Calatorie de anul nou in Lefkada (5)

Ianuarie 2016

 

Vineri 1 ianuarie

 

 

 

Buna dimineata, 2016! Cum reusesc eu sa ma trezesc exact cand cerul ia foc? In ciuda palincii, a vinului americanesc, a cartii citite in parte si a filmului vazut intreg? Iaca asa… pentru ca stiam ce voi face: imi voi trezi frantuzoaica din hibernare ca sa alerge prin munti.

 

DSCN7686

 

DSCN7691

 

Frigut de dimineata, suficient incat sa fiu sigur ca nu-mi voi lua bicicleta la plimbare. Planul era facut inca de cand am scos nasul pe terasa. Mai lipsea doar sa gandesc drumul: muntemuntemunte!!! Si lacurilacurilacuri!!! Net, planuri si ma hotarasc: lacurile Pournari si Kremastos (Kremasta).

Situate la periferia sudica a Muntilor Pindului, cele doua lacuri sunt de tip baraj artificial, Pournari situandu-se pe locul 8 ca suprafata (18 kmp), iar Kremastos pe locul intai cu aproape 70 kmp.

Tot tandalind pe net, imbracandu-ma, facand ordine (putina) prin casa, reusesc sa plec abia pe la 9 si un pic. Cam tarziu, asa cum se va vedea mai incolo. Probabil ca daca planurile ar fi fost facute mai din timp, as fi taiat-o mai pe la 7.

Depasesc rapid capitala insulei, iar pe digul ce separa apele observ ceea ce nu vazusem ieri fie din cauza frigului la ducere, fie din cauza vitezei la intoarcere: casa unui pustnic cladita in mijlocul apelor:

 

DSCN7695

 

Sau, cel putin, asa mi-a placut mie sa cred 🙂

Las pe stanga nazbatia de aeroport din Preveza, o chestie care are marea in cele doua capete ale pistei de aterizare-decolare, pista lunga de 2000 de metri, in care daca un avion are dificultati sigur ii spala pe calatori, drumul fiind la un moment dat fragmentat de prezenta unui semafor ce te obliga sa opresti la trecerea avioanelor ca sa nu-ti ia vreunul antena de radio de pe masina proprietate personala.

Trec prin tunelul subacvatic si, asa cum nu planuisem, vazand cetatea de la Nikopoleos in drum, opresc pentru o vizita.

 

DSCN7697

 

Intrarea fiind bine incuiata din cauza lucrarilor ce se desfasoara in zona, suprapuse peste pericolul de prabusire a zidurilor, pornesc la pas catre nord cu speranta ca voi gasi o gaura suficient de accesibila incat sa pot arunca o privire in interior, lucru ce se intampla destul de rapid.

 

DSCN7712

 

O scurta catarare pe pietrele zidului prabusit in parte, ceva amintiri din boscheti si…

 

DSCN7700

 

DSCN7701

 

Incinta cetatii este protejata de un zid de contur, aproape intreg, cu o lungime de peste 1 km

 

DSCN7704

 

Din fericire, fiind 1 ianuarie, vanatorii inca dorm…

 

DSCN7706

 

DSCN7707

 

… vanatori care, asa cum s-a vazut intr-un anterior post, nu-si prea bat capul cu turistii care ar trebui sa se fereasca din calea cartuselor mergand, daca se poate, taras pe coate si genunchi 🙂

Ma indrept apoi pe contur catre intrarea de vest

 

DSCN7716

 

DSCN7721

 

in dreptul careia ajung

 

DSCN7726

 

indreptandu-ma apoi catre „Odeum” (mic teatru folosit cel mai adesea de greci pentru un fel de competitii intre cantareti sau poeti ce-si prezinta creatiile public)

 

DSCN7734

 

si in care din nou nu pot intra…

 

DSCN7735

 

Fiind insa o zi pustie chiar si in locurile pe care le vad, fara sa explic in vreun fel cum am procedat (…), am gandit ca ar fi pacat sa nu vad lucrurile astea mai in amanunt…

 

DSCN7736

 

DSCN7737

 

DSCN7741

 

DSCN7742

 

DSCN7744

 

Am vrut apoi sa vad cum arata un cimitir din partea locului in vremuri de demult

 

DSCN7753

 

abandonand insa apoi ideea din cauza accesului practic imposibil

 

DSCN7755

 

Am revenit pe acelasi drum dupa tentativa esuata, catre frantuzoaica asteptatoare de munti

 

DSCN7762

 

Nu am mers decat cateva sute de metri cand am zarit pe dreapta un drumeag catre ruinele in vecinatatea carora imi pierdusem ochelarii de soare. Asa cum mi-am promis pe drumul de venire catre Lefkada, am aruncat o privire mai atenta nu numai ansamblului arheologic, dar si in imprejurimi dupa ochelari. Grecii insa, oameni strangatori…

 

DSCN7763

 

DSCN7766

 

In sfarsit, m-am lamurit unde se spalau cei din vechime 🙂

Lasand in urma vestigiile vechii civilizatii, imi pornesc frantuzoaica si devin… geolog:

 

DSCN7767

 

Ma surprinde succesiunea de strate geologice si ma gandesc la fii-mea care ar fi fost deosebit de incantata sa le vada…

 

DSCN7768

 

DSCN7769

 

DSCN7770

 

Drumul ma duce catre localitatea Arta, o aglomerare de dimensiuni mijlocii in care gepeseu’ meu isi face datoria si ocoleste zonele centrale multpreaaglomerate, bagandu-ma insa pe niste stradute extrem de inguste ce urca spre iesirea catre lacul Purnari.

Sunt nerabdator sa-l vad, pe de-o parte, iar pe de alta parte atentia necasara condusului ma impiedica sa fac poze orasului. In sfarsit, pe o panta foarte dura ies din oras si ma asez pe drumul catre lac, pe care il si zaresc din departare:

 

DSCN7775

 

Undeva, pe drumul pe care merg, ar trebui sa ajung la baraj. Cel putin asta imi spune „Florin Navigatorul” 🙂

 

DSCN7776

 

DSCN7778

 

Si are dreptate: in cativa kilometri sunt la intrare. Din ghereta din dreapta intrarii insa, la vederea turistului strain cu aparatul de fotografiat atarnat de gat, doar ce iese un paznic-soldat care-mi explica rapid ca nu am ce cauta acolo, ca nu am voie sa fac fotografii si ma invita fara echivoc sa-mi iau talpasita… Nu reusesc sa negociez deloc, asa ca ma sui in masina si „fur” o fotografie cu telefonul in timp ce demarez:

 

20160101_125536

 

Undeva in stanga se vede deversorul, iar barajul se vede in spatele barierelor: materiale locale.

Este evident ca pentru greci este un punct strategic, iar istoria recenta a conflictelor acestora cu Turcia ii indreptateste sa-si mentina comportamentul cazon legat de aceste obiective.

Imi reiau drumul cam dezamagit, dar ochesc un drumeag la stanga ce urca si trag nadejde sa ma pot strecura intr-un loc de unde sa pot face cateva fotografii. Din pacate insa, sunt luat rapid in primire de un jeep militar care ma intampina si-mi semnalizeaza sa intorc imediat. Cum drumul era foarte ingust si in panta accentuata, a trebuit sa cobor cu spatele, escortat de jeep pana jos. Am revenit in drum, masina militara ramanand in intersectie, probabil ca sa se asigure ca nu mai fac nicio incercare 🙂

Cobor cumva catre sud-est pe un fel de drum national. Am insa in minte cumva o iesire catre est, intrand in munte si parasind nationalul ce se apropie de Golful Ambrasia. O gasesc cu ajutorul lui „Florinel” si iau calea vulcanilor ce se semetesc la orizont, lasand in spate drumul catre apa…

 

DSCN7784

 

DSCN7797

 

Multe fotografii facute direct din masina. Imi doream sa ajung la al doilea lac, iar ceasurile ma amenintau cu sosirea intunericului in zilele scurte de iarna, asa ca am fie eliminat, fie scurtat la minim stationarile cu iesit din masina si cascat gura 🙂

Ma indrept catre Muntii Agrafa, ramura de vest, avand cea mai mare inaltime – peste 1540 metri – in varful Fteri. Nu-i voi atinge pentru ca voi coti din nou catre sud pentru a ajunge la lac, undeva in dreptul localitatii Petra (fara legatura cu insula Lesbos 🙂 )

 

DSCN7806

 

Ceea ce vad insa in fata, in mod sigur va deveni un spectacol si abia astept sa ajung acolo:

 

DSCN7808

 

Drumul este pustiu, oamenii dorm inca dupa sarbatoarea noului an, asa ca ma bucur de o pace cu totul iesita din comun. In afara soarelui care ma atinge cu razele sale caldute si de ciripitul ce se aude din toate partile, nu simt decat torsul usor al motorului. In schimb ma apropii de „piramida” ce se inalta in fata mea:

 

DSCN7814

 

Si in dreptul careia, in sfarsit ajung:

 

DSCN7819

 

Cu rusine recunosc faptul ca nu am aflat cum se numeste varful cu pricina, dar ocolul pe la radacina lui m-a impresionat

 

DSCN7821

 

DSCN7828

 

In continuare, intru pe serpentinele ce ma vor duce catre lac. Pana atunci insa…

 

DSCN7845

 

Imaginile si drumul sunt deosebit de spectaculoase. Tot mergand si cascand gura, ma gandesc din ce in ce mai serios la o varianta de explorare a zonei cu bicicleta, dar absolut obligatoriu si cu cortul pentru ca zona este practic pustie, neexistand variante de cazare in zona. Probabil ca un „mix” intre masina, cu care sa cari calabalacul taberei, si bicicleta ar fi cea mai buna varianta. Pentru mine pare interesant, iar vecinatatea lacului ce se va dovedi absolut remarcabil, este un atu suplimentar pentru o asemenea intreprindere…

Ma bucur pentru ca drumul urca, ceea ce in capul meu inseamna ca ma apropii, pentru ca ma simt intr-o oarecare criza de timp.

Rememorand drumul, imi vine in minte schiza in care ma aflam atunci. Mersesem foarte multi kilometri, cu mult mai multi decat anticipasem si mi-era teama ca nu voi avea suficienta lumina ca sa vad locul propus. Ma mai gandeam ca, cu fiecare kilometru, practic ma indepartez de casa. Dar mizam si pe o scurtatura care sa ma scoata mai rapid in Lefkada de la lac. Multe indoieli…

 

DSCN7847

 

Structura si textura drumului se schimba pe masura ce urc. Nu-mi spune prea multe aceasta informatie cu privire la distanta ramasa pana la lac si starea drumului din vecinatatea lui, dar oricum este o promisiune…

 

DSCN7852

 

Gepeseu’ imi spune ca sunt in zona lacului, dar la o oarecare distanta de el, iar muntii aflati de jur-imprejurul meu ma impiedica sa-l zaresc…

 

DSCN7858

 

La un moment dat, zaresc un drum pe celalalt versant, traversat de o turma de capre. Senzatia mea este ca acolo voi ajunge…

 

DSCN7863

 

DSCN7864

 

Nu prea inteleg mare lucru din ce face drumul pe care merg si ma deranjeaza ca pastreaza distanta fata de lac. Nu-mi doresc inca o ratare dupa mai bine de 250 de km de mers…

 

 

Din fericire insa, soseaua incepe sa coboare violent si, dupa cativa kilometri zaresc si albastra oglinda dintre munti, semn ca pana la urma voi ajunge…

 

DSCN7879

 

Si, cu adevarat, prima perspectiva asteptata, intr-un tinut fara soldati, bariere si jeep-uri…

 

DSCN7885

 

Pe masura ce avansez, gura mi se deschide incet-incet, ochisorii mi se fac mari-mari si intru intr-un fel de fibrilatie…

 

DSCN7893

 

Ha! Daca ma intorceam, asa cum imi trecuse prin cap la un moment dat si, daca din curiozitate, as fi cautat fotografii cu lacul Kremasta, caci asa se numeste, pe care le-as fi si gasit, ar fi fost deranj mare sa nu fi ajuns aici…

 

DSCN7895

 

DSCN7897

 

Curand voi ajunge si in vecinatatea unui, am inteles, renumit pod din Grecia: Tatarnas. Asteptam sa-l vad si mai asteptam si sa-mi dau seama daca are motive sa fie atat de renumit. Sa stiti ca nu m-a dezamagit… chiar daca eu sunt subiectiv, fascinat de poduri ca lucrari de arta, dar si ca semnificatie…

 

DSCN7907

 

Evident ca am oprit ca sa-l cercetez pe indelete: construit intre anii 1965 si 1970, are 3 deschideri cu lumini de: 150, 196 si 97 de metri, deschiderea centrala (cea de 196 metri) fiind cu adevarat o provocare:

 

DSCN7905

 

Bratul de lac pe care-l traverseaza:

 

DSCN7919

 

Iar iesirea de pe pod, iti taie parca rasuflarea gandindu-te la munca celor ce l-au realizat…

 

DSCN7918

 

DSCN7926

 

Imi reiau drumul cu intentia de a parcurge intregul contur al lacului si de a ajunge la baraj si centrala daca se va fi putand

 

DSCN7942

 

In departare, crestele inzapezite ale Pindului

 

DSCN7945.JPG

 

Drumul este splendid si ma bucur de fiecare imagine ce-mi rasare dupa fiecare din multele viraje ale acestuia

 

DSCN7950

 

Lava solidificata

 

DSCN7951.JPG

 

DSCN7952

 

Aglomeratie de conuri vulcanice 🙂

 

DSCN7954

 

Shefu’…

 

DSCN7956

 

En traverse de pe un versant pe celalalt

 

DSCN7961

 

Pentru „babaietii” mei cu care haladui pe doua roti, este un drum ce merita facut din sea…

 

DSCN7963

 

Curgere…

 

DSCN7965

 

Desi vremea este buna si limpede, desi soarele mai are o bucatica de drum, e adevarat ca nu mare, pana ajunge in spatele muntilor pentru a apune, orientarea acestuia nu ma mai lasa sa fac fotografii cat de cat frumoase, desi spectaculosul ce ma-nconjura ma impinge de la spate sa opresc tot timpul pentru a-l imortaliza. Ma multumesc cu cateva poze proaste tinute in galeria personala, doar pentru aducere aminte.

In fine, dupa cateva zeci de kilometri de contur mai aproape sau mai departe de lac, simt ca ma apropii de momentul cand il voi parasi. Una din fotografiile proaste din cauza luminii tot mai putine si a soarelui tot mai indaratnic:

 

DSCN7970

 

Invers insa…

 

DSCN7972

 

Se lasa inserarea, iar eu profit de pozitia buna in raport cu soarele pentru ultimele fotografii ale lacului

 

DSCN7978

 

DSCN7980

 

DSCN7981

 

Ma apropii de podul Episkopis si trag undeva pe stanga pentru a profita de putina lumina ramasa ca sa-l „tin minte”

 

DSCN7984

 

DSCN7993

 

Dupa traversarea lui, oprit intr-o mica parcare amenajata cu banci…

 

DSCN7999

 

 

DSCN8000

 

DSCN8002

 

Lasat in urma…

 

DSCN8008

 

DSCN8013

 

Inca 2-3 km de drum si gasesc intrarea catre baraj si centrala. Din pacate insa, inserarea ce a cuprins intreaga zona mi-a explicat ca nu are sens sa mai bat 14+14 km in afara drumului pentru a ajunge fie intr-un loc in care nu voi mai vedea mare branza din cauza intunericului, fie voi fi luat in primire de vreun jeep care sa ma oblige sa fac cale intoarsa. Asa ca, mi-am promis doar ca, daca voi fi sanatos, imi voi face intrarea triumfala la baraj intr-o viitoare zi, dintr-un alt an, calare pe bicicleta…

 

DSCN8016

 

De-aici, cu parere de rau, voi incerca sa tin drumul catre casa. Nu inainte insa ca, pe ultimii picuri de lumina, sa fotografiez un „rau de piatra” ce mi se iteste in departare

 

DSCN8019

 

Luand apoi azimut Lefkada, ma las cu totul in mainile sau capul lui Florinel Navigatoru’ care, conform setarii introduse de sussemnatul, cauta drumul „cel mai scurt”.

Si, in general, il gaseste cu succes, astfel incat in noaptea cea cu luna ascunsa de nori, strabat multe mici si foarte mici localitati in care bezna este atotstapanitoare, iar drumurile de doar o masina imi dau de furca.

Am fost oarecum ingrijorat de faptul ca nu intelegeam deloc pe unde merg, iar setarea pe care am impus-o ca un greenhorn in ale orientarii electronice, imi va mai da inca batai de cap pana la aproape finalul calatoriei din Grecia.

Sa spun doar in final ca pe la 10 si jumatate seara reveneam pe insula dinspre continent, ocolind subtraversarea Marii Ionice pe un drum pe care a doua zi urma sa-l reiau cu bicicleta.

A fost un drum minunat in locuri cu totul deosebite si intr-o perioada in care lipsa aglomeratiei mi-a facut tare bine…

 

VA URMA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s