Tura pe Valea Cernei si la Corcoaia

Septembrie 2016

 

 

Ajuns de pe Valea Cheii aproape de ora doua dupa-masa, am incercat sa-mi aranjez bagajul in masina de asa maniera incat sa-mi fie foarte usor sa gasesc cele de trebuinta in creierii noptii, cand urma sa ajung pe undeva pe la Herculane, sau poate mai sus.

Pe la 7 si ceva seara, tot tandalind pe drum, abia reusisem sa ajung la Turnu Severin, la fix ca sa prind apusul soarelui peste Dunare:

 

dscn7165

 

Urc in continuare catre Orsova Noua, drumul prin defileu fiind unul din cele mai indisciplinate in ceea ce priveste traficul: se merge tare, iar depasirile peste linia continua si chiar pe viaducte sunt ceva la ordinea zilei. Unde naiba s-or grabi mehedintenii astia? La cimitir? Cu altii dupa ei?

Desi nu aveam un loc bine definit pentru innoptat, preferam sa merg safe, cu atat mai mult cu cat drumul e atat de frumos…

Depasind Orsova, ma inscriu pe DN 6 catre Baile Herculane, pe care le traversez rapid pe mica centura de est, botezata DN 67 D. O varianta era aceea de a pune cortul in zona. Si, intr-adevar, gasesc nu unul ci doua campinguri. Opresc si il privesc cu ochi critic pe primul: desi avea lumina si toalete si apa de spalat, fauna nu-mi dadea prea multi ghionti sa adast.

Am plecat mai departe, iar pe langa cel de-al doilea am trecut fara sa mai opresc desi, din goana masinii parea a fi ceva mai prietenos. Mi se luase insa de campinguri organizate si eram deja setat pe wild-camping.

Dupa inca cativa kilometri, din 67 D se face spre stanga DN 66 A, un drum de mult planuit pentru reabilitare astfel incat sa constituie o legatura rapida cu Petrosaniul prin Uricani si Lupeni. Deocamdata este un forestier de foarte buna calitate, cu un macadam bine compactat, pe care personal – l-as prefera in starea in care este. S-ar putea sa avem pace cu el pentru ca dificultatile tehnice ale asfaltarii sale si a realizarii podurilor si podetelor s-ar putea sa fie prea mult pentru capetele astea „luminate” tare ce ne conduc.

„Macadam bun” inseamna bun pentru bicicleta, pentru ca pentru masina nu e tocmai asa: are un fel de „striatii” – urme de la senilele de buldozer – care-ti obosesc tare bucsile masinii. Dar am mers incet si pe la 10 intram in Cerna-Sat dupa 12 kilometri de vibratii.

Despre Cerna-Sat stiam ca are un stabiliment deosebit de cazare, pe malul unui lac mai mult sau mai putin artificial, cu casute cochete si restaurant, unde se poate chiar si campa. Odata ajuns insa in fata portii de intrare m-am lovit insa de un lant gros prevazut cu un lacat ruginit. Adio deci apa calda! 🙂

M-am invartit putin pe langa gard incercand sa fac o fotografie mai ca lumea, dar n-am reusit.

Revenit la masina, am hotarat sa merg mai sus in speranta gasirii „acelui” loc minunat: o poiana, drept, cu iarba grasa, cu raul aproape, cu loc de parcare…

Dar pana acolo, opresc inca o data langa un fel de cabana de al carei gard era ca lipit un stalp cu indicatoare turistice. Astfel am aflat cu exactitate unde este intrarea in Cheile Corcoaiei. Exista in vecinatate si un tapsan, dar am preferat sa ma afund, mai departe, mai mult in padure.

Am mai mers 3-4 kilometri in urcare pana cand am ochit un loc ce semana cu cel visat de mine: intersectia intre drumul meu ce urca catre Campusel si intrarea pe Valea Balmezului, cale de acces catre Muntii Godeanu.

Chiar in intersectie se afla o cladire mare, construita initial pentru a fi un fel de motel-cabana, in prezent abandonata. M-am indepartat putin de ea si am gasit LOCUL: cu poiana, cu parcare, cu iarba, cu rau susurator…

La 12 am inceput sa montez cortul la lumina frontalei, lasand-o pe Helga spanzurata pe acoperisul frantuzoaicei.

 

dscn7171

 

dscn7172

 

Sacul, izoprenul, doi-trei gatzi de votca de la mama ei si, la nani. Un somn minunat in sopotul apei, sub o luna plina ce lumina chiar fiecare obiect din cort. Nu mi-am mai batut capul sa opresc telefonul: nimeni nu avea cum sa ma sune: semnalul era definitiv pierdut inca din urma cu 20 de km.

Pentru ca in we aveam de gand sa ajung si la mare sa-mi recuperez „cazarmamentul” si sa arunc cortul ce mi-a fost garsoniera mai bine de 4 luni, aveam la mine si „accesoriile”: masa plianta si scaunul asijderea. Drept pentru care, la rasaritul soarelui, adica pe la 7, eram deja asezat cu ness-ul sub nas si scrumiera pe masa: o placere!!!

Dupa cafea, m-am dedicat rearanjarii bagajelor in rucsaci: din cel mare, cu care calatorisem la Cheia, am scos toate lucrurile si le-am redistribuit apoi, pentru drumul cu Helga planuit pentru astazi preferand rucsacul vechi, chiar daca cu mult mai jerpelit decat cel nou si (doar) frumos.

Pe la aproape 10, o iau din loc, incepand urcusul catre Barajul Iovan (sau Lacul lui Iovan), ce zagazuieste Acumularea Cerna.

 

dscn7175

 

Acumularea Cerna, situata in bazinul superior al raului Cerna, intre Masivele Godeanu si Mehedintilor, in aval de confluenta Cernei cu Valea Iovanului, este realizata prin intermediul unui ansamblu constituit din doua baraje adiacente de tipuri si dimensiuni diferite: un baraj de inchidere si un baraj principal.

Lacul de acumulare colecteaza apele bazinului Cerna, de pe o suprafata de cca 130 kmp, la care se adauga aductiunile suplimentare din bazinele Motru si Alunu cu o suprafata de inca 114 kmp.

Volumul lacului de acumulare este de 124 mil. mc, dispus pe o suprafata de luciu de apa de cca 292 hectare la nivelul normal.

Barajul de inchidere este primul care se zareste de pe drumul ce urca, imediat dupa prima curba aparand si taluzul aval al barajului principal:

 

dscn7176

 

dscn7177

 

Barajul de inchidere este alcatuit din anrocamente, cu o masca din beton armat, are 32 m inaltime si o lungime de 267 m:

 

dscn7191

 

Barajul principal, construit tot din anrocamente, are o lungime de 342 m, o inaltime maxima de 110 m si o latime la baza de mai bine de 350 m.

 

dscn7207

 

dscn7212

 

Evacuarea apelor mari provenite din viituri sau topirea brusca a zapezilor se face prin intermediul unui descarcator ce arata ca o palnie si care are diametrul de aproape 22 de metri, continuat cu o galerie ce trece prin versantul stang si se incheie cu o trambulina.

 

dscn7199

 

dscn7200

 

dscn7205

 

Ansamblul alcatuit din palnie, galeria adiacenta si trambulina este capabil ca in situatii critice sa evacueze peste 1000 de mc/secunda.

De pe coronamentele celor doua baraje, privelistea, in soarele cald de toamna, este cu adevarat splendida:

– privind catre Retezat:

 

dscn7196

 

– apoi catre Godeanu:

 

dscn7214

 

Iar aici, „piramidele” Mehedintilor”:

 

dscn7184

 

Dupa ce am impartit vorbe cu cei de la baraj, afland atat de multe lucruri, iau drumul catre vale, urmand sa trec din nou pe la cort ca sa-mi iau papucii de apa si sa ma indrept catre a doua si, ziceam eu, ultima etapa a calatoriei de astazi: Cheile Corcoaiei.

 

dscn7189

 

Imi iau la revedere de la Godeanu, un munte frumos si multpustiu ce se cere a fi descoperit cu rabdare intr-o viitoare incursiune…

 

dscn7217

 

si opresc putin pentru a admira ce-mi doresc sa ramana cat mai mult asa: drumul spre Campusel si Uricani: DN-ul… 🙂

 

dscn7225

 

dscn7223

 

dscn7224

 

La urcare, cu ochii dupa baraj, nici nu am vazut ce poieni minunate am traversat, poieni insa in care nu as fi putut innopta din cauza ca sunt destul de inmlastinite. La coborarare insa, cu obiectivul barajului atins, altfel vad peisajul pe care-l traversez 🙂

 

dscn7228

 

Imediat dupa scurta oprire la cort, drumul catre Cheile Corcoaiei debuteaza cu o urcare de aproape 2 kilometri, sfarsita intr-un fel de punct de belle-vue unde opresc sa-mi trag sufletul

 

dscn7231

 

Opresc sa-mi trag sufletul, dar si cu ochiul catre platforma ce se deschidea catre stanga drumului. Aceasta cobora catre un versant impietrit, asa ca nu m-am putut stapani sa nu cercetez putin ce se afla dincolo de margine:

 

dscn7234

 

Cateva sute de metri pe un drumeag ce coboara si, iata-ma-s deasupra a ceea ce a fost cariera pentru baraj, acum o platforma folosita cand si cand pentru camparea celor ce-si doresc liniste:

 

dscn7238

 

dscn7239

 

Dupa trecerea in revista a zonei invizibile din sosea, am revenit pentru coborarea catre Chei. In vecinatatea lor se afla o pensiune in constructie unde Helga si-a gasit adapost cata vreme urma sa lipsesc…

 

dscn7240

 

… beneficiind de bunavointa unui paznic si de serviciile unui caine care a venit hotarat sa ma manance cand am intrat in curte. Din fericire, sunt un bun negociator, iar el un expert in a se da cu roatele-n sus cand simte un vajnic biciclist caruia ii plac cainii mari 🙂

Intrarea in chei se face dupa parcurgerea unui intrand protejat cu balustrada, chiar in punctul de varsare al Corcoaiei in Cerna:

 

dscn7241

 

Foarte rapid se incepe traseul Cheilor Corcoaiei, un monument al naturii de o rara frumuseste si spectaculozitate, la intrarea caruia am ramas mut de uimire:

 

dscn7242

 

Traseul a fost amenajat, dar parte din el este supus capriciilor naturii si, neingrijit fiind, balustrada abia se mai tine. Din loc in loc, cate o treapta fixata in stanca ii permite calatorului sa urce mai usor:

 

dscn7243

 

Imi continui drumul pe primul segment cu foarte dese opriri pentru multe-multe fotografii, chiar daca soarele imi juca in ochi si in lentila aparatului de fotat…

 

dscn7247

 

Al doilea segment nu mai e protejat si e bine sa fii atent si cu ceva incaltari adecvate

 

dscn7249

 

DSCN7250.JPG

 

Curand, poteca din chei strajuita de surplomba se incheie in vecinatatea unui bolovan pe care ma straduiesc sa-l escaladez. Chiar daca nu usor, pana la urma il depasesc agatandu-ma in colturile si tesiturile acestuia

 

dscn7253

 

Intr-un moment de echilibru instabil pastrat cu greu…

 

dscn7255

 

dscn7257

 

Odata depasit primul bolovan, am constatat ca nu apuc sa merg prea mult prin chei. In fata mea se umfla un alt bolovan pe care am incercat in zadar sa-l catzar. M-am agatat, am incercat, m-am straduit pana am ramas intepenit pe el: nu mai puteam inainta. Dupa aceasta constatare, am mai facut una: nici sa ma-ntorc 🙂

Cu infinita grija m-am rotit incercand sa vad ce-as putea face. Nu prea multe… tot mai bine era cu spatele. Incet-incet, centimetru cu centimetru, cautam cu varful bocancului un spatiu de care sa-l agat, iar o data gasit, reluam operatiunea cu celalalt bocanc. Au trecut minute lungi pana am revenit la acea cvasi-orizontala de dinainte de bolovan.

Priveam acum pe drumul pe care venisem si eram oarecum deceptionat ca nu mai puteam inainta…

 

dscn7260

 

Aveam in rucsac papucii de apa si am coborat putin, tot agatat sa imi fac o idee despre cat de adanca ar putea fi apa. Planuisem ca, daca nu le puteam parcurge pe sus, sa incerc prin apa, asa cum cu mult mai demult parcursesem Cheile Dambovitei. Apa insa era mult prea adanca pentru o asemenea incercare, adica dincolo de statul meu de om inalt. Iar chiar de inotat nu eram pregatit:

 

dscn7263

 

dscn7265

 

Putin amarat din cauza asta, am luat drumul de intoarcere, bucurandu-ma insa acum de soarele ce-mi batea din spate si ma lasa sa prind in memoria aparatului de fotografiat minunata zona

 

dscn7267

 

dscn7268

 

Inca putin si, scurta mea excursie cu nabadai, s-a incheiat:

 

dscn7269

 

Am revenit si am recuperat-o pe Helga, reluand ritualul imprietenirii cu cainele pentru care eram din nou un strain care, de data asta, in mintea lui, se gatea sa fure bicicleta de pe proprietatea-i 🙂

Ziua inca mai aveam in fata, iar chef de plecare catre cort – lipsa la apel. Asa ca am luat calare Valea Cernei in jos, catre Cheile acesteia, alcatuite din masive de piatra mult mai indepartate intre ele decat cele ale Corcoaiei.

Trecand pe langa asezamantul turistic inchis cu un gros lant…

 

dscn7271

 

… iau drumul padurii ce incepe aproape imediat dupa terminarea localitatii Cerna-Sat

 

dscn7272

 

Luand-o eu asa de vale prin padure, am gasit…

Dar sa ne intoarcem putin: azi-noapte am ajuns foarte tarziu si am bananait ceva pana am gasit „locul” de cort. Chiar daca aveam apa langa mine si susurul ei m-a incantat toata noaptea, la inspectia rapida facuta dimineata, am constatat ca nu pot cobori la ea sa ma spal. Asa ca am luat in rucsac nu doar papucii de apa, ci si sapunul si prosopul, in ideea ca voi gasi un loc in care sa scap de mizeria adunata pe drum.

Deci, am gasit un intrand in padure. Printre copaci se auzea zgomotul unei caderi de apa si am intrat doar ca s-o dibui si fotografiez. Dupa cateva zeci de metri insa, am ajuns intr-un fel de luminis cu o mare aglomeratie de mici cascade si ochiuri de apa:

 

dscn7277

 

Cateva fotografii, din care o imagine ce mi-a fulgerat retina mi-a placut enorm…

Copac agatat:

 

dscn7280

 

dscn7282

 

Si ilustreaza forta deosebita pe care o are viata, legandu-se de orice posibilitate de a rasari, creste si dezvolta…

Dupa baia de frumusete, am trecut la lucruri mai practice: profitand de perfecta izolare, am facut un „dus cap-coada” de mare efect 🙂

 

dscn7279

 

care mi-a lasat un gust minunat. Era ceva ce imi doream de mult: o balaceala adevarata intr-o apa de munte, asa cum m-a facut mama…

Dupa pauza de igiena si bucuroasa stropeala, am reluat drumul deschis de cursul Cernei:

 

dscn7288

 

In fata, stancariile ce se inalta semete dincolo de ingenuncherile in fata apei ce le-a taiat de-a lungul a milioane de ani…

 

dscn7292

 

dscn7294

 

Clipa de odihna in dreptul unui lac format de viiturile Cernei…

 

dscn7295

 

dscn7296

 

Continuarea se face printr-o trecere extrem de rapida prin … 3 judete 🙂

 

dscn7298

 

dscn7299

 

dscn7306

 

Stanci semete si domesticia animalului ce a insotit de milenii taranul roman…

 

dscn7297

 

dscn7301

 

dscn7328

 

dscn7332

 

Cuiburi de uriase pasari ce-au populat intr-o vreme de basm si de demult aceste locuri…

 

dscn7333

 

In lumina blanda a apusului, imi iau la revedere de la stancile, muntii si dealurile ce mi-au bucurat calatoriile in ultimele cateva zile…

 

 

dscn7337

 

Pe la aproape 6 eram din nou la cort, dupa o zi cu adevarat minunata, calatorita prin linistea muntilor si apelor.

De aici, vineri seara fiind, planul era sa ma indrept catre 2 Mai sambata dimineata. Experienta cu cortul ud insa m-a facut sa-mi reevaluez prioritatile: a sta dimineata sa se usuce ar fi insemnat sa nu pot pleca de pe Valea Cernei inainte de amiaza. Asa ca am decis strangerea bagajelor si drum de noapte catre mare.

Zis si facut: pe la 9 seara plecam la drum, fentand aglomeratia de week-end… O cafea la Orsova, admirand luna oglindindu-se in Dunare:

 

dscn7339

 

Masa am luat-o dimineata pe la 3 intr-unul din putinele stabilimente din Bucuresti unde poti face asa ceva in miez de noapte.

Dimineata, inainte de ora 8, imi luam micul dejun pe plaja pe care o iubesc atat…

 

dscn7344

 

dscn7341

 

dscn7342

 

Duminica dimineata devreme strangeam tot dupa o ultima seara petrecuta pe terasa de la mare… Din acel moment nu mai aveam „garsoniera la mare”… incepeam asteptarea unui nou an :).

 

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tura pe Valea Cernei si la Corcoaia&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s