Tura la Corbii de Piatra si in Poienile Valsanului

MAI 2016

 

 

Sambata seara eram atat de epuizat incat, la 9 si 20 adormeam leganat de vocea lui Morgan Freeman comentand felul in care functioneaza Universul.

Pentru a doua zi aveam program: tuns  capul meu si mai apoi curatat inauntru masina pana nu incep sa se dezvolte stiuletii de porumb. Stiam ca vremea va fi naspa, asa ca puteam sa lalai activitatile functie de aparitia soarelui.

La 5 jumate insa, desi fusesem foarte grijuliu cu telefonul si-i anulasem alarmele, iaca fac eu niste ochisori mari-mari. Rezolv o problema minora si ma bag din nou in pat incepand sesiunea de perpeleala. Reflexele s-au dovedit insa mai puternice decat vointele mele asa ca, pe la 6…

Cum sa ies la 6, duminica, sa fac curat in masina? Cum adica sa ma apuc sa ma tund la 6 dimineata, duminica? Ce, n-am toate tiglele pe casa?

Sa plec? Unde sa plec? Pe Arges in jos? Tz…

Pe Arges in sus? Tz…

Asa ca la 7, dupa o extrem de rapida si sumara pregatire, ma pogor cu Helga, dar… ce naiba-mi pocneste sub talpi? Sticla? Nu… Plastic? Da… incolor… Ma, da’ de unde? O fi de la vreun far de masina? Da’… a mea o fi intreaga peste tot?

 

DSCN4771

 

DSCN4772

 

Ntz…

Inghit in sec si ma hotarasc sa nu-mi mai bat capul asa ca, dupa cateva minute pentru montaj Helga in cocul frantuzoaicei, luam motorina din colt si… azimut Pitesti-Curtea de Arges-Domnesti! Asta e… lipsa de inspiratie! 🙂

Vremea frumoasa pe un drum pustiu duminica dimineata, m-au lasat sa-mi fac gandurile sa zboare doar catre cele bune. Trecand de Pitesti, angajati catre Curtea de Arges, hotarasc ca dupa Valcele sa intru pe scurtatura catre Musetesti, in speranta unui drum mai bun decat cel de prin Valea Iasului. Nu a fost sa fie… drumul prost, desi a fost reabilitat in urma cu 4-5 ani. Reabilitat ca la noi…

Trec de intersectia cu Bradetul si intru in Domnesti unde era mare targ mare. Am trecut destul de greu printre oameni si masini, reusind in final sa gasesc o preabuna parcare in incinta unei statii de combustibil unde am inceput separarea mandrelor.

 

DSCN4773

 

Mandra pe doua roti de mandra pe 4 🙂

Bucuros de vremea buna si de faptul ca am gasit o parcare in care frantuzoaica sa-mi stea in siguranta, am luat drumul catre in sus, spre Corbsori pentru inceput:

 

DSCN4774

 

Lasand livezile pe dreapta, urcusul incepe usor in caldura soarelui de mai.

Intotdeauna imi face placere cand vad o scoala ingrijita intr-un sat: e semn de pretuire pentru educatie si pentru viitor. Iar daca scoala are si un teren de sport alaturi, in care copii sa se bucure alergand si jucand mingea, cu atat mai mult ma bucur…

 

DSCN4776

 

DSCN4775

 

Desi monumentul istorico-religios catre care ma indrept – Manastirea sau Schitul Corbii de Piatra – te duce cu gandul la localitatea Corbi, in realitate asezamantul este situat in localitatea Jgheaburi, 1 km si ceva mai la sud de centrul Corbilor.

Fac dreapta pe langa o crasmulita si o biserica noua din care se auzea destul de tare amplificata slujba de duminica…

 

DSCN4779

 

DSCN4778

 

…si intru pe un pod, apoi catre dreapta pe un drum din macadam. Imediat dupa pod, un grup de pusti joaca fotbal intre ei: bine imbracati si cu tenisi intregi in picioare. Vazandu-ma, unul mai rasarit dintre ei paraseste jocul si-mi iese in intampinare cu mana intinsa rostind leganat un fel de „pliz-pliz-pliz”. M-am cam infuriat si am oprit chemandu-l mai aproape. Cand a vazut ca sunt pus pe rele a rupt-o la fuga, depasind ceilalti copii ce se oprisera din joc. Pana sa fuga, l-am intrebat daca asta invata la scoala si i-am spus apoi ca poate-i dau de pliz-pliz-ul lui o bataie buna cu pompa ca sa nu mai stea cu mana intinsa la straini.

Am incalecat si pornit mai departe pe drumul de 1 km pana la la schit.

 

DSCN4781

 

Uitandu-ma in lateral, nu ma pot stapani sa nu „admir” un monument al arhitecturii, cu totul deosebit, asezat in mijlocul unui sat de munte…

 

DSCN4786

 

Ajuns in vecinatatea schitului, constat cu neplacere ca totul este incuiat. Incerc insa sa adun ceva informatii de pe panourile informative din zona:

 

DSCN4787

 

Privind in urma la paraclis:

 

DSCN4789

 

Tot privind in urma la bicicleta ce a fost abandonata in iarba inalta din spatele gardului asezamantului, nu pot sa nu ma gandesc cat sunt de norocos… Ce inseamna o masina ciufulita? Nimic! Se va rezolva… mult mai important e ca sunt sanatos si suficient de puternic incat sa pot pleca sa vad ce ma bucura, sa aflu lucruri noi, sa ma binecuvanteze caldura domoala a soarelui, aerul curat, vanticelul ce-mi suiera usor pe la urechi, muntii de aproape… Ce daca a plouat? Uite ca am prins o fereastra de vreme buna si am putut sa plec. Si-mi doresc sa plec mereu… mereu… 🙂 Lumea e frumosa. Trebuie doar sa ai rabdarea si dorinta de a-i descoperi ascunzisurile acelea minunate…

Perspectiva:

 

DSCN4790.JPG

 

Privind neputincios la usa zabrelita si incuiata, observ undeva in stanga o cararuie ce pare sa urce. Ma hotarasc sa o urmez:

 

DSCN4798

 

Ma sprijin cu grija de balustrada din lemn, extrem de fragila, ca sa nu alunec pe pamantul clisos inmuiat de ploaie. Nu stiu unde duce, dar urca. Ceea ce e un semn bun:

 

DSCN4800

 

Cararuia lasata in urma si acoperisurile satului din vale:

 

DSCN4802

 

Odata ajuns sus, ies intr-un luminis pe culme ce-mi dezvaluie imprejurimile:

 

DSCN4806

 

DSCN4809

 

Odata coborat, surpriza: s-o deschis Schitul. Asa ca imi fac intrarea lasand in grija schimnicului ce m-a intampinat rucsacul, casca si ochelarii

 

DSCN4810

 

DSCN4811

 

Altarul:

 

DSCN4815

 

DSCN4820

 

DSCN4826

 

Mult mai bune decat cuvintele mele privitoare la istoricul acestei asezari monahale, gasiti cuvintele dedicate de pe acest site:

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-corbii-piatra-67814.html

O lectura interesanta si plina de informatie, asa cum eu nu v-as fi putut oferi

Imi iau la revedere de la intampinator si-mi culeg Helga din iarba. Urmeaza un urcus ametitor catre lacul Nucsoara. Drumul l-am mai facut impreuna cu prietenul meu Bebe, undeva prin luna februarie asa ca stiam ce ma asteapta. Din pacate insa, la acea vreme nu am oprit si pentru vizita la schit.

Pana la Sboghitesti, cale de vreo 6-7 km este un fals plat pe o sosea buna pentru biciclisti, inclusiv cursieristi. Din Sboghitesti insa, tragi tare sa urci mai bine de 300 de metri in putin peste 4 km. Ma simt insa bine si reusesc sa-i fac dintr-una, cu gandul la cutiile de bere pe care le cumparasem din Corbi si care ar fi trebuit sa fie inca reci in rucsac.

Si iata-ma-s ajuns la lac:

 

DSCN4840

 

Locuitori: doi copii insotiti de parinti si doi pescari ce incercau sa faca fata scandalului facut de sutele de broaste ce se alergau prin lintita ce se ridicase deasupra apei, pentru a-si gasi perechea potrivita. O adevarata orgie! 🙂

 

DSCN4837

 

Imi continui drumul trecand pe langa biserica a carei turla se ghiceste din Sboghitesti, din vale, ca si cum ar fi cocotata in nori: o priveliste descurajanta la inceput de urcare, dar foarte placuta acum 🙂

 

DSCN4839

 

Daca in februarie, am ales cu Bebe o scurtatura care sa ne scoata in Bradet si care a fost plina de peripetii

https://razvanstefanconstantin.wordpress.com/2016/03/27/tura-pe-genunchi-pe-sub-fagarasi/

de data asta am ales drumul clasic.

Sa nu care cumva insa sa credeti ca m-am tinut multa vreme de el, pentru ca repede am gasit o alta „scurtatura”… 😀

Mai intai o scurta pauza de gandire si nicotina, alaturi de a doua bere

 

DSCN4842

 

Si „scurtatura” ce-mi facea cu ochiul si care, ca un facut, nu apare pe gps-ul meu. Deci, e loc de adrenalina! 🙂

 

DSCN4843

 

Pai, sa bem paharul, dara!

 

DSCN4844

 

Drumul traverseaza in unduiri sus-jos cateva palcuri de padure si iese la culme

 

DSCN4847

 

Unde nu ratez un selfie cu tenisii mei oropsiti de viata amara ce le-a fost rezervata de 48-purtatorul 🙂

 

DSCN4855

 

Continui pe plaiuri intr-o liniste tulburata doar din cand in cand de dangatele calde ale talangilor legate de gaturile ce sustin capetele cu ochi curiosi ai vacilor ce-mi urmaresc trecerea…

 

DSCN4856

 

Dupa cativa kilometri de hoinareala parca fara tinta, simt civilizatia

 

DSCN4857

 

si ma integrez ei sarind un gard ce blocheaza drumul. Nu pentru oameni ci pentru animalele pe care le-am gasit pascand linistite mai sus

 

DSCN4858

 

O coborare „in gat” ma scoate apoi dintre putinele case ale satucului al carui nume nu apare nicaieri 🙂

 

DSCN4859

 

DSCN4860

 

Ma cam stropesc, dar stiu ca in apropiere este Bradetul, dupa care urmeaza urcarea si coborarea in si din Poienile Valsanului, drum pe care stiu ca nu voi avea incotro si ma voi – inevitabil – porci!

Drum proaspat reabilitat spre Bradet, de fapt spre centrala de pe Valsan, 2 km in amonte de iesirea din Bradet, pe drumul spre Moldoveanu. Un drum pe care mi-am dat drumul, mestecand cu fervoare adrenalina amestecata cu saliva…

 

DSCN4864

 

Este un drum ce pe vremuri era un fel de drum de care, din pamant, pe care l-am strabatut, frumoasa aducere aminte, cu mana in manuta Cristinei…

 

DSCN4865

 

Si iata-ma-s la iesire, hotarat sa nu mai ratez de data asta Poienile…

Vietate in apa:

 

DSCN4868

 

Drumul porneste asfaltat si trebuie sa ma feresc de masinile ce alearga pe drumul ingust: ghertoi la munte la mare cinste…

Din fericire, dupa doar 2 km, in dreptul unui pod peste Valsan, asfaltul se termina brusc intr-o mare de noroi. Ma bucura nespus prezenta lui si ocolesc cu atentie obstacolul pe margine, in timp ce in spatele meu, din cele 3-4 masini albe adunate, coboara gelatii furiosi ca statul nu le-a facut drumul dorit pana pe varful Moldoveanu… acolo langa momai… langa tablita…

De aici, ma simt acasa… intre munti, in singuratate, impresurat doar de susurul apei si de cantecul pasarilor netulburate de motoarele bemveelor si gls-urilor.

 

DSCN4871

 

Experienta catorva drumuri asfaltate in ultima perioada imi spune ca ceva este gresit in aceasta initiativa. Mai avem nevoie de o bucatica/bucata de educatie pana sa ne invatam sa le folosim… Pana atunci, ar trebui sa luam o pauza de asfaltare…

 

DSCN4875

 

Sau, poate, ne ajuta mama natura…

 

DSCN4877

 

DSCN4878

 

DSCN4880

 

Imi continui netulburat drumul, pe finul macadam alcatuitor, bucuros de incidentul ce a oprit asaltul motorizat.

 

DSCN4883

 

Baltile ce apar in curbele neexpuse soarelui, precum si noroiul insotitor, nu reprezinta pentru mine un obstacol, cu atat mai mult cu cat urc constant si nici macar nu ma stropesc.

En passant pe langa o mina abandonata si inchisa

 

DSCN4886

 

DSCN4887

 

Valsanul saltaret coborat din semetia muntilor

 

DSCN4890

 

Si, iata-ma-s la intrarea in Poieni:

 

DSCN4891

 

O portiune de 1 km de asfalt bordeaza complexul turistic din zona

 

DSCN4892

 

Simt cum foamea imi da bobarnace, asezata probabil peste cele doua beri baute si atat de gustoase…

Asa ca… pit-stop!

 

DSCN4895.JPG

 

DSCN4899

 

Cei aproape 1000 de metri de urcus isi spun cuvantul, asa ca… incep cu o bere 😀

 

DSCN4901

 

Odata preparativele facute, la sugestia gazdei, ma asez gospodareste la masa sa pun indarat ce-am lasat pe drum 🙂

 

DSCN4903

 

Dupa inca o bere care sa ma reechilibreze din punct de vedere hidric, incep coborarea catre Bradet. Ma asteapta multi kilometri de dat la vale si asta ma umple de bucurie, in ciuda baltilor

 

DSCN4904

 

Sunt mai bine de 10 kilometri de alergatura si ma inarmez cu polarul cu care sa infrunt curentul rece al coborarii. Rar, cate o fotografie…

 

DSCN4905

 

Alergatura se opreste la Biserica Bradet. Sarbatorita acum cativa ani pentru implinirea a 550 ani de la prima sa atestare documentara, monumentul este primul integral construit de mesteri romani.

 

http://www.jurnaluldearges.ro/index.php/discovery-2/11922-biserica-bradet-singurul-monument-din-tara-romaneasca-integral-pastrat-de-la-inceputul-veacului-al-xv-lea

 

De Bradet ma leaga amintiri, inclusiv cele ale dusului meu prieten inmormantat acolo, langa care am adastat la o tigara si o lumanare…

Biserica:

 

DSCN4918

 

DSCN4916

 

DSCN4914

 

DSCN4911

 

Mai departe, dupa scurta vizita, o alta vizita la o buna prietena ce s-a stabilit in Bradet cu multi ani in urma si de care, in anumite imprejurari, viata ne-a separat. O revedere placuta la o cafea si multa-multa vorba…

Din casuta ei, spre Valsan:

 

DSCN4919

 

Privind din prispa, la groasa cafea, catre cer, ma gandesc ca nu e departe momentul cand furtuna prognozata de meteorologi va fi sa fie peste mine. Asa ca, luandu-mi la revedere de la buna mea prietena, incalec si ma avant pe ultima portiune de coborare pana in Dn, lunga de aproape 13 km. Vantul bate aiurea, cand din fata cand din spate, iar aerul se raceste brusc. Inseamna ca VINE.

Odata ajuns la intersectie, virez stanga spre Domnesti si ma inham la catararea de 3 km ce ma va urca 150 de metri mai sus, inainte ca drumul sa se lase spre Domnesti. Ii fac dintr-o bucata, cu trasnetele bubuind undeva in stanga mea si nu opresc in appex sa ma odihnesc, continuand – coborarea de data asta – catre masina, in goana pe serpentine. Cum drumul este inca uscat, ma las purtat de violenta pantei si simt cum vibreaza Helga intre genunchii mei la aproape 70 de km/h.

Ajung uscat in parcare si ma bucur ca nu m-a udat ploaia. In cea mai mare goana refac tandemul si privesc pentru ultima oara catre furtuna ce m-a amenintat in ultima ora, inainte de a ma pune in adapostul oferit de frantuzoaica

 

DSCN4921

 

Pornesc incet spre casa. Am de gand sa fac drumul cat mai incet cu putinta in zona de munte, ca sa ma bucur de peisaje.

Nu trec insa 5 minute de la plecare si baierele cerului se deschid intr-un zgomot asurzitor acompaniat de bubuiturile tunetelor ce insoteau valul de apa ce se revarsa de sus.

Am tras undeva pe dreapta ca sa ma bucur de ploaie apoi, dupa alte doar cateva minute, totul s-a linistit. De-acum aveam alte griji: apusul si curcubeul. Asa ca pana in Valea Iasului am mai oprit de cateva ori fermecat de peisaj.

 

DSCN4922

 

DSCN4924

 

DSCN4926

 

Drumul apoi catre casa sub imaginea ocrotitoare a curcubeului, ingemanat mai tarziu cu inca unul…

 

DSCN4934

 

DSCN4935

 

O tura frumoasa ce m-a purtat in locuri noi si vechi, in care m-am bucurat de prieteni prezenti si dusi, in care m-am bucurat din nou de drumuri, liniste, paduri si munti…

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s