Tura in Cheile Sohodolului

Noiembrie 2012

 

 

Adevarul e ca nici nu stiu cum sa spun povestea asta… cuvintele-mi sunt de prisos. E atata frumusete incat vorbele nu-si au locul. Am facut multe fotografii, peste 150 si nu stiu la care sa renunt in ceea ce voi povesti aici. Dac-ar fi dupa capul meu, as pune doar poze, ce fac „mai mult decat 1000 de cuvinte” dar, nu se poate…. Deci:

Daca ieri am fost „in gat” in Cheile Oltetului, astazi (miercuri 07.11.12), m-am trezit pe la 6 jumate, gatindu-ma de-un drum pe Valea Jiului la Dumitra. Bineinteles ca am plecat mai tarziu decat mi-am planificat din cauza cafelei prelungite la Sucursala din Targu-Jiu, in compania unui mai in varsta coleg ce ma farmeca mereu cu vorba si povestirile lui despre carti. In fine, in frantuzoaica, la drum. Pe la 1 eram gata si am luat drumul indarat. Batea un vant pe Vale….
Ajung acasa…. ce sa fac? Afara, soare dar si-un vant de te dadea jos. Cheile Sohodolului – imi trasneste prin minte. Dar Helga? O s-o fac maine… poate sta vantul. Dar daca nu sta? Nu le mai vad? Ma duc azi cu frantuzoaica, ca am cam neglijat-o ;)
Si, tzust! La drum! Nu vreau sa povestesc cum a fost cu masina…n-a fost rau. Poate doar doua episoade sa le trec aici, inainte de povestea turei ce, SIGUR CA DA, a avut loc in ziua urmatoare, in conditii foarte bune.
Am vazut Cheile din masina. Si e asfalt cam 12 km. Bineinteles ca m-a mancat sa intru si pe forestier. Si am intrat. Am depasit un parchet de taietori de lemne si m-am pomenit intr-o zona…

 

 

11.2012 190

 

 

11.2012 192

 

 

 

Sunt copacii taiati si lasati sa alunece la vale. Sincer, nu mi-a fost bine: intai pentru ca privelistea este revoltatoare, apoi pentru ca mi-a fost teama sa nu plece vreun trunchi…asa…nitam-nisam…

Lucru care s-a si intamplat la intoarcere: in fata mea, la 200 m, un trunchi s-a prabusit barandu-mi drumul. Am stat in cumpana…. de trecut nu mai puteam trece. Au aparut din fericire doi ax-mani care, impreuna cu mine, au reusit dupa destul chin sa elibereze drumul. Stateam apoi si ma gandeam…. dar daca…. pe mine…. in mine…. Huuuuuu…..

Al doilea lucru, de data asta frumos, a fost o observatie pe drumul de intoarcere. La ducere nu observasem pe partea stanga, in versant, niste trepte care suiau. La intoarcere le-am observat, iar curiozitatea m-a facut sa opresc si sa le escaladez. Ceea ce am vazut, m-a lasat mut:

 

 

11.2012 212

 

 

11.2012 211

 

 

11.2012 210

 

 

11.2012 209

 

 

… o bisericuta amenajata intr-o grota, pe versantul drept al Cheilor… M-a impresionat: credinta in toata goliciunea ei, departe de zidurile monumentalelor biserici ce se construiesc acum in toata tara. Sublima simplitate….

Si-acum, povestea turei: JOI 08.11.12: trezit devreme, plecat la Aninoasa, miscat regulamentar astfel incat, la 1 jumate eram acasa. Pregatit harnasamentul, de data asta cu 2 perechi de ciorapi si, la drum: centura Targului, depasind doua giratorii si ma inscriu spre Baia de Arama. Ma chinui cu doua dealuri si, dupa 12 km destul de grei, cu un vanticel sprintar din fata, fac dreapta spre Rachiti, Runcu. Asfaltul se strica dar…urca!

Dupa un efort intens de 4 km, ajung la intrarea in Cheile Sohodolului.
(Sa nu ma spurce cititorii… voi pune mai multe poze si mai putine cuvinte. Chiar nu-si au locul vorbele decat acolo unde strictul necesar informativ ma va obliga. Nu de alta dar, chiar nu stiu cum pot cuvintele-nveli atata frumusete si salbaticie….)

 

 

11.2012 294

 

 

11.2012 295

 

 

11.2012 296

 

 

11.2012 297

 

 

11.2012 298

 

 

Vremea e buna, sunt cam 10 grd, iar promisiunile sunt mari… Atat de mari incat nu sunt in stare sa fac mai mult de 500 de metri fara sa ma opresc sa mai casc gura, sa mai fac o poza….

Si, intr-adevar, nu sunt singurul care gandeste ca poti sa si mori dupa ce vezi asemenea minunatie, unii chiar au scris-o! Suntem mici si trecatori….

MEMENTO MORI

 

 

11.2012 299

 

 

11.2012 300

 

 

11.2012 301

 

 

Cheile Sohodolului sunt alcatuite din calcare cretacice ce au favorizat fenomenul de carstificare, care reprezinta nota specifica a acestui peisaj dominat de platforma de eroziune Gornovita cu cele trei nivele ale sale:
– nivelul inferior (Gornovita I) este cuprins intre 400-750 m altitudine si prezinta o discontinuitate intre raurile Susita Verde si Sohodol, orizontalitatea acestuia permitand dezvoltarea unui relief carstic bogat si spectaculos;
– platforma Gornovita II este diferita, prezentand o inclinare mai mare si cuprinzand multe ridicaturi cu aspect de dealuri (Tufoaia, Babele, Cioclovina);
– platforma Gornovita III alcatuieste treapta cea mai inalta, facand trecerea catre zona muntoasa propriu zisa.

Relieful carstic este reprezentat prin chei, doline, lapiezuri, pesteri si avene.
Cheile Sohodolului prezinta un deosebit interes din punct de vedere al evolutiei geomorfologice si din punct de vedere genetic. Caracteristica intregii platforme Gornovita I este marea densitate a dolinelor formate dintr-o suita de prabusiri. Cele mai reprezentative se intalnesc la est de Valea Susita Seaca iar densitatea cea mai mare a dolinelor se intalneste pe platforma Gornovita II.

In zona dintre Susita Verde si Sohodol intalnim lapiezuri in toate formele de evolutie, o larga distributie avand-o cele de acoperire si semiacoperire. Dintre formele endocarstice mai reprezentative intalnim pesterile si avenele. Circulatia subterana a apei in aceasta zona este un fenomen foarte complex.

In sectorul ariei naturale protejate, Cheile Sohodolului se prezinta prin versanti abrupti, cu aspect impunator, variat, de un deosebit interes peisagistic, fiind considerate printre cele mai frumoase chei din tara.
[text preluat din http://www.drumetiimontane.ro]

 

Drumul urca molcom si-mi da ragaz sa privesc nebunia etajelor de stanca ce se sprijina unele pe altele. Salbaticia lor e paroxistica si nu poate decat sa te-nfioare….

 

 

11.2012 302

 

 

11.2012 303

 

 

Imi trag sufletul intr-o poienita in care se afla un monument mancat de vreme: un copil a murit aici. Nu stiu, si nu am aflat din cele scrise „de ce” dar, am stat sa ma gandesc ca ar fi fost in floarea varstei acum: 46 de ani….

 

 

11.2012 306

 

 

11.2012 309

 

 

Il parasesc si-mi continui drumul. Peisajul este halucinant:

 

 

11.2012 310

 

 

11.2012 311

 

 

11.2012 313

 

 

Ma opresc tot timpul, cu ochii cascati la ceea ce se afla-n jurul meu. Cate cataclisme s-au petrecut aici? Cat a muncita Maica Natura sa desavarseasca atata frumusete?

 

 

11.2012 315

 

 

11.2012 317

 

 

Trecutele urme ale unei gigantice cascade:

 

 

11.2012 319

 

 

11.2012 324

 

 

Apa si-a croit propriu-i drum, fara sa-i pese de stanca, de piatra, de nimic…

 

 

11.2012 320

 

 

Dar, a durat….

 

 

11.2012 321

 

Stanca peste stanca, langa stanca si sub stanca:

 

 

11.2012 325

 

 

11.2012 326

 

 

11.2012 328

 

 

Iar raul se bate cu stanca… si invinge INTOTDEAUNA! Chiar daca acum e sterp din cauza de seceta… A sapat pe sub stanca un tunel si reapare 22 de metri mai in aval. El biruie intotdeauna:

 

 

11.2012 332

 

 

O clipa de odihna la iesire…

 

 

11.2012 335

 

 

Si o privire aruncata in urma:

 

 

11.2012 340

 

 

Depasind cheile, ajung in zona obstei Runcu: aici se pescuieste in conditii stricte si in spatii special amenajate:

 

 

11.2012 342

 

 

11.2012 345

 

 

Aceeasi poveste ca si la Oltet: patrupedul fioros care cade pe spate la propriu cand opresc si-ncep sa-l mangai… Cu deosebirea ca: in timp ce-l scarpinam iar el scheuna de placere, din padurea abrupta si deasa din stanga, se aude ceva venind in mare viteza la vale. Ma uit dar, nu vad nimic.

Zgomotul creste si-ncep sa ma gandesc daca dovedesc ursul cu pompa. Cand colo, iese din desisuri tovarasul primului catel, sa nu piarda portia de mangaiat si de joaca.

 

 

11.2012 344

 

 

Buninteles ca joaca s-a lasat si cu zgarieturi pe piciorul subsemnatului:

 

 

11.2012 373

 

 

Drumul si culorile toamnei isi fac de cap:

 

 

11.2012 349

 

 

11.2012 350

 

 

11.2012 351

 

 

11.2012 352

 

 

Apa ce da viata:

 

 

11.2012 353

 

 

11.2012 354

 

 

11.2012 355

 

 

 

Salbaticie si odihna:

 

 

11.2012 357

 

 

11.2012 358

 

 

Betie de toamna:

 

 

11.2012 359

 

 

Un ascunzis:

 

 

11.2012 364

 

 

Si, capat de drum:

 

 

11.2012 370

 

 

11.2012 369

 

 

Iar acum, chiar daca finalul calatoriei prin Cheile Sohodolului va parea putin trist, am sa pun niste imagini „versus”: om si natura. Deci:

Natura isi gaseste ritmul vietii oriunde: creste si in piatra, se dezvolta si se face mereu frumoasa, ca o mireasa la inceput de drum. Iata, copac crescut din piatra:

 

 

11.2012 365

 

 

Iar noi, culme a evolutiei, suntem in stare sa facem „asta” dintr-o tabara de copii, gasita la capatul drumului meu prin chei:

 

 

11.2012 375

 

 

11.2012 376

 

 

11.2012 377

 

 

11.2012 374

 

 

Intoarcerea a fost alerta dar, nu la fel de infrigurata ca in Oltet. Am ajuns la 6 seara acasa, l-am terminat pe fratele Jack si m-am bucurat de victoria romanilor la fotbal. Nu sunt stelist dar, tin cu romanii :).

Drumul dus-intors a avut putin peste 50 de km cu o diferenta de nivel de 350 m. Si-mi pare rau ca nu e vara… as face ambele chei de doua ori pe zi! :) Mereu…

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s