Tura la Podul lui Dumnezeu si lapiezurile Ponorului

Mai 2016

Acum cativa ani, multumita internetului, am aflat de existenta unui obiectiv deosebit in Romania noastra. Fara indoiala ca asa ceva nu se rateaza, cu atat mai mult cu cat titulatura e… cam ca bosonul Higgs. Cercetari grele in diverse medii pana m-am familiarizat cu fotografiile si totul nu mai parea atat de interesant. Dar de pe lista nu a disparut, cu atat mai mult cu cat cineva apropiat m-a intaratat cu un tete-a-tete pe care eu nu am apucat sa-l realizez pana acum.

S-ar fi lipit de diverse iesiri cu masina insa, desi am parcurs de vreo 3 ori DN 67 D fara stiinta de el, parca nu eram niciodata suficient de pregatit sa iau din nou gropile drumului in rotile frantuzoaicei.

Pana saptamana trecuta cand, parca, astrii s-au aliniat in aproape acel fel. Desi suntem vecini de cateva saptamani cu o primavara ce parca-si rade de noi, am hotarat sa trec peste amenintarile meteo de tot felul si sa profit de o eventuala fereastra de vreme buna.

Asa ca, intr-o buna dimineata de marti, pe-un intuneric gros, o urcam pe Helga-n capul frantuzoaicei.

Pana la Horezu, vremea a tinut cu mine, chiar daca era innourat, apoi ploaia si-a dat drumul. Toata ziua de marti m-a plouat apoi. Stateam in camaruta in care ma cazasem, strecurandu-ma printre dublul pat si masuta televizorului, incercand sa zaresc o geana de cer printre nori.

La fel s-a scurs si miercurea, cu diferenta ca am ajuns leoarca acasa dupa treaba de peste zi. Eram destul de oparit incercand sa usuc bocanci, pantaloni, canadiana… Plangandu-ma prietenilor, primesc insa un mesaj:

„Ploaia e buna, indiferent de circumstante. Cat mi-as dori sa ma prinda si pe mine o ploaie sa ma ude pana la piele si sa rad ca nu am umbrela. Hmmm, oare unde s-au dus zilele acelea in care ne jucam in ploaie. Pun pariu ca daca eram cu tine, trageam o ploaie impreuna si radeam la sfarsit, jilavi si vii. Mai stii cum e sa traiesti? Pun pariu ca stii, asa ca nu te intrista. E doar apa…”

Si mi-am amintit!

Joi dimineata plecam la treaba ajungand undeva in zona Valea de Pesti. A meritat!

20160505_104758

Pana la Ponoarele sunt aproape 50 de km, iar cum ceasurile sunt aproape de 4, hotarasc sa-mi urc bicla pe frantuzoaica si sa merg pana la Tismana, dupa care sa incalec. Zis si facut.

Ca un semn bun, desi am plecat cu stropi de ploaie in cap, a iesit un colt de soare ce m-a insotit pana aproape de Manastire. Un vanticel caldut imi promite, de capul lui, ca nu ma va incurca in drumul pe care am de gand sa-l incep.

Dincolo de drum insa, undeva in dreapta, catre crestele Retezatului pluteste o pacla gri…

Las pe stanga plaiul primavaratic si violent inverzit

DSCN4297

Stiu ca ma asteapta o urcare inainte de Apa Neagra, dar pana atunci am in fata doua provocari: vantul pe care-l simt ca se-nteteste si tunetele ce se aud in departare. Voi invata in aceasta tura de 3 zile, despre care voi mai povesti, cum se realizeaza indisolubila legatura intre ploaie si temperatura. Am simtit aceasta relatie in mod, as putea spune, acut.

Deocamdata, intr-o usoara urcare simt vantul cum incepe sa ma ajute din spate si ma pregatesc de intrarea in padure.

DSCN4298

Desi nu mi-e frig, simt raceala curentului de aer in spate si opresc sa-mi pun foita pe mine. In timp ce ma imbracam insa, dintr-o data vantul nu mai e vant si devine un fel de vijelie.

DSCN4302

S-ar putea spune ca nu am bagat-o in seama pentru ca se canaliza exact pe drumul din padure, impingandu-ma cu forta catre inainte, asa ca am incalecat rapid lasandu-ma practic „purtat”. Chiar daca senzatia nu e comoda din cauza zgomotelor ce acompaniau vajgalaul, concretizate in trosnete de copaci si izbiturile surde ale crengilor mai mari ce undeva departe se rupeau din copaci, sau poate chiar al copacilor cu totul in negura padurii, simt un zambet in coltul gurii ce se iteste involuntar.

E o senzatie ciudata cand simti ca totul se rascoala in jurul tau. E o stare pe care am mai simtit-o doar in excursia deosebita din Obcine,

https://razvanstefanconstantin.wordpress.com/2015/03/29/tura-in-obcina-mare/,

atunci cand tot asa simteam cum natura parca se ridica deasupra mea. La fel simteam si acum: totul se involbura, crengi incepeau sa-mi zboare prin fata ochilor, aerul se raceste brusc, praful inunda drumul si astepti ca totul sa se transforme intr-un rau de neoprit ce ti se va rasturna in cap.

Nu a trecut mult si am inceput sa simt picurii de ploaie, mari si purtati cu o viteza extraordinara, cum incep sa ma plesneasca. Deocamdata insa nu vreau sa renunt la vantul ce-mi bate cu tarie din spate, cu atat mai mult cu cat niciun posibil adapost nu era disponibil. Vad cu coada ochiului cum copacii se inclina ca niste trestii, iar eu urc cu aproape… 30 de km/h.

Simt udeala cum incepe sa ma patrunda, dar foarte repede parca o bagheta magica da semnalul incheierii uverturii si totul se calmeaza brusc: suflatorii isi indeparteaza instrumentele de langa buze, arcusurile viorilor coboara incet, iar din sunetele pianului mai reverbereaza doar acorduri indepartate. Lipseau doar aplauzele si m-am oprit sa ascult cu atentie…

Undeva in dreapta mea se auzea un suierat: mi-am rezemat Helga de un copac, mi-am intins foita la uscat pe ghidon si am purces in cautarea suierului…

DSCN4304

Apa neagra de la Apa Neagra 🙂

Revenit in drum, reiau calareala si trec prin Baia de Arama, mai atent la balti decat la orasel. Imediat dupa intrare, catre stanga se face in scurt DJ 41 catre localitatea Ponoarele. Drumul traverseaza zona marginasa a Baii de Arama, intr-o urcare accentuata si patrunde din nou in padure.

Vremea s-a-mbunat, soarele a revenit printre noi, aerul s-a reincalzit, iar soseaua este ok cu exceptia apei ce-mi sare pe spinare de la roti.

Urcarea insa nu e deloc usoara si, odata cu iesirea din padure si aparitia primelor lapiezuri, opresc pentru o fotografie (de fapt… pe bune… ca sa ma odihnesc putin 🙂 )

DSCN4306

Un ultim zvac, si sunt in varf, chiar la intrarea in Ponoarele

DSCN4307

DSCN4308

DSCN4314

Drumul traverseaza micutul sat, apoi coboara catre un sens giratoriu mai mult de fitza si incepe sa urce catre Pod. Ma bucur ca am ajuns pentru ca mi-am dorit-o mult, iar vremea imi face cu ochiul, promitandu-mi o vizionare spectaculoasa a minunatiei naturii.

Avand o lungime de cca 30 de metri, o inaltime maxima de 22 de metri deasupra vaii si o latime de 12 metri, este singurul pod natural din Europa deschis traficului, inclusiv greu. Grosimea podului in sectiunea cea mai redusa este de 9 metri si este alcatuit din strate de calcare de pana in 2 metri grosime.

DSCN4316

DSCN4315

Nu vad mare branza din pod din pozitia in care sunt si profit de o mica cararuie ce incepe prin a fi betonata si continua din pamant, pe langa pod, pentru a ajunge in valea pe care acesta o travereseaza, pozitie din care sper sa inteleg mai bine cum arata „Podul”. La capatul acesteia, ar trebui sa zaresc intrarea in Pestera Podului, si chiar sa ma aventurez putin in ea, desi nu sunt echipat corespunzator:

DSCN4318

Dupa bucatica betonata care e lunga de vreo 20 de metri, incerc sa o car si pe Helga dupa mine. Cararea pe care continui insa, e foarte accidentata si mi-e greu sa o parcurg, asa ca o las culcata pe-o parte sa se hodine si cobor singur.

Intrarea in pestera…

DSCN4322

… care ma atrage imdeiat si ma hotarasc sa intru putin. In lunile de vara, galeriile (doua) adapostesc o colonie de peste 3000 de lilieci, peste iarna hibernand aici in jur de 1000. Desi nu am cele de trebuinta, intru putin, atat cat imi permite lumina de-afara, in galeria lunga de peste 700 de metri ce ajunge in partea opusa, pe sub munte, la lacul ce cand e cand nu e, Zaton.

DSCN4328

DSCN4333

DSCN4337

Nu sunt un mare cautator de pesteri si nici nu am cine stie ce chemare pentru ele, dar daca tot mi s-a asezat in drum… 🙂

Iesit din nou la lumina, hotarasc ca e momentul sa ma dedic celui pentru care am batut atat drum: si merita!

DSCN4341

DSCN4342

DSCN4347

DSCN4351

Revin apoi la Helga si o iau de coarne in sus, catre Lapiezuri. Pentru putina vreme insa pentru ca…

DSCN4352

Asa ca o ascund dupa un bolovan, deasupra proaspat vizitatei vai de la intrarea in pestera, spunandu-i sa stea cuminte acolo si sa ma astepte 🙂

DSCN4355

Imi continui urcarea ce promite sa fie scurta

DSCN4356

si foarte curand ajung sus, pe culmea ce da catre campul cu lapiezuri. Privind catre spate:

DSCN4357

ma pregatesc sa dau cu ochii de intinderile de piatra. Nu am fost deosebit de incantat de ele, poate si pentru ca nu mi-a dat prin cap sa fac „acele” fotografii (de foarte aproape si in lungul santurilor). M-am asteptat la ceva mai spectaculos, prin comparatie cu cele de la Piatra Iorgovanului, Piatra Craiului sau Banutii Dobrogei.

https://razvanstefanconstantin.wordpress.com/2015/06/04/tura-in-cheile-si-la-banutii-dobrogei/

Fara indoiala insa, un peisaj deosebit…

DSCN4363

DSCN4367

DSCN4377

DSCN4368

Plimbat bine fiind pe varful dealului, am inceput sa caut din priviri Lacul Zatonul Mare. Este un lac temporar, secat la momentul sosirii mele acolo, este alimentat si drenat prin ponoare si se varsa prin Pestera Bolba, una din cele mai frumoase pesteri din Romania.

Cuveta lacului, acum strabatuta doar de un fir de apa

DSCN4372

DSCN4380

Si, daca nu gresesc, intrarea in pestera, gura de varsare pentru lac

DSCN4378

Cateva informatii despre arealul pe care-l vizitez…

DSCN4382

DSCN4383

Privind printre lapiezuri catre biserica, frumoasa, din Ponoarele

DSCN4385

Odata vizita facuta, incep drumul de intoarcere catre Helga, intampinat fiind de cativa bastinasi ce si-au dorit sa lamureasca relatia dintre noi: ei sunt stapanii tapsanului 🙂

DSCN4386

Coborarea catre bicicleta a fost putin incalcita pentru ca nu am mai nimerit cararea si, de data asta, a trebuit sa negociez indelung cu alti caini, mai mari, iesiti din curtile indepartate, care au simtit mirosul de strain intr-o zona mai putin frecventata de turisti. Mai cu vorba, mai cu piatra, mai cu batul, i-am tinut la distanta si am regasit, spre final, cararea ce m-a dus mai apoi la Helga

DSCN4392

Ajuns in drum, inainte de intoarcere, imi potrivesc aparatul de fotat pentru o ultima imagine a bisericii scaldate in soare

DSCN4401

Nu e foarte tarziu, asa ca imi permit sa pornesc agale la vale, impresurat de bucuria atingerii inca unui punct din cele aflate pe lista mea de lucruri de vazut in viata asta…

La mai putin de 1 km observ un indicator si ma hotarasc sa incep o noua urcare catre…

DSCN4402

cu speranta ca voi mai gasi infloriti arbustii cu pricina. Urcusul este ascutit si, dupa ceva mai putin de un kilometru, intalnesc un localnic pe care incep sa-l descos. Om simplu de la tara, nu e deloc impresionat de padurea cu pricina si-mi spune ca acum nu voi mai gasi nicio floare pentru ca liliacul deja s-a trecut. Explicabil intr-o zona cu un climat mai bland decat in restul tarii, asa ca abandonez tentativa de vizita si revin in drum.

Incepe din nou sa se innoreze si simt cativa picuri de ploaie cand ajung sa traversez padurea, insotiti, ca si cu cateva ore mai devreme, de o scadere accentuata a temperaturii. Vremea e calda, dar ploaia vine dinspre un munte in care frigul este la el acasa, asa ca vine cu raceala multa :). Devine un semn de care voi tine seama in zilele urmatoare: cu cateva minute inaintea declansarii, voi simti mereu frigul ce se abate asupra calatorului.

DSCN4404

Nu este o ploaie violenta, vantul nu turba ca mai devreme si, chiar daca bine udat, ajung destul de repede la frantuzoaica asteptatoare 🙂

DSCN4406

Placerea drumului la caldura masinii si ajungerea in camaruta in care stau urmata de o baie fierbinte intr-o cada ca de papusi, sigur pe masura mea 🙂 incheie o zi tare frumoasa…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura la Podul lui Dumnezeu si lapiezurile Ponorului&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s