Tura pe Valea Dobrei pana pe Pogoana

August 2016

 

 

Am plecat devreme din Bucuresti: cu mult mai devreme decat planuisem, in speranta unei sosiri la o ora rezonabila si nu in creierii noptii. Dar m-am infundat in Militariul lui peste: o fi fost prezidentul care face tandari traficul cand vrea acasa… o fi fost vreun accident… o fi fost ultimul we din august… Cert e ca de la Valea Lunga am intors dupa ce am stat aproape 20 de minute nemiscati.

Chitila, drumul vechi, apoi ultimii doi kilometri de autostrada, brusc la dreapta spre Curtea de Arges si iesit aproape de Valcea in DN 7. Valea Oltului ca melcul, Sibiu, iar la Saliste m-am blocat: in zare toata panta era plina de TIR-uri intinse pe kilometri… iar brusc – de data asta la stanga – Rod, Tilisca, Poiana Sibiului si, in sfarsit, Jina: 8 ore… Nici nu are sens sa comentez ce inseamna sa faci 330 km in 8 ore…

Am dormit tun, bine invelit: toamna e aproape, iar la cei aproape 1000 de metri altitudine se aduna peste noapte doar 12 grade.

De dimineata la 6, inca dinainte de rasaritul soarelui, imi beam ness-ul de inceput de zi. Facusem cercetari grele pe net sa inteleg ce si cum e pe Valea Dobrei: foarte putine informatii si cateva fotografii in care apareau ceva stanci ce ar margini valea. Speram sa fie chei si sa fiu primul ce le descrie.

La 8 eram in sa, traversand Jina in goana. Cele 12 grade se pastreaza chiar daca soarele a rasarit de mai bine de un ceas. Lumea straluceste la propriu: un soare tare-tare luminos:

 

DSCN0019

 

Imi dau drumul la vale pe coborarea de 5.2 km in care altitudinea scade cu mai bine de 500 de metri dintr-o sorbitura.

Simt franele cum se incing, iar eu dansez pe sosea la cei aproape 60 de km/h pe care ii atingi in cele cateva linii mai drepte. Un zgomot la franare insa ma face sa fiu atent la roata spate.

O privesc din mai multe unghiuri, dar nu-mi da prin cap sa o si desfac. Prefer un alt tip de concentrare: pe frumusestea inconjuratoare.

 

DSCN0021

 

DSCN0023

 

Simt frigul, iar la baza coborarii, inainte de a incepe sa urc din nou pe firul Dobrei, hotarasc sa-mi pastrez foita pe mine. E 8 si jumatate si inghit prima inghititura de susan cu miere inainte de a porni mai departe.

 

DSCN0028

 

Planul este sa ajung pana in locul numit „Sub dusi”, o urcare de vreo 18-20 de km pe hartile pe care m-am uitat.

Drumul forestier incepe sa urce molcom printre casele insirate pe malurile Dobrei, cale de vreun kilometru pana ce acestea se raresc si dispar cu totul, lasandu-ma in tovarasia raului si a padurii. Pana la prima intersectie merg cam 3 km. Aici drumurile se despart: o urcare accentuata spre dreapta, catre Manastirea Magura, insotind un afluent al Dobrai:

 

DSCN0029

 

DSCN0031

 

De-a stanga apa, de-a dreapta padurea, iar cheile nicaieri 🙂

 

DSCN0035

 

Pe marginea unui vechi pod insa…

 

DSCN0040

 

Macar un coltisor acolo, sa nu cred ca ma plimb doar pe o vale 🙂

Urcusul de dupa pod devine tare si am de furca cu textura drumului ce contine cand pietre mari de rau, cand un nisip in care cauciucurile se infunda si dai la pedale nu doar sa invingi panta, ci si capcana in care te trage nisipul…

Brusc, peisajul se schimba si ajung intr-un fel de poiana mare in care sunt asezate si cateva case: par a fi de vacanta – unele din ele – dar nelocuite acum, iar altele sunt vechi adaposturi de vite daramate de vreme si in care nu mai e nimic.

 

DSCN0041

 

DSCN0042

 

Dupa traversarea acestei foarte mici asezari, drumul reintra in padute. Soarele e foarte tare si ma orbeste de multe ori, iar fotografiile sunt greu de facut si ma obliga la tot felul de scamatorii ca sa si iasa ceva din ele.

 

DSCN0045

 

Linistea e insa atotstapanitoare, tulburata doar din cand in cand de tipatul cocosilor de munte.

O alta bucata de urcus tare care imi scoate sufletul, urmata apoi de o noua iesire intr-un fel de poiana unde gasesc chiar si un barajel ce deserveste probabil o microhidrocentrala. Lucrarea pare a fi abandonata , dar profit de moment ca sa-mi trag sufletul:

 

DSCN0046

 

Pod casetat peste care se vad urmele unui vechi drum…

 

DSCN0049

 

Si un canal cu un pereu de tip „descarcator de energie”:

 

DSCN0050

 

Din nou se ascute urcusul si trag din greu. Vremea insa s-a mai incalzit si am abandonat foita de vant, ramanand doar in tricou. Dobra sare din piatra in piatra parca spunandu-mi: „ai de munca!”

 

DSCN0056

 

DSCN0057

 

DSCN0059

 

Cred ca am sosit pe vale in cel mai potrivit moment: ploile au ramas suficient de departe in urma ca drumul sa fie accesibil si fara sa ma innamolesc pana in dinti, dar suficient de aproape incat toate paraiele si torentii sa curga cu vioiciune de pe versanti. Asa ca ma bucur de prezenta lor ca un copil:

 

DSCN0060

 

DSCN0062

 

Drumul continua prin padure, iar eu mai slobod din cand in cand cate un tzignal din fluierul cel nou – primit cadou de la prieteni – agatat de gat:

 

DSCN0063

 

Inca o bucata de urcus si, brusc, in fata apare „Cabana Aurora”, populata cu 2-3 copii si ceva adulti carati cu o masina pana acolo. Ma asez vis-a-vis de ea pe o banca sa-mi trag sufletul, sa mananc ceva, sa beau suc si sa fumez o tigara.

 

DSCN0065

 

De gardul proprietatii se apropie un om, ca la 40 de ani, care ma saluta si-mi cauta de vorba. Atat asteptam. M-am ridicat si m-am apropiat. Am aflat astfel despre „cabana” ca nu e chiar cabana ca toate celelalte, ca e cu circuit inchis fiind proprietatea unei firme ce-si trimite angajatii sa se racoreasca, ca omul e plecat in Germania de… 26 de ani, dar ca a copilarit prin acei munti. Tot acum am aflat si ca am ajuns in exact locul denumit „La dusi”, toponim de origine necunoscuta, dar cu posibila legatura cu locul unde ciobanii isi luau ramas bun de pe la mandrute inainte de a urca cu oile mai departe primavara.

Omul mi-a povestit apoi despre „Pogoana”: loc deosebit, impestritat cu un varf de munte ce troneaza deasupra unei poieni intinse unde ciobanii isi tin vara oile si vacile. Din acel loc, daca vremea e limpede, se pot vedea Fagarasii – imi spune omul.

Ii povestesc si eu ca as vrea sa ajung acolo, dupa care sa incerc sa cobor roata pe la Manastirea Magura. Dar omul nu auzise nimic despre manastire.

Mi-a spus insa ca drumul pana in Poiana e greu si sa ma inham cu rabdare, putere si atentie la ursii ce haladuiesc dupa fructele padurii de care zona este plina.

Tot acum s-a spulberat si confuzia intretinuta de studiul hartilor (putine si inexacte) cu privire la toponimul „Pogoana”: de fapt nu este o apa asa cum razbate din unele harti si fotografii astfel denumite pe gogule erth, ci este vorba de acel varf.

I-am multumit frumos si am plecat catre „Pogoana”.

Pe stanga drumului ce urca, o mica cariera de piatra ce deserveste, probabil, locuitorii din Dobra si Crint (satul aflat la nord de pozitia mea, peste munte).

 

DSCN0066

 

In realitate, dupa un prim urcus nu foarte greu, in mod surprinzator ma inham la un fals plat, alternand uneori si cu portiuni de coborare, iar asta nu-mi place.

La franele la coborare, zgomotul pe spate reapare si constat cu amaraciune ca placutele de frana freaca de disc. Opresc si asez putin altfel roata spate. Cum in continuare reincep sa urc si nu mai franez, nu-mi dau seama daca rezultatul interventiei mele este cel asteptat.

Deschid din cand in cand Navigator-ul de pe telefon care-mi spune ca urmeaza un „V”. Imi pare ca Dobra e pe ramura din stanga si ma pregatesc de intampinarea ei. Surpriza insa: chiar in „V”, o cabana:

 

DSCN0067

 

chiar si cu oameni in curte. Ii salut si fac pe ramura din stanga a V-ului. Aud insa ca sunt strigat: „drumul asta se infunda”

Ma intorc spre ei si-i intreb de Poiana Pogoana:

– Apai pe celalalt drum! Deci Navigator-ul ma pacalicea.

– Multumesc, zic.

– Da’ la cine mergeti acolo?

– Cum „la cine”?

– Pai da, la cine, ca nu mai e nimeni sus.

– Pai… la varf…

– Aaaaaaaaa… (sunand a dezamagire)… se fac trei drumuri la dreapta din drumul principal. Luati-o pe oricare din ele.

– Multam!

Asa ca am pornit mai departe. Dupa ceva urcus sanatos, apare primul drum, pe care il las in urma. Nu am incredere in „primul venit” si ma hotarasc sa intru pe al doilea. Inca ceva urcus si…

 

DSCN0069

 

Ma incrunt bine la el, dar el se incrunta si mai tare la mine 🙂

 

DSCN0070

 

Ma intarat, dar el se intarata si mai tare si, in 5 pedale ma da pe spate. Ma adun din cele cataroaie

 

DSCN0074

 

si o iau la pas, pe langa Helga.

In stanga mea, un fir de apa venit de undeva din padure. 500 de metri de urcat pe un drum care a facut ca transpiratia sa-mi tasneasca de sub bandana, si iata-ma-s in poiana! Il vedeti?

 

DSCN0075

 

Spre stanga se desface un alt drum, dar Navi al meu deja m-a dat disparut. Nu stie decat ca sunt „undeva”:)

 

DSCN0076

 

Eu am insa o treaba: cu cel pe care unii nu l-ati vazut din prima!

 

DSCN0078

 

Incerc sa ma sui in sa, dar iarba grasa nu ma lasa… nu e de mirare ca aici vin ciobanii cu vacile si mioarele: au ce face!

Asa ca o iau pieptis in urcare, cu Helga in continuare de coarne.

Salut de „bun venit”:

 

DSCN0079

 

M-am opintit pret de vreun sfert de ceas, impingand prin iarba groasa si ocolind cocoasele facute de soareci si cartite. Atat de multe si atat de dese incat, la un moment dat, ar fi trebuit sa-mi car trotineta in brate. Asa ca am abandonat ideea de a merge pana sus cu ea si am lasat-o la hodina, sprijinita de gard, dupa ce am mai si sarit vreo doua garduri pana acolo:

 

DSCN0080

 

Daca va uitati la brazi veti fi siguri ca nu am strambat aparatul de fotat 🙂

Mai departe, la pas!

Inca un sfert de ora de urcus si…

 

DSCN0081

 

Incerc sa citesc ce scrie pe cruce si deslusesc cu greu: 1422 metri, Pogoana. Si cum sa tin minte altitudinea cu exactitate? Pai… asa!

 

DSCN0083

 

DSCN0084

 

DSCN0085

 

DSCN0086

 

Scriind cu… degetele! 🙂

Poiana, sau pasunea, e splendida si-mi da un sentiment de liniste si de lucru facut. Dau roata cu aparatul de fotat:

 

DSCN0088

 

DSCN0090

 

DSCN0091

 

Ma ia insa repede frigul: eu sunt transpirat, iar pe culme bate un vant rece-rece. Imi caut un adapost in vecinatate si-l gasesc sub o mare lespede. Nu de alta, dar n-am carat-o degeaba, nu ?

 

DSCN0095

 

Asa ca… relache…

 

DSCN0096

 

DSCN0098

 

… la soare, la adapostul lespezii. Prosit, au servus, au noroc!

 

DSCN0103

 

Si, ca orice turist care se respecta si se bucura de cele ce le vede, are grija ca si altii sa se bucure de liniste, frumusete si curatenie!

 

DSCN0104

 

DSCN0106

 

Nici sa nu se stie ca a fost om aici…

 

DSCN0111

 

Apoi, mi-am luat la revedere, incepand coborarea catre Helga…

 

DSCN0114

 

care ma asteapta… plina de surprize!

 

DSCN0119

 

La revedere varfului, inainte de coborare…

 

DSCN0120

 

N-am avut parte de chei, pentru ca nu exista. Frumusestea drumului insa… nepretuita! Intoarcerea insa mi-a dat o sumedenie de batai de cap si, chiar si de picior. Din cauza lor, fotografii practic nu mai exista…

Am coborat prin iarba grasa cu Helga la brat dupa care, la intrarea in padure am si incalecat-o. Coborarea turbata am facut-o in frana si lasat pe spate. La iesirea in drum insa, constat ca totul freaca fioros la roata spate. De data asta sunt hotarat sa investighez atent ce se intampla, nu de alta dar ma asteapta o urcare in gatzii gatzilor pana la Jina: cei 5 km coborati cu 500 de metri diferenta de nivel.

Studiul atent imi da vesti proaste: nu mai am frana pe spate. Placutele sunt „fier pe fier” si fiecare actionare a franei imi arunca pistonasele afara. Deci, trebuie sa ne descurcam cu ce avem: frane doar pe fata in 20 de km de coborare, o diferenta de nivel de peste 1000 de metri si un drum bolovanos.

Am pornit usurel, testandu-mi capacitatea de a frana numai cu fata. Si a mers o buna bucata de vreme, chiar daca impanata cu frustrarea data de faptul ca trebuia sa stau in cei cativa km/h care sa ma tina in sa.

Cu fiecare kilometru coborat, indrazneala mea crestea tot mai mult, pana cand inevitabilul s-a produs: o zona cu bolovani aparuta de nicaieri urmata de o portiune cu noroi. Frana la 30 la ora inclusiv cu spatele, din reflex, si groaza ca asta nu tine. Strang mai tare fata si… poc! Jocul greseala asteapta: zbor bine si cad cumva cu piciorul stang prins sub mine. Helga zboara si ea si cade in cap, iar eu simt o durere ascutita in glezna stanga. Trag piciorul cu blandete de sub mine si incep sa pipai atent. Nu-mi pasa de zgarietura lunga si adanca de pe tibie, nici de durerea din umarul stang si ma ocup de glezna: doare, dar se misca toata! Slava Domnului! As mai fi avut 20 de km pana acasa.

Masez bine si dau cu… crema Nivea, ca asta aveam la mine 🙂

Apoi, baie cu apa rece din Dobra, care ma amorteste bine. Urc din nou in sa, jurandu-mi in barba sa nu mai intind coarda mai mult decat tine elasticul.

In fine, pasha-pasha, ajung la intersectia cu urcarea spre Jina, unde fac o ultimele fotografii, rumegand restul de susan si pregatind glucoza:

 

DSCN0123

Ma asteapta „fiara”: Dobra-Jina

 

DSCN0124

 

Impins parca de la spate, ma inham, peste durerea din glezna, la urcare si reusesc pentru prima data 3 km fara pauza. Opresc apoi, cand fiecare celula a corpului parca tipa din toti rarunchii dupa oxigen.

5 minute de pauza sugand la glucoza, si iar in sa. Stiu ca ultimii 1.3 km sunt cu adevarat infernali: raii railor, acolo unde panta sare de 11% si mai fac o mica pauza dupa ce am gustat primii 300 de metri din ei.

Apoi, strangand din dinti, uit de glezna si trag doar de plamanii ce stau sa crape. Dupa 55 de minute sunt, in sfarsit, SUS!!!

Oprire la o cabanuta imediat dupa appex, unde o bere intra ca-n nisip… Am coborat 500 de metri, am urcat 1000, am coborat 1000 si am urcat iar 500 🙂

Ajuns acasa, o palinca se lipeste ca unsa, apoi un lighean cu apa rece si fac dus de sus si pana jos, apoi, la masa cu conserva de gulas, bere si glezna stanga in apa rece.

In vreme de soare ce sta sa plece, glezna buclucasa, dupa „tratament” 🙂

 

DSCN0125

 

Si, apusul la o ultima tigara…

 

DSCN0130

 

Ziua s-a terminat si a fost minunata. La 9 eram in pat! Abia a doua zi la 8 urma sa fac ochi, in zambetul sagalnic al soarelui  ce isi inalta capul din spatele Fagarasilor, urandu-mi o noua zi fermecata.

Mi-am mai taiat o pozitie de pe lunga mea lista: Valea Dobrei. O vale frumoasa, sfarsita cu un varf, in lumina calda a unei toamne ce-si anunta sosirea cu o uvertura domoala…

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura pe Valea Dobrei pana pe Pogoana&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s