Am sperat ca odata cu caderea noptii se vor duce la culcare. As, se antrenau pentru mers in club cred, sau dormisera duse toata ziua si noaptea erau in elementul lor.
Treaba a inceput sa ma enerveze si a devenit de-a dreptul periculoasa odata cu intrarea in padure cand aproape ca nu mai vedeam nimic. Tineam cat se putea linia continua alba de pe mijlocul asfaltului, care insa disparea din cand in cand. Frontala abia daca o vedeam, iar ochelarii nici nu se punea problema sa-i scot daca tineam la integritatea ochilor mei.
Am avut cateva linii drepte pe care am riscat mult dandu-mi drumul, fara sa vad insa cu ce viteza coboram, ca imediat ce intram din nou in padure sa fiu nevoit sa franez violent. La un moment dat, era sa o fac fiarta de-a dreptul pentru ca am intalnit un grup de doi adulti cu doi copii pe care i-am vazut si ocolit in ultima fractiune de secunda. Mergeau pe partea mea, rasfirati, si convinsi ca nu trebuie sa se fereasca intrucat ei ma vedeau perfect, fara sa-si dea seama ca eu nu ii vedeam deloc. Le-am zburlit frezele trecand printre ei si am continuat, de data asta mutandu-ma pe partea stanga a drumului. Opream din 3 in 3 km sa-mi curat ochelarii, asa ca abia pe la 11 am reusit sa ajung la cabana, plin de adrenalina coboratului „in orb”. Ciclocomputerul arata 66 km/h viteza maxima pe care am atins-o probabil pe una din liniile drepte din afara padurii, acolo unde inca mai puteam…
Cu cateva exceptii, excursia a fost minunata si m-a pus la incercare. Recunosc ca as fi baut o bere la cabana, ca as fi vrut sa ajung in Poienile Pelegii, ca mi-ar fi placut sa am lentile albe, baterii noi si timp mai mult dar, una peste alta a fost o placere pe cei 70 de km si 1610 m diferenta de nivel.
Am ajuns sfarsit acasa si, bineinteles flamand, intr-o cabana in care eram singura vietate: no food, no problems! :D
––––––––––––

De dimineata m-am trezit devreme, cu speranta ca voi reusi sa plec suficient de din timp din Hateg, cu destinatia Udresti – langa Urlatii de Prahova. Aveam chiar in plan sa parcurg a 549 oara in frantuzoaica drumul Brasov – Buzau, celebrul DN10 care mie imi place foarte mult. Am impachetat trotineta, am strans bagajele si am plecat la sediu ca sa inchei activitatea proiectata. Din pacate, acolo era cam debandada si am fost lasat sa astept. Cum nu prea sunt obisnuit cu acest tratament, a venit acea ceatza peste mine care ma trimite sa mai fac ceva verificari acolo unde titularii debandadei se asteptau mai putin. Drept pentru care m-am urcat in masina si am facut o „completare” a activitatilor precedente. Cert este ca am reusit sa plec abia pe la 3 dupa-amiaza, destul de nervos, ajungand la Udresti pe la 11 jumate, suficient de obosit ca sa nu-mi mai arda de nimic. La toate astea s-a adaugat si statul o ora sub soarele dogoritor in frantuzoaica pentru a reusi sa intru in Sebes…

In sfarsit, ajuns seara, am intrat in hora berii si a grataraiului, alaturi de un bun prieten ce ma astepta cu drag:

 

DSCN2028

DSCN2034

DSCN2050

Am adormit ca un prunc pe la 3 si am dormit dus pana la 10. Mic dejun cu plan de tura pe dealurile din vecinatate. Dupa ce insa a mea raposata a pus pe masa papara din 4 oua cu carnati si bericioaicele brumate din frigider, am mancat si… m-am culcat!  =))
M-am trezit pe la 4 si ceva cu gandul la sticlele aburite din frigider asa ca am mai luat una. Tot sorbind din ea, am zis ca nu e bine si frumos sa lenevesc chiar asa, drept pentru care pe la 5 si ceva o luam din loc spre disperarea grupului cu care eram:
– Cum, pe caldura asta???
Am inceput coborarea de 3.5 km cu peste 200 m diferenta de nivel, infigandu-ma in drumul sinuos uneori si cu… km/h (ca sa nu zica cineva ca ma laud ;) ). Ajuns in DJ 102C am facut dreapta spre Sangeru, continuand coborarea. Am facut apoi stanga pe DJ 234 trecand prin Chiojdeanca, Nucet si am ajuns la granita Prahova-Buzau, acolo unde se si termina asfaltul. Chiar nu mi-a parut rau, pentru ca in ciuda prafului, dealurile inverzite alcatuiesc o vedere frumoasa.
Delegatie 30.07-02.08.2013 123
Delegatie 30.07-02.08.2013 124
Delegatie 30.07-02.08.2013 125
Dupa cca 2 km, asfaltul reapare in vecinatatea localitatii Craciunesti. Pentru ca am fost putoare, tura a inceput tarziu si nu am putut sa o duc pe traseul pe care l-as fi dorit, respectiv pana in Cislau cu intoarcere prin Viperesti, Ciuta, Tisau. M-am marginit sa merg pana in Buda unde m-am asezat pe marginea santului admirand o darapanatura pe care scria ceva cu bacanie, nealimentare si bufet, ramase nu se stie cum in picioare de pe vremea lui Ceasca Raposatu’.
Am mers pana aici pe un drum valonat cam 27-28 de km, drum pe care urcarile de 4-500 m alterneaza cu coborarile de acelasi tip. Asfaltul e foarte bun, cu exceptia portiunii de 2 km de care aminteam mai sus. Dupa o binemeritata pauza la umbra (deh… ma dezobisnuisem de caldurile din sudul tarii :) ), am luat drumul indarat. O noua pauza de fotat
Delegatie 30.07-02.08.2013 126
Cu 9 km inainte de casa, am facut o pauza mai lunga pentru glucoza si apa: aveam de gand sa parcurg distanta „dintr-una”, cu finalul constand din catararea de 5 km cu panta medie de 5.5% si varfuri de peste 14%. O voiam! As fi si violat-o, doar sa fie a mea!
Primii 4 km ii fac rapid, incarcandu-ma nervos pentru bucata cea rea. Si o incep: primii 1.5 km pe 102 C pe care urci vreo 50 m dupa care drumul meu face stanga si incepe adevarata catarare: 150 m intr-un kilometru jumate. Ma incapatanez si ajung in varf fara sa ating pamantul, apoi o coborare de vreo 500 de metri in care pierzi cam 40 de metri, iar ultima bucata de 1.5 km in care urci din nou putin peste 100 de metri cred.
In final, „am veolat-o” cu zambetul pe buze si in latratul cainilor din curtile vecine casei in care stateam. A mea, bucuroasa, a exclamat de pe gardul pe care se cocotase: „A venit Mitzu, Mitzu!”, adica… Mitzu Biciclistu’ :D

 

Am supt o bere care a intrat cu adevarat „ca-n nisip” dupa care am tras linie si m-am bucurat de reusitele celor trei zile de trotineala: 180 de km facuti cu 3800 metri diferente urcate, o multime de locuri frumoase vazute, o alta multime de oameni frumosi intalniti, aer curat, padure, lacuri si drumuri, nori si ploi, asfalt si drumuri forestiere, cascade si poieni, locomotive,

 

SFARSIT

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s