Ture prin Muntii Banatului (I)

Am sa incep cu un comentariu la un comentariu: un cetitor din cei ce trec pe-aici a gasit de cuviinta sa ma ciufuleasca zdravan: „poezie de doi bani”, „lipsa de profesionalism”, „habarnism”, „lipsa de consideratie fata de cititori”. Motivul era simplu: nu am publicat harti ale traseelor parcurse.

Pentru nemultumiti, hartile exista, dar nu vor deveni publice decat pentru prieteni apropiati, oameni pe care ii cunosc, atunci cand este vorba de zone cvasivirgine. Pentru zonele umblate, cum sunt spre pilda Cheile Corcoaiei, prietenul gogu va trimite cu exactitate pe traseu. Pentru zona ca Buila insa, imi rezerv dreptul de a pastra taina drumurilor, nu de putine ori chiar la rugamintea celor ce pastoresc zonele de adapost, campare si altele asisderea.

Textele de aici nu sunt adresate celor ce vor sa imi calce pe urme din masini, atv-uri sau motoare. E plina tara de ele si, eu, sunt satul de zgomote.

Deci, cititoare si cititori, astea sunt conditiile de pe-aici… 🙂 Cui nu-i plac, liber la comment!

 

 

NOIEMBRIE 2016

 

Viata Helgai, bicicleta de care am tras multe mii de kilometri la orizontala si multe sute la verticala, aproape s-a sfarsit. Cel mai probabil la cursa de la Pucioasa atunci cand, ametit de viteza incredibila cu care faceam coborarea prin padure, am observat mult prea tarziu un fel de sant adanc de o jumatate de metru si lat de aproape doi. Poate ca daca franam si ma aruncam de pe ea, totul s-ar fi incheiat doar cu o cazatura sanatoasa. Asa insa…

Am luat santul in plin, iar la iesire am planat… Revenirea a fost „zguduitoare” la propriu si am simtit-o pe Helga cum parca se-ndoaie sub mine. Si-a revenit, dar a suferit iremediabil: cadrul fisurat grav.

Dupa ce i-am admirat rana cateva saptamani, am decis sa iau masuri si am cotrobait pe net dupa un inlocuitor, de data asta la masculin. Si l-am gasit pe Max. Doar ca drumul lui pana in Romania din sala de nasteri aflata undeva in nordul Germaniei urma sa dureze o luna de zile.

Asa ca, dupa o scurta discutie cu Helga, am hotarat sa mai facem o iesire, lejera de data asta, impreuna, inainte de a fi supusa unui transplant si data apoi pentru o noua viata unui alt calator sau, poate, doar plimbator…

 

1474568297907

 

Asa ca, iata-ne la drum, depasind Alexandria, Craiova, Turnul Severinului, Orsova si Herculanele si cotind la stanga din Slatina Timisului catre Brebu, Garana, Valiug cu final la Crivaia.

Dupa o noapte de condus, o scurta oprire in culmea ce desparte valea Carasului de depresiunea Resitei:

 

dscn0062

 

dscn0065

 

Fara un plan anume, profitand doar de vremea buna, desi cam rece, am inceput sa urc pe Valea Barzavei catre nasterea acesteia

 

dscn0070

 

Merg incet, cu saua intr-o pozitie improprie, ca sa ne putem bucura impreuna de integritate si peisaje. Undeva in dreapta, pe mal de Barzava, o troita se iteste din vegetatia saracita de toamna tarzie…

 

dscn0071

 

dscn0072

 

Dupa o scurta vizita, hotarasc un loc de popas langa apa ce m-a fascinat mereu:

 

dscn0073

 

Privind spre in sus…

 

dscn0076

.

Pasrasesc apoi mica cascada creata de pragul forestierilor langa care am adastat pret de o tigara

 

dscn0079

 

si iau macadamul bun, cu incetucul, in sus. A fost doar o plimbare, dupa cateva saptamani bune de vegetat, totul desfasurandu-se cu maxima grija datorata companioanei ranite…

 

dscn0082

 

Ceva mai sus ajung la o intersectie ce parca m-a curentat: stiam unde vreau sa ajung, dar nu astazi. Ziua prea scurta si noi prea nepregatiti:

 

dscn0084

 

 

dscn0085

 

Am fost cu prietenii mei ciclisti, nu de mult, intr-o urcare pana aproape de sfarsitul puterilor, pe un drum cu mult mai bun decat cel ce se prefigura in stanga mea, asa ca n-avea niciun rost sa-l incerc acum.

Ceva mai sus, inainte de o cabana ce-si arata discret cushma printre pini, o placa fixata in memoria calatorilor de prin aceste locuri:

 

dscn0087

 

 

dscn0089

 

Eu voi continua pe „Axial” in plimbarea mea din dupa-amiaza de toamna tarzie…

 

dscn0091

 

… iar peisajul ce ma-nconjura s-a tinut de cuvant atunci cand mi-a soptit in ureche: „Iesi! Iesi!”

 

dscn0098

 

 

dscn0099

 

 

dscn0102

 

Depasesc o pastravarie aflata in pustietate si-mi continui drumul in urcare. Chiar daca e frig, de la glezne in sus m-am incalzit. Cele doua perechi de sosete insa nu au reusit sa-mi tina picioarele calde in bocanceii de vara cu care sunt incaltat

 

dscn0101

 

Merg incet printr-un tinut plin de farmec si, parca fiecare viraj imi aduce in fata ochilor imagini tot mai pline de culoare

 

dscn0104

 

Sunt aproape de un canton silvic ce pare parasit, dar portiunea de teren de alaturi ma contrazice: o plantatie de brazi, brazi ce ne vor bucura padurile peste ani

 

dscn0105

 

Odata depasit, un alt fel de incantare imi cuprinde vazul, mintea si trupul…

 

dscn0107

 

Frunzele uscate imi fasaie usor sub cauciucuri, iar drumul se ingusteaza. Incepe sa fie tarziu si ma uit din ce in ce mai des la ceas, pentru ca si coborarea va fi facuta tot la pas. Merg cu o ranita…

O alta intersectie unde ma hotarasc sa ma intorc, dupa ce o studiez cu atentia calatorului fermecat de cele ce le vede

 

dscn0110

 

 

dscn0111

 

Dar, parca inainte de a ma intoarce, sunt sigur ca mai pot urca putin: e prea frumos!

 

dscn0114

 

Frigul ma razbeste insa dupa cateva sute de metri: sunt cu pantaloni scurti, tricou cu maneca scurta si o foita pe mine. Deja sunt sus-sus si asta se simte. Cuget cu putina ingrijorare la intoarcere: voi ingheta bocna. Dar in camera pensiunii stiu sigur ca am pus eu pe undeva o sticluta cu zama aia incalzitoare de prune de la pretin din Baia Mare 🙂

Un la revedere scurt fagilor ce ma-nconjura si, imi dau drumul la vale…

 

dscn0115

 

Cobor cu grija, sa nu-mi frang de tot companioana si incep sa tremur. A venit repede inserarea si, odata cu ea, temperatura merge catinel catre zero. E clar ca am mers mai mult si mai sus decat atunci cand am planuit ca nu am niciun plan…

Kilometrii coborati ma aduc in vecinatatea unei case de vacanta, aproape de Crivaia, unde pe pajistea din fata, cativa cai isi expuneau siluetele gratioase parca pentru a fi fotografiate 🙂

 

dscn0118

 

 

dscn0119

 

 

dscn0121

 

Dupa bucuria oferita de cai, ultimii doi kilometri ii fac in goana, tremurand tot. Va trebui sa suport criza de hipotermie si sa incerc sa o tratez.

Reusesc sa o depasesc in urmatoarele doua ore stand mult timp sub dusul clocotit si incalzindu-ma pe dinafara, operatiune continuata pe dinauntru cu multa palinca, completata apoi la culcare cu o mare aspirina.

O zi tare frumoasa, in care Helga nu m-a tradat.


 

O noua zi isi desface insoritul cer albastru. Am cateva ore la dispozitie si gandul la incercarea de a ajunge pe scurtatura pe Semenic. De data asta ma imbrac bine-bine: am un fel de tricou termic, un tehnic cu maneca scurta, polarul si o foita cu gluga.

Ies din pensiunea linistita si dau semn lui Helga ca vom urca. Foarte probabil insa doar la brat: drumul e greu rau: se urca 800 de metri in 4 kilometri. As fi putut sa il fac singur, dar i-o datoram (animistule! Ar spune unii… 🙂 )

Nu merg calare decat primii 500 de metri si panta o ia razna dintr-o data, si rau!

 

dscn0185

 

Ma inham la munca si trag de Helga cat pot.

Prima urcare grea lasata in spate:

 

dscn0186

 

Drumul e „insemnat” si incerc sa incalec. Ma potolesc insa repede: ma dor genunchii inca de ieri de cand am urcat aproape tot drumul in picioare sau sprijinindu-ma doar foarte putin in sa

 

dscn0187

 

O clipa de pauza, meditatie si… fumat 🙂

 

dscn0189

 

In general, urcarea a fost extrem de dura, luandu-mi posibilitatea de a mai incaleca. Dupa aproape 2 km de tras de coarnele Helgai, cu picioarele tremurand, traversez un fel de luminis si ies in travers pe un forestier pe care insa nu-l identific pe harta.

 

dscn0190

 

Intarzii pret de o tigara „scurta” pentru ca frigul mi se insinueaza cu repeziciune in oase, dupa care tai drumul si ma scufund din nou in padure, nu inainte insa de a face o baie de culoare:

 

dscn0191

 

7-800 de metri de urcus turbat ma scot pe drumul firelor electrice, pe care il ating insa doar tangential, poteca marcata indepartandu-se destul de repede de el:

 

dscn0195

 

 

dscn0196

 

Urc privind printre trunchiurile copacilor, in sus, asteptand lumina culmii. Incepe sa se vada ceva, dar va fi doar o scurta etapa de plat, printr-o zona mlastinoasa ramasa in urma exploatarilor forestiere:

 

dscn0198

 

Cu benzina pe terminate, incep sa ma gandesc tot mai serios sa renunt la urcare. Iau o noua pauza si stau sa-mi revin la o tigara, cugetand…

 

dscn0203

 

Imi fac curaj, respir adanc si o iau din nou inspre in sus. Ceata imi vine dinspre varfuri si decid ca la momentul in care ma va invalui, avand experienta temperaturilor foarte scazute ce o insotesc, sa ma intorc:

 

dscn0201

 

Undeva in fata, printre fagi si paltini se ghiceste silueta gratioasa, ca a unei rachete, a turnului cu antene de pe varful Semenic:

 

dscn0200

 

Felinar al forestierilor:

 

dscn0202

 

Ma inham la urcare mai departe printro alta zona de padure

 

dscn0205

 

Poteca e „marcata” cu bolovani cu mult mai mari decat se vad in fotografii: restul este ingropat sub frunze, iar trecerea lor cu rotile Helgai impun eforturi suplimentare consistente.

Inca un kilometru de urcus si, dupa ce traversez un fel de sleauri vechi de cand lumea lasate de TAF-uri, acum inierbate si pline de puieti de fag, ies in sfarsit din padure sub teleski. Un frig patrunzator ma cuprinde aproape instantaneu…

 

dscn0207

 

Vantul bate cu putere, inghetat, iar eu imi arunc in goana rucsacul si-ncep sa-l desfac febril pentru a pune pe mine tot ce am carat in el. Ceata navaleste in valuri peste mine…

 

20161025_172228

 

 

dscn0208

 

si simt efectiv cum frigul imi patrunde prin fiecare oscior in parte…

 

20161025_172155

 

Picioarele sunt bocna si decid ca, imediat ce-mi termin tigara, sa reintru in padure pentru coborare. Continuarea ascensiunii nu-si mai avea rostul in acele conditii: termometrul arata -4, iar vantul isi facea de cap…

 

20161025_172129

 

Nici coborarea nu e comoda, Helga dand din pinteni printre bolovani sa ajunga mai repede acasa, la caldura… Periferica ma face sa-mi indrept rapid privirile catre o „colonie” pe care ma bucur ca nu am intalnit-o vara, pentru ca daca m-ar fi simtit vietuitoarele inaripate si intepatoare, sigur nu mi-ar fi fost deloc bine…

 

dscn0215

 

De aici nu mai am mare lucru de povestit. Poate doar despre Helga care innebunise si o lua de bezmetica la vale cu ambele roti blocate 🙂

Am ajuns pe inserat la cabana, am introdus-o in uscatoria acesteia, dupa care m-am ocupat de mine: palinca, palinca, palinca, dus, aspirina si o friptura cu cartofi si o sticla de vin rosu cat capul meu de mari…

A fost ultima iesire impreuna. O zi mai tarziu isi relua vechiul loc de pe masina, iar la sosirea in Bucuresti, la odihna in balcon in vederea operatiei de transplant la care va fi supusa: prin bunavointa unui bun prieten, am facut rost de un cadru original Focus, marimea „L” (mult prea mica pentru mine), urmand ca pe el sa fie transplantate toate „organele” nemtoaicei. Odata terminata operatiunea, ii va fi cautat un nou stapan care sa aiba grija de ea.

O voi pupa in bot si o voi lasa sa inceapa o viata noua, in mod sigur mai putin chinuita decat cea pe care i-am oferit-o eu. Si-mi vor luci ochii la despartire…

Multumesc, Helga!

 

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ture prin Muntii Banatului (I)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s