Calatorie de anul nou in Lefkada (6)

Ianuarie 2016

 

Sambata 2 ianuarie, pe dealuri

 

 

Trezit din nou devreme, cu mic dejun de data asta. Pentru ca ieri nu m-am vazut cu gazda, iar seara am ajuns tarziu, felicitarile pentru un an nou mai bun ni le-am adresat abia azi.

Afara, vremea promite sa fie buna. Soarele imi da de veste ca, in ciuda frigului, isi va face datoria. Asa ca ma imbrac ca de obicei, cu pantalonii mei cei scurti, ca altii n-am de bicicleala, tricou, polar si foita si, pe la 9 jumate ies din curte, luand drumul Lefkadei. Plan? Intrarea pe continent pe drumuri neumblate, cu trecere pe langa lacul Voulkaria, apoi unde oi vedea cu ochii :). Adica, un „semiplan”…

 

Iau drumul capitalei de insula si descopar… ghiciti? O pista de biciclete intr-un orasel uitat de lume. Deci, Lefkada are pista!!! Intru pe ea doar de pofta, pentru ca localnicii n-o prea folosesc. Dar asta nu deranjeaza pe nimeni 🙂

 

DSCN8022

 

Intr-o zi fara vant, calatoria printre ape este o adevarata desfatare si nu doar pentru mine: oameni la plimbare dupa sarbatoare, pasari bucurandu-se de apa, birdwatcheri, pescari…

 

DSCN8024

 

DSCN8025

 

Las in urma fortareata, dar opresc putin pentru alte pasari ce se bucura de, parca, primavara perpetua din insula-peninsula…

 

DSCN8031

 

DSCN8029

 

Parasind civilizatia…

 

DSCN8033

 

Desi este doar un fel de-a spune. In fapt, parasesc doar drumul principal intrand pe cel pe care Florinel Navigaciul m-a adus ieri. Stiu ca am de traversat doua mici localitati, Peratia si Plagia, dupa care ma voi infunda pe un drum pe care sigur bastinasii nu-l prea folosesc.

Lefkada lasata in urma:

 

DSCN8034

 

Spre stanga se desface un drum despre care, din pacate, abia mai tarziu am aflat ca ar fi mers catre o manastire. Cum timp aveam berechet la dispozitie, mi-a parut rau ca nu am aflat mai din timp despre ea.

 

DSCN8038

 

Prima localitate pe care o traversez, Peratia, ma si pune la incercare, alegand „orientarea dupa soare”. Rezultatul este ca urc prin localitate la mama naibii pe stradute pe o panta care mi-a aruncat ficatu-n sant, ca sa ma opresc intr-o fundatura. M-a iritat incurcatura, dar nu m-am invatat minte. Pana la urma ma descalcesc si ma bucur de coborarea in drumul pe care ar fi trebuit sa-l urmez de la inceput si care era un fel de ocolitoare a satului.

 

DSCN8039

 

Cu „mult mai atent” in a doua localitate la GPS, Plagia, reusesc sa ma invart de 2-3 ori in cerc prin centru in cautarea unui drum negru care „scurteaza”. Adica repet la alta scara, mai mare, prima rataceala urbana. De data asta sunt iritat de-a binelea si-mi vine sa dau cu hartile electronice de pamant cu telefon cu tot cu atat mai mult cu cat catararile prin satele grecesti nu sunt chiar o joaca:

 

DSCN8043

 

Reusesc pana la urma sa ies din sat si sa apuc pe drumeagul pe care mi-am propus inca de acasa sa apuc. Nu ma pot stapani sa nu constat ca electronicele si soarele dau cam aceleasi rezultate cand e vorba de orientare 🙂

 

DSCN8044

 

In fata dealurile ce se succed, iar drumul va face acelasi lucru urcand si coborand din scurt.

 

DSCN8049

 

Dupa o suita de urcusuri si coborasuri acompaniate de portiuni in care soarele cald incepe sa-si arat puterea alungand frigul diminetii si care m-au facut sa ma dezbrac chiar pana la maneca scurta, ajung intr-un loc surprinzator: Palia Plagia. Un sat parasit din motive care imi scapa, dar care pot fi legate de un cutremur local care a adus multime de distrugeri zonei sau, poate, pentru ca asa a evoluat/involuat localitatea in circumstante economice si sociale ce au dezavantajat-o, facandu-i pe locuitori sa o paraseasca.

Imaginile sunt usor ciudate, intrand intr-o zona cu un intens impact emotional…

 

DSCN8052

 

DSCN8053

 

Am lasat bicicleta de-o parte, luand o parte a localitatii la pas…

 

DSCN8062

 

Atmosfera este stranie desi ziua este plina de lumina… Ruinele bisericii:

 

DSCN8058

 

Case…

 

DSCN8065

 

DSCN8070

 

Intr-o stare cat de cat mai buna pare a fi… biserica noua…

 

DSCN8074

 

ce pare a fi chiar in… reabilitare (?)

 

DSCN8075

 

desi nu cred ca se prea inghesuie enoriasii la slujba.

Ceva mai departe ma intriga prezenta unui caine:

 

 

DSCN8079

 

ceea ce imi spune ca localitatea ar trebui sa aiba macar un locuitor. Pe care il si depistez. De fapt, nu chiar pe el ci, mai degraba, casa in care vietuieste. Nu am chef de vorba si nici nu incerc sa vorbesc cu eventualul, daca chiar este prezent, pentru ca experientele anterioare mi-au aratat ca ma nu pot intelege in nicio limba cu ei si as fi deranjat omul degeaba…

 

DSCN8072

 

Am observat chiar si cateva gaini capii prin curte :). De singuratate cred…

 

DSCN8081

 

In mod surprinzator, vad si un anunt… imobiliar 🙂

 

DSCN8083

 

Zambesc neincrezator in dorinta grecilor de a-si achizitiona proprietati aici si revin la bicicleta. Incalec si parcurg din nou incet satul. Undeva pe dreapta drumului, o stanca cazuta din versantul muntos din dreapta imi intareste convingerea ca, de fapt, un cataclism a fost cel ce a transformat satul intr-o victima…

 

DSCN8084

 

Odata iesit din sat, iau in piept o panta tare si nu chiar scurta. Cum drumul a fost fragmentat pana aici si nu mi-am intrat in ritm, obosesc repede si in varf iau din nou pauza, admirand privelistea…

 

DSCN8086

 

Ma asteptam la o coborare dupa atata urcus, dar drumul continua in aceeasi nota

 

DSCN8088

 

DSCN8089

 

Am deja destui kilometri de cand am parasit ultima asezare cu oameni si nimeni si nimic nu si-a facut aparitia pe drumul pe care am apucat. Linistea este aproape grea, singur asfaltul tradand civilizatia. Continui sa urc o panta rezonabila, dar parca fara sfarsit. Urmatoarea localitate va fi chiar un orasel: Stento. Dar pana acolo, pe masura ce urc, peisajele mi se dezvaluie in departare

 

DSCN8094

 

DSCN8095

 

Un amestec de cald si gafaiala ma incearca. Totul urca: panta, puls, respiratie. Dar acea urcare care te lasa sa tragi incontinuu… Nu are niciun fel de legatura track-ul de pe bikemap cu ce mi se intampla mie. E clar ca pe-acolo e ceva gresit cu pantele, cu lungimile… Eu tot urc…

In sfarsit, ajung intr-un fel de cap de deal sau munte. Sunt cam tavalit, dar in fata mea se asterne in sfarsit acea coborare pe care nu stiu daca mi-o doream in sine foarte mult, ci mai degraba sa se sfarseasca odata catararea ce-mi parea a a fi ajuns pana in cer… Am undeva aproape de 30 de km de la plecare si parca am urcat la nesfarsit. Nu e mai putin adevarat ca am si traversat in zona satului pustiit o portiune de drum care mi-a frant respiratia: catarari si coborari scurte, dar foarte rapide, iar astea m-au golit de resurse.

Deci, in sfarsit, la vale catre Stento…

 

DSCN8097

 

DSCN8098

 

DSCN8099

 

De undeva din fata, pentru prima oara in mai bine de 24 de km apare o masina gafainda cu o familie la plimbare. Ii vad cum se uita atenti pe geamuri catre mine, iar din viteza coborarii le fac un semn scurt cu capul. Ma saluta din claxon si sesizez cat de greu urca… Dar eu? 🙂

Marmote din piatra…

 

DSCN8101

 

6 km de coborare nebuna pana in Steno sunt suficienti cat sa ma ia frigul, in ciuda soarelui. Opresc in vecinatatea unui parc construit pe model romanesc cu fonduri de la UE. Nu suntem singuri pe lume…

 

DSCN8104

 

Daca aveti dubii cu privire la petele albe ce se intrevad pe pamantul „parcului”, aflati ca sunt saci cu masline: depozit temporar 🙂

Iar indicatoarele au inaltimea piticilor, astfel incat acestia sa le poata descifra fara de efort 🙂

 

DSCN8105

 

Numai ce ies cateva sute de metri din sat sau orasel, ce-o fi, si-mi bag picioarele in experienta mea dobandita in Grecia, alaturi de Romania: un indicator ce ma trimite catre un sit arheologic pe care il urmez fara sa tin seama de faptul ca, doar acesta ma va indruma intr-o directie ce se va pierde cu repeziciune, niciun  altul nemaiajutand turistul sa ajunga in locul cu pricina…

 

DSCN8108

 

Cale de mai bine de 2 km am urcat pe un drum dintr-un fel de macadam, bajbaind in cautarea relicvelor. Ba inca, aproape de punctul din care, satul, m-am intors, a trebuit sa fac si ordine intr-o haita de vreo 4 caini care au hotarat ca aratarea de bicicleta trebuie mancata cu casca si ghidon cu tot… Asa ca, mi-am aratat recunostinta pentru pretioasele indicatii si trimiteri adresate turistului dornic de noi cunostinte si deosebite locuri…

 

DSCN8110

 

Florinel Navigaciul imi indica faptul ca mai am cam 3 kilometri de coborare pana aproape de cota „0”, la intrarea in localitatea Pogonia, acolo unde diferentele de nivel ce urmau sa apara pana acasa, deveneau nesemnificative. Asa ca am tras tare pe ultima portiune de coborare, bucurandu-ma de ea.

Intrarea in Pogonia, cu o pauza intr-un loc prost ales…

 

DSCN8113

 

DSCN8115

 

… pentru Helga: sprijinita dupa colt, de un gard, cu rotile in niste boscheti care parca imi spuneau ceva… Nu le-am dat atentie spuselor: mare greseala!!!

Imi continui apoi drumul pe soseaua ce bordeaza golful Vonitsa…

 

DSCN8118

 

… admirand in fata superba panorama a muntilor Akarnanika

 

DSCN8119

 

Pana cand „simt” marea aproape si ma hotarasc. Cu atat mai mult cu cat si renuntasem, din nou, la hainele groase…

 

DSCN8120

 

… bucurand-o pe Helga de compania unui… cum se cheama?

 

DSCN8122

 

DSCN8123

 

Iaca, am fost si la plaja… M-am si bronzat putin in jumatatea de ora in care am renuntat si la tricou, stand la soare si bucurat de clipocitul valurilor… 🙂

Dar, zilele sunt scurte inca, chiar pe plaja fiind. Asa ca, la drum. Inca doi kilometri si intep „nationalul” dupa ocolul prin munti…

 

DSCN8125

 

Pit-stop la Carrefour-ul din stanga unde infulec doua mari croissante. Florinel imi spune, dupa capul lui prost, ca am in fata 15 km din numitul national, pana la o intersectie unde voi face la stanga, pe o scurtatura catre lacul Voulkaria, prilej de a nu intra in Vounitsa. In realitate, n-au fost 15 ci, din fericire doar 10. Nu ca ar fi fost cine stie ce trafic, dar ma dezobisnuisem… 🙂

Am tras cat am putut cei 10 km, cu un vanticel sprintar din fata care, la efortul depus pana aici, s-a cam simtit…

In intersectie, la odihna, admirand panorama muntilor…

 

DSCN8128

 

DSCN8129

 

DSCN8130

 

Desi ma asteptam sa cobor, drumul urca usurel…

 

DSCN8133

 

Din fericire, este complet pustiu si… surpriza… se aud greieri! 🙂

Muntii lasati in urma:

 

DSCN8136

 

Mai am 26 de km pana acasa, iar calatoria este minunata, printre dealurile molcome si campurile verzi cat vezi cu ochii… (ma rog, licenta literara 🙂 )

 

DSCN8135

 

Urmeaza sa intru in „nationalul” ce leaga Amfilochia de Lefkada, lucru care se si intampla dupa cam 5-6 km de scurtatura.

Aici simt masinile, care ma ocolesc insa cu grija. Privesc ceasul… e deja trecut de 4 jumate si mai am cale lunga. Voi ajunge pe inserat.

Deodata simt ca parca o greutate ma trage inapoi. Privesc rapid spre roata din spate si constat cu surprindere ca cauciucu-mi e moale… Ma uit pe dreapta sa gasesc un loc in care sa ma ocup de el si, dupa cateva zeci de metri, ochesc o casa la marginea drumului ce avea in fata un fel de platforma din macadam. Hotarasc sa opresc acolo si sa ma folosesc si de gardul imprejmuitor al cladirii ca sa-mi pun lucrurile nu chiar in praf si glod.

Zis si facut: ma desghioc de cele harnasamente, o dau pe Helga cu roatele-n sus si ma apuc de treaba. Nici nu apuc bine sa dau roata jos si, in timp ce mesteream cu levierele sa desfac guma cu pricina, o tanti iese din curte privindu-ma banuitor.

O simt si ma opresc ridicandu-ma si arborand un zambet pe toata fata. Madama ma intreaba ceva in greaca. Neintelegand nimic, ii raspund „nemtudom” in engleza. Nici ea nu pricepe si-i ofer variante in germana si franceza. Tanti hotaraste ca germana ii este extrem de apropiata si incepe sa ma descoasa. Ii explic ca am pana si ca o repar. Sclipirea banuitoare insa nu-i dispare din ochi. Noroc de faptul ca ma intreaba de unde sunt. Si ma pornesc sa-i explic pe repede inainte ca am venit, ca vacanta, ca munti, ca mare, ca anul nou, ca sit-uri arheologice, ca Romania, ca Grecia, ca Lefkada, ca exceptional, ca frumos, ca drumuri, ca bicicleta, ca rucsac, ca minunat, ca vreme, ca soare… iar ea ramane fara grai. La sfarsitul lungului meu discurs imi raspunde ca eu stiu cu mult mai multa germana decat ea si ca nu a inteles mare lucru din cele ce i-am spus, dar ochii i-au devenit mai prietenosi, sau poate, mai putin banuitori :). M-a rugat apoi sa-i explic cum e cu reparatul. I-am povestit de data mai pe scurt si, desi sunt convins ca tot nu a inteles mare lucru, mi-a spus ca ea stie de fapt putina germana pentru ca a fost la fii-sa de cateva ori in Germania, ca e doctorita acolo si ca de-aia stie cat stie.

I-am spus apoi ca imediat ce termin voi relua drumul spre Lefkada. De data asta zambind, mi-a urat drum bun si s-a intors in casa.

Am dat camera jos si am constatat ca am ceva gauri in ea. M-a fulgerat intalnirea cu coltii babei de la drumul din Cheile Dobrogei…

(https://razvanstefanconstantin.wordpress.com/2015/06/04/tura-in-cheile-si-la-banutii-dobrogei/)

…si mi-am adus aminte cum mi-am proptit eu bicicleta in boschetii aceia ce parca voiau sa-mi spuna ceva, doar ca eu nu-i intelegeam cand ei imi sopteau: „Boule, aici te gasisi?”

Asa ca m-am asezat cu curul pe gardul femeii, cu ochelarii pe nas, intr-o mana cu cauciucul, iar in cealalta (din fericire c-o aveam la mine) cu penseta la scos tepi. Si am scos vreo 30 si mai bine…

A durat toata distractia cu scos tepii din cauciuc, pus camera de rezerva si montat totul la loc aproape trei sferturi de ora. Imi doream sa nu mai fac vreo pana pentru ca a gasi intepatura si a pune petec pe-nserat si fara lumina, nu e o treaba de care sa te apuci cu debordant optimism…

Am uitat sa spun ca proprietareasa, parca nu chiar 100% convinsa de logoreea mea nemteasca, s-o fi dus ea in casa, dar am simtit-o din miscarile discrete ale perdelei ca nu lipsea decat un zvac sa ma dea la politie ca imigrant clandestin gata sa-i puna o bomba la casa… Deci, sub supraveghere am facut reparatia 🙂

In sfarsit, la drum, verificand permanent din priviri comportarea rotii spate. In curand ajung si la „Cetatea Interior”, spaima de pana disparandu-mi la gandul ca as avea doar mai putin de 10 km pana acasa, la o adica de facut chiar si pe jos 🙂

 

DSCN8138

 

In curand, si Fortareata. Pe langa zidurile-i in apus…

 

DSCN8139

 

DSCN8140

 

Apoi traversarea podului, si drumul dintre ape. Pe care nu apuc insa sa merg prea mult pentru ca aud o sirena: podul se pregatea de ridicare pentru a trece o mica salupa. Asa ca am tras pe dreapta, am proptit-o bine pe Helga si m-am apucat de facut fotografii in diverse etape ale ridicarii si coborarii podului basculant 🙂

 

DSCN8144

 

DSCN8148

 

DSCN8152

 

DSCN8155

 

DSCN8160

 

Si apoi, satisfacut de spectacol, drumul catre casa…

 

DSCN8164

 

In lumina inserarii…

 

DSCN8162

 

DSCN8163

 

A fost un drum foarte frumos, chiar daca cu mult mai obositor decat il anticipasem. Am vazut lucruri frumoase, am tras de mine, am gonit la vale, m-am minunat de satul parasit, am stat la plaja si m-am bucurat de copacii tropicali, am vazut vulcani – din nou – dealuri inverzite, stanca, drumuri pustii si soare… mult soare… Va fi ultima data cand il voi fi vazut in Grecia de inceput de an, din pacate…

 

VA URMA

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s