Calatorie de anul nou in Lefkada (3)

Decembrie 2015

Continuare Miercuri 30

 

… pana la urma m-am hotarat sa incerc marea cu degetul, in speranta ca va fi doar aceasta scurta portiune de traversat.

Apare insa si primul – mic, e adevarat – blocaj:

DSCN7430

Nu ma simteam foarte in largul meu si, pana la depasirea acestui segment de drum, prin zuruitul pietricelelor ce inca alunecau de pe versanti pe drum, am avut tot timpul in minte imaginile din filmuletul despre cutremur postate in articolul anterior.

(Dupa cum cu usurinta v-ati dat seama, articolele sunt „pre-scrise”, dar rememorand starea de atunci, inca simt o strangere de inima gandindu-ma la acel zuruit de pietricele continuu si obsedant, un zgomot ce continua sa-mi staruie in memorie si de natura sa-mi trezeasca inca anxietatea momentelor de pe acel drum…, zgomot ce m-a dezechilibrat in acele clipe cand aveam senzatia ca si cel mai mic sunet o sa dezlantuie iadul…)

A existat o suma de temeri, din care cea mai mare s-a referit permanent la posibilitatea de a fi surprins de un alt cutremur pe acel drum. Cum se va vedea mai departe in cursul acestei povestiri, probabilitatea petrecerii unui asemenea eveniment a devenit chiar 1.00 la un moment dat.

Dar sa revenim…

Am traversat cu grija prima bariera

DSCN7433

Privind mereu cu atentie catre in sus…

DSCN7435

Si avand permanent urechile ciulite…

DSCN7437

Urcusul, atunci cand nu am obstacole de traversat, este destul de dur, dar nu-l simt deloc. Adrenalina ma inunda permanent si fiecare zgomot ce excede zuruitul constant al pietricelelor ce se rostogolesc continuu, imi da o stare de agitatie extraordinara. Ma simt incordat ca un animal si sunt gata sa reactionez rapid in orice moment, exersand in minte miscarile pe care urmeaza sa le fac.

Intr-unul din virajele in ac de par observ, si opresc sa ma uit mai atent, o crapatura cu o adancime mai mare de 40 de cm in asfalt si fundatia drumului:

DSCN7439

DSCN7440

Imi continui urcusul cu aceeasi grija, adrenalina facandu-si datoria in continuare si pastrandu-ma ca pe un arc tensionat la maxim. Privesc uimit la ravagiile facute de bolovanii cazuti de la inaltime si ma gandesc cat de bine s-au potrivit lucrurile astfel incat, la momentul cutremurului, in zona sa nu se afle vehicule sau oameni

DSCN7443

Reusesc o fotografie de pe bicicleta, in urcare, inaintea unui nou ac de par

DSCN7445

Urcusul continua, dur, dar fara sa-l simt. Sunt ocupat cu altele.

Ma gandesc la faptul ca e posibil sa fi depasit zona cu probleme cand, dupa un nou viraj…

DSCN7447

Privesc cu ingrijorare, inclusiv in fata la plasele de protectie ce se mai tin parca numai intr-un fir alcatuitor al cablurilor initiale. Am oprit la risc pentru a retine imaginea, mai apoi cautand sa-mi fac o idee pe unde as putea traversa in cat mai putina nesiguranta zona.

La toate astea s-au mai adaugat si o serie de pocnituri inabusite ce pareau a veni de undeva din fata. Ascultanndu-le cu atentie mi-am dat seama ca sunt focurile unor arme de vanatoare. Eram destul de nemultumit de zgomotele ce apareau din cand in cand pentru ca puteau genera deplasari din versantii instabili.

Depasesc cu greutate zona si pasesc pasha-pasha prin dreptul plaselor de otel…

DSCN7450

Totul este in miscare, in rostogolire, din fericire insa doar „in mic” deocamdata…

DSCN7453

Inghit de cateva ori in sec si continui. Odata si-odata, pe masura ce drumul se va aplatiza, stiu ca toate aceste amenintari vor ramane undeva in spate…

DSCN7455

DSCN7456

Pana atunci insa, simt ca in orice moment trebuie sa fiu pregatit sa ma folosesc de toate reflexele dobandite de-a lungul vietii si, in special de cele dobandite la coborarile in viteza pe terenuri accidentate, cand fiecare decizie se ia in fractiuni de secunda. Vederea periferica trebuie sa te ajute si sa identifici potentialul pericol, dar si sa folosesti calea de salvare doar intuita…

Inainte de traversarea celui mai mare camp de prabusiri…

DSCN7457

… lasat in fine in urma dupa cocotat pe bolovani cu bicicleta pe umar…

DSCN7459

Odata traversarea incheiata, am simtit cum parca ma lasa toate puterile. Am sprijinit bicicleta intr-un loc ce parea a fi sigur si am inceput sa ma gandesc cat de in regula era sa continui. Imi simteam spasmele in toate arterele corpului, simteam cum imi pulseaza tamplele si-mi simteam tremurul mainii cauzat de incordarea nervoasa. Mai merg?

Am urcat putin pe jos ca sa privesc in continuare, poate sa gasesc motivatia concreta a necesitatii de a ma intoarce si, de asemenea, din dorinta de a ma mai calma putin…

Am mers mai bine de 300 de metri in sus. Drumul parea a fi liber si perfect linistit: nu se mai auzea zuruitul acela care te facea sa te gandesti doar la cine s-ar putea afla in spatele lui.

Am revenit si mi-am aprins ganditor o tigara, privind la ce lasasem undeva departe in urma…

DSCN7462

Apoi, imediat, am mai sudat una. Evaluam. O evaluare pe care o voi incheia pozitiv mai sus. Pana atunci insa, cu pulsul revenit la normal, sesizez un zgomot regulat venind dinspre in sus. Dupa cateva zeci de secunde apare si un cuplu de … turisti plimbareti cu care schimb cateva vorbe. Privesc si ei inmarmuriti la ce-i asteapta si ma descos. Le explic ca e un joc periculos, dar ca daca se comporta bine, totul se va termina cu bine. Imi raspund ca nu intentioneaza sa se intoarca si ca vor neaparat sa ajunga la manastirea Agios Nikitas. Le-am urat drum bun, iar ei m-au gratulat cu cateva fotografii pentru a le ramane amintirea unui biciclist intalnit in ceea pustie :). Le-am spus ca mai raman cateva minute si, daca au ceva probleme, o vreme ii mai pot ajuta. Mi-au multumit si au apucat spre „deranjul” cel mare. Le-am facut si eu o fotografie indepartandu-se…

DSCN7461

Aproape o jumatate de ora am stat in total in aceasta pauza, inainte de a ma fi hotarat sa continui urcarea.

Fisurata, dar curata 🙂

DSCN7463

Continui sa urc, dar parca nu asa rau precum m-as fi asteptat. Sau, poate, efectele adrenalinei inca erau prezente. Privind catre un drum pe care nu aveam sa ajung…

DSCN7466

La un moment dat, zaresc o mogaldeata pe partea dinspre prapastie a drumului. Tinea parca un… bat (?) in mana. Pe masura ce ma apropii, descopar si sursa zgomotului bufnit ce ma ingrozise mai sus: un vanator hodinindu-se pe margine, cu puscociul pe genunchi indreptat inspre… drum! Ma rastesc la el in engleza sa-si tina pocnitoarea in alta parte si nu spre mine, insa omul se holbeaza tamp la mine fara sa se miste. Renunt intelegand ca omul nu pricepe engleza si continui drumul…

Si acele de par ce-au ascutit brusc urcusul…

DSCN7467

Stiam ca urma sa intru intr-un orasel, Asprogerakata, din care, dupa o scurta incursiune pe un drum principal, voiam sa o parasesc catre o manastire, Lazarata, urmata de o coborare adanca pana la cuveta unui lac artificial, Karya. Un drum destul de incalcit, pe care nu voi reusi sa-l urmaresc in totalitate din cauza dificultatilor de orientare.

Deocamdata ma avant intr-o scurta dar nebuna coborare catre localitatea Aspro… printre terasele construite pentru noile plantatii de maslini

DSCN7468

Intru in orasel si-mi permit cateva minute de pauza. Scapasem…

DSCN7469

Evident ca mi-am asumat un risc. Mare… Dar nu mi-as fi iertat sa existe un asemenea peisaj, chiar daca apocaliptic, de care sa aflu si pe care sa nu-l vad cu ochii mei, in drumul meu fiind. Fara indoiala ca a fost sarea, piperul si ardeii iuti ai acestei iesiri in Grecia.

De asemenea, studiind atent relieful si potentialele puncte de atractie ale insulei, am convingerea ca mai am multe-multe de vazut aici: chei, rauri salbatice, drumuri off-road adevarat, fenomene carstice si de manifestare a vulcanismului latent, lacuri naturale si artificiale.

Este garantia faptului ca, daca sunt sanatos, poate intr-o perioada mai favorabila biciclitului, cu zile mai lungi, voi reveni sa mai calaresc pe-aici.

Parasesc localitatea dupa pauza de analiza si incerc sa gasesc manastirea-spital Lazarata. Ma incurc pe stradutele incalcite ale localitatii ce ar trebui sa o gazduiasca si, intr-un final al bananaielilor mele, renunt si ma concentrez pe gasirea manastirii abandonate de la Livadia si a lacului.

Intru pe un drum ce pare a fi mai mult parasit…

DSCN7474

pe care gepeseul mi-l descrie ca fiind „negru”, dupa care, in dreptul unui panou indicator, fac dreapta pe un off-road pe care mi-l chiar doream…

DSCN7476

DSCN7477

Desi istoria manastirii spune ca e parasita, desi arata ca fiind un fel de ruina cucerita de vegetatia luxurianta a zonei…

DSCN7485

… inca exista semne ca sunt oameni ce trec pe aici, care intra in manastire, care au chei de la lacate si care se ingrijesc atat cat pot de ea…

DSCN7483

DSCN7482

DSCN7478

Dupa scurta vizita realizata „pe perimetru”, am plecat in cautarea lacului. Desi il vazusem si il ocolisem in cateva randuri, nu se putea sa nu-l nimeresc chiar la plecare: un mare rahat in care am calcat cu multa nadejde si care m-a obligat apoi sa fac tot felul de giumbuslucuri ca sa scap de lipitura de pe talpa 🙂

O scurta coborare de cateva sute de metri m-a adus intr-o zona in care telefonul meu imi spunea ca mai am putin si cad in apa lacului.

DSCN7488

Degeaba insa intorceam cu asiduitate capul in toate partile ca nici urma de lac. Evident ca m-am gandit ca a secat si sunt cu picioarele pe fundul lui. Dar ceva nu se lega: si la stanga si la dreapta potecii pe care eram se aflau petice de pamant… lucrate. Deci, clar ca nu aici era lacul… Am revenit „in deal” cu speranta ca-l voi putea localiza privind de sus…

DSCN7487

Cobor din nou si localizez undeva in „farfuria” ce mi se intindea la picioare, un cioban cu un copil langa vreo 30 de oi. Ajung la el si incerc, mai intai in engleza, apoi prin semne, sa-i explic ce caut. In van… omul nu intelege nimic, asa ca tot pe mine ramane sa gasesc cumva nenorocitul ala de lac :). Apuc la intamplare pe un drumeag asfaltat ce pare a urca…

DSCN7489

… in directia in care ar fi urmat sa continue drumul dupa lac si, ce sa vezi? Iaca lac!!!

DSCN7492

Din motive ce-mi scapa, membrana de impermeabilizare parea a fi distrusa in mare parte. Oricum, m-am bucurat ca l-am gasit si, ca de obicei, si de luciul apei 🙂

DSCN7499

DSCN7502

Nu prea am cautat referinte despre el pentru ca, o data vazut, pentru mine a devenit limpede ca este de fapt un rezervor deschis utilizat de oamenii pentru agricultura din zona. Pare a fi in proprietatea unei din cooperativele ce fiinteaza in zona.

Multumit ca am dat de el, am reluat urcarea catre coasta de est a insulei, ajungand intr-un nod de 3 drumuri, gepeseul vorbindu-mi pe limba lui doar de doua, lucru intarit si de prezenta panourilor indicatoare: unul spre nord, celalalt spre sud. Din fericire, exista si un drum catre est, adica in directia catre care imi doream sa ma indrept, chiar daca nepanotat. Ce bine ca stau bine cu punctele cardinale chiar in absenta busolei 🙂

DSCN7510

Asa ca am plecat intr-o urcare usoara catre est. Hehehehe… peisajul dezvaluit in cursul unei scurte pauze…

DSCN7511

… imi facea promisiuni de vis: o coborare pe care o asteptam, in care sa inlocuiesc adrenalina spaimei cu adrenalina vitezei. Doar o figura de stil, pentru ca e tot aia 🙂

DSCN7513

Si am plecat gata de cursa. Asteptam sa-mi vajaie vantul pe la urechi si pusesem deja pe mine polarul si foitza. Vremea parca mirosea a schimbare, chiar daca era inca soare…

Drumul insa… desi am fortat cat am putut, nu prea m-a lasat: ingust si extrem de virajat. In plus, am avut si o surpriza: desi am mers zeci de kilometri fara sa intalnesc vreo masina, una m-a surprins pe aceasta coborare. Si nu numai ea pe mine ci si eu pe ea :). Ne-am repliat destul de in gat, dar am scapat fara sa ne ciufulim :).

DSCN7515

 

Mai bine de 10 km de coborare m-au facut sa-mi revin complet din punctul de vedere al starii fizice si, inca, atat de mult incat am si evitat iesirea directa in drumul national de contur al insulei, preferand un alt drum ingust mai spre partea muntoasa, iesind din el cam 6 km mai sus.

DSCN7518

Si, dupa atata coborare, iata-ma-s la iesirea din Nikiana:

 

DSCN7520

 

 

… la „selfie” 🙂

DSCN7522

Ultimii 4-5 km pe malul marii plajelor din piatra…

DSCN7523

… si al peisajelor de „dincolo”:

DSCN7525

Desi mi-am dorit mult o bere pe mal de apa, tot n-am reusit sa gasesc acel loc care sa aiba ce-mi doream: ori era inspiratie si nu era bere, ori era bere, dar inspiratia lipsea 🙂

Asa ca, pe la 6 si-un pic, imi faceam intrarea triumfala in dormitor, viu si nevatamat 🙂

DSCN7526

O tura minunata, condimentata din plin, asa cum reusesc eu sa gasesc prin cate o iesire de-a mea.

Ce am retinut insa… ca de multe ori a meritat din plin sa ne asumam ceva riscuri in contul carora sa vedem lucruri cu totul deosebite si nemaitraite, lucruri care in conditii de perfecta siguranta ne-ar ramane pe veci necunoscute. Chiar daca experienta mea nu a fost comoda, chiar daca a fost uneori extrem de pigmentata, chiar daca m-a marcat cel putin in acele doua ore in care am traversat lumea framantata de cutremure, as lua-o de la capat oricand. MERITA CU VARF SI INDESAT!!! 🙂

Ziua urmatoare, parca prin compensatie cu cele traite in cea curenta, am fost „pinguin”, „pasarar”, „colectionar de iluzii optice” si „explorator”. Dar, toate la timpul lor 🙂

 

VA URMA

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s