BanatulBerileSiBiciclistii (II)

Z 2

 

 

Un tip matinal, caruia nu-i place sa zaca in pat dimineata decat in prezenta unui motiv intemeiat, absent in aceasta tura ( ;))), se trezeste intotdeauna la revarsat de zori si se bucura in tihna de un ness cu lapte si o tigara aromata. Cam asa m-au surprins prietenii in dimineata celei de-a doua zi…

 

 

DSCN5316

 

 

Dupa coborarea pantei de la pensiune, panta ce ne-a chinuit in fiecare seara la urcare, traversam podul de peste Barzava, iar eu fascinat de ape si poduri…

 

 

DSCN5318

 

 

Traversand Resita, un oras semiabandonat, imi revin in minte imaginile retinerii de catre DNA de acum doua zile a primarului municipiului, mult mai preocupat de bunastarea personala pe spatele firmelor si cetatenilor, decat de de orasul pe care ar fi trebuit sa-l pastoreasca… Ar putea fi un oras adevarat, intr-o desavarsita simbioza cu minunatiile naturale ce-l inconjura…

Trecem pe sub podul iesirii din oras si luam urcarea drumului valurit ce continua spre Oravita. Suntem in stare foarte buna, cu totul neasteptata dupa ziua de ieri despre care am crezut ca ne va ucide („inceeet…”). Un mic popas pentru lichide pe toate partile…

 

 

DSCN5328

 

 

Ceva in jurul a patrusprezece kilometri de DN si ajungem in intersectia spre Cheile Carasului, un drum forestier ce porneste ca asfaltat, dar care ne scoate sufletul direct de la debut

 

 

DSCN5333

 

 

DSCN5334

 

 

Colac peste pupaza, mie-mi tot sare lantul pe urcari. Din fericire, marii mesteri mari imi spun sa mai reglez putin cablul schimbatorului de foi si, dupa cateva incercari, cele doua maini stangi ale mele elimina neplacerile.

Primii douazeci de kilometri s-au scurs, chiar daca nu foarte usori, printre gafaituri, rasete si glume. Ne simtim bine, iar soarele ne da o stare de buna dispozitie. De-aici, intram in Parcul National Cheile Carasului, chei despre care, recunosc, nu stiam mare branza. Peste toate, os de corporatist, nici nu studiasem in amanunt traseele pe care baietii le creionasera cu atata atentie. Si au fost o surpriza deosebit de placuta pentru mine…

 

 

DSCN5337

 

 

DSCN5338

 

 

Insetati (de bere), aruncand priviri hulpave in stanga si-n dreapta gasim locul pentru un scurt popas la… WEST KRIPTON, babaieti!

 

 

DSCN5339

 

 

DSCN5340

 

Sper ca apreciati „atmosfera” ce impleteste bunul gust cu patriarhalul-halul-halul…

Inceput de drum prin Parc:

 

 

DSCN5341.JPG

 

 

DSCN5343

 

 

Tot mergand, desi initial nu era in plan, cand am vazut indicatorul cu totii am decis ca nu e de ratat:

 

 

DSCN5346

 

 

Visam cu totii sa ne dam si speologi, dar ni s-a luat cand am ajuns :)

Un scurt ocol pentru a ajunge la ea, popasul in poienita de la baza, apoi urcarea cu picioarele pe cele aproape 320 de trepte de pana la intrarea in pestera.

 

 

DSCN5353

 

 

DSCN5355

 

 

DSCN5357

 

 

Revazand fotografiile, chiar daca au trecut multe luni de la isprava noastra, nu ma pot stapani – si voi mai reveni cu aceasta remarca – sa nu spun ca tura noastra a fost atat de faina nu doar datorita minunatelor locuri vazute ci, mai presus de asta, multumita calitatii oamenilor ce m-au insotit si care au transforamat o calatorie intr-o adevarata placere greu de egalat cand facem parcursuri singuri sau scurte. Cateva zile laolalta ofera o stare de bine, de buna-dispozitie relaxanta, asteptata si, uneori plina de intelesuri… 5 barbati bucurandu-se de compania lor si a naturii…

Intrarea in pestera era inchisa si, abia atunci ne-am dat seama ca si daca ar fi fost deschisa, pentru a o vizita ne lipseau ustensile absolut necesare: lumina, haine potrivite, incaltari asijderea…

 

 

DSCN5359

 

 

Privind laolalta peisajul salbatic oferit de stancaria ce inconjura intrarea in pestera…

 

 

DSCN5366

 

 

DSCN5365

 

 

DSCN5370

 

 

DSCN5372

 

 

Cu greu ne dezlipim de zona pesterii, luand din nou la rand treptele catre vitezele noastre caratoare.

Pestera pe harta Parcului:

 

 

DSCN5377

 

 

Din nou la drum, de data asta parca mai tacuti, respectand linistea padurii unde toate zgomotele se inabusa

 

 

DSCN5380.JPG

 

 

Pierdut aglomeratie urbana. NU ofer recompensa!

 

 

DSCN5383

 

 

Urcusul continuu isi pune amprenta pe expresiile fetelor noastre, dar… NE PLACE!

 

 

DSCN5384

 

 

DSCN5385

 

 

DSCN5389

 

 

Pe la km 40, cand stiam ca mai avem inca lunga cale pana la ajunge la casa, la mancare, la odihna, deja simteam destul de acut intensitatea efortului, cu atat mai mult cu cat stiam cat de valurit va fi drumul de intoarcere. Doar buna dispozitie a prietenilor mei si tacerea padurii atat de linistitoare mai constituiau motive de incantare in ciuda incercarii

 

 

DSCN5394

 

 

Desi descrierea zilei 2 va parea lunga, imaginile ma farmeca si acum si nu sunt capabil sa pun in cuvinte alese claia de frumusete ce ne-a inconjurat aproape in permanenta drumurile din afara civilizatiei. Acesta este si motivul pentru care am optat pentru deviza conform careia „o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte”, iar conditionarile acestui post ma obliga la o diviziune pe care, sincer, as fi evitat-o daca mi-ar fi stat in putinta…

Cheile Carasului sunt lungi-lungi, dupa socoteala mea depasind 17 km de mers prin padure, pe malul apei, intr-o liniste aproape desavarsita. Nu au acel zgomot al peretilor drepti si apropiati, fiind mai degraba… „dulci” si de o prospetime aparte.

In varful cocoasei ce ne-a daramat la propriu, inainte de scurta coborare spre Anina, la margine de… civilizatie (?)

 

 

DSCN5399

 

 

O ultima imagine a cheilor cu infatisare, pe alocuri, mediteraneeana…

 

 

DSCN5405

 

 

 

 

Am luat-o usor la vale catre ceea ce credeam noi a fi un orasel cochet. Acesta insa ne-a intampinat cu o imagine familiara filmelor sf, sau poate, reportajelor despre Pripiat-ul Cernobyl-ului…

 

 

DSCN5406

 

 

DSCN5411

 

 

Depasind insa zona… hai sa-i spunem „ciudata”, am trecut pe langa ceea ce pe mine ma farmeca mereu: modestia unei biserici romanesti… acea modestie pe care urmasii de credinta statatori, maramureseni, olteni si moldoveni au uitat-o, doar chimirul fiindu-le astazi faclie calauzitoare in toate cele ce le fac…

 

 

DSCN5413

 

 

Ceea ce face cinste unui orasel banatean este imaginea de ansamblu. Cu detaliile, mai vedem :)

 

 

DSCN5415

 

 

Mai departe, depasind momentul peisajului privit de sus, pot spune doar ca, dupa o ciorba minunata ramasa de la nunta de aseara (sau alaltaieri seara ? :) ) la o vai mama ei carciuma, din motive independente de mine, a trebuit sa ma separ de grup. Le-am multumit baietilor pentru intelegere, urmand sa ne revedem pe drum intr-un ceas… doua… trei…

Drumul de la Anina la Resita debuteaza cu o catarare de mare angajament, adica din aia de-ti curg ficatii pe foaia mijlocie, ii mai sorbi si iar iti curg: era insa doar prima dintr-o suita de 4 ce ar ucide si-un profesionist

 

 

DSCN5416

 

 

Scurta pauza ma face sa ma simt mai bine si sa ma gandesc la faptul ca pot ajunge grupul din urma. Peisajul este frumos, aerul curat, iar eu ma simt din ce in ce mai bine

 

 

DSCN5417

 

 

DSCN5420

 

 

Inainte de Carasova, ii ajung pe baieti din urma si ne pregatim de marea coborare: un peste 5% mediu pe aproape 7 km cu foarte putine viraje. Eeeee… aici ne-au cam luat foc cauciucurile si am simtit ca totul se plateste pe lumea asta. Poate-om fi urcat noi mult, dar coborarea… COBORAREA!!!

A fost epica. As spune ca ne-am chiar bagat-o in vena, BBB-istii zburand cu peste 70 de km/h prin suierul aerului ce ne acompania, cu gurile ranjite pana la urechi, asteptand sa ne culegem in vale, corolar, mustele dintre dinti 🙂

Regrupati, privim de sus Carasova de pe soseaua ce este ca o centura pentru localitate

 

 

DSCN5422

 

 

Nu hodinim caci… stiti cum se iese din Carasova spre Resita? In… gatzi!!! In toti gatzii!!! Gatzii gatzilor gatzilor!!! Doar 220 in 4000… or fi peste 5?  =)) Hehehehehe… cum se mai platesc toate pe lumea asta…

Vedeti stalpul shela, da? Cum nu? Ala DE SUS!!!

 

 

DSCN5423

 

 

Odata terminata urcarea… hehehehe …si-am tot urcat, si coborat, si iar urcat si iar… La un moment dat eram hotarati ca, chiar aici e ultima cocoasa. Asa ca am oprit sa admiram apusul, pregatiti sa o luam la vale…

 

 

DSCN5426

 

 

Vise, puii tatii, vise! Iar in apus… oare ce-or fi liniile alea?

O noua coborare urmata imediat de o noua urcare… Colac peste pupaza, incepe sa picure, iar de Resita, nici poveste. Liniile… liniile… Oprim din nou sa ne inhainurim, dupa care la drum.

 

 

DSCN5434

 

 

Urcarile si coborarile parca nu se mai terminau, iar ploia incepe sa ne plesneasca peste fete. Ne imbracam si rucsacii intr-o extrem de scurta pauza si continuam cu apa scurgandu-ni-se pe fetele obosite. Dar, calda-calda…

In sfarsit, reusim sa intram pe coborarea catre Resita, dar de-aici, potopul meu si, vorba sheea… fiecare cu aia ma-sii, cat ne tinea corajul :D

Ultima regrupare s-a facut sub podul de cale ferata de la intrarea in Resita unde ne-am si adapostit evaluandu-ne pagubele… chiloti? Aia de dedesubt??? Chiar si aia!  =))

Pe o mocaneasca marunta ne-am pus in miscare, sfarsind cu urcarea din fata pensiunii ce ne-a dat niste aripi ca drept in fratele Jack ne-am oprit… :)

O zi frumoasa, cu de toate si sfarsita apoteotic cu o gura de whisky si chiloti uzi… :)

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;BanatulBerileSiBiciclistii (II)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s