Scrisoarea mea pentru Mos Craciun

 

 

Draga Mosule, mai sunt doua zile pana vii si, ca in fiecare an, ma gandesc la ce mi-as dori sa-mi aduci. Anul ce a trecut, pe vremea asta, mi-ai adus o plimbare minunata in Lefkada, sa ma zgaiesc la ce-a stiut sa faca un cutremur din frumoasa peninsula si sa ma bucur de carari neumblate prin muntii ei, ca si de castele ce odinioara erau pline de aprigi razboinici.

Ai continuat daruindu-ma apoi tot anul cu bucurii de la fii-mea, ai mers mai departe dandu-mi o sleahta grozava de prieteni, o calatorie extraordinara alaturi de ei pe vaile Tarnavelor si Hartibaciului, m-ai trimis alaturi de un alt bun prieten sa ne taram aproape in genunchi prin rapile Fagarasului, mi-ai dat un ghiont sa ajung pe valea Ialomitei ca sa-i savurez cheile. Apoi m-ai gonit sa vad Podul lui tatane-tau, Dumnezeu, si-n Corbii de Piatra in pustiul Credintei.

Intr-o dimineata m-ai trezit din cortul meu de la mare si m-ai trimis in Buila-Vanturarita sa ma catzar pe urme de capre negre si sa nu mai stiu daca ma voi mai putea intoarce, m-ai omenit cu oameni ce s-au mirat cand m-au vazut in locuri neumblate si mi-au intins un blid de mancare si-o tuica din putinul lor, m-ai alergat la „bocsi” si pe drumurile Pogoanei, m-ai trimis sa-mi caut loc de innoptat in creierii vaii Cernei, sa ma urc pe Corcoaie si, poate, pentru ca miroseam urat mi-ai scos in cale cel mai frumos loc de spalat, in mijloc de padure printre stanci, cascade si laculete unde am dansat gol cu ielele, am mers in iarna pe Barzava si am incercat prin locuri neumblate sa ajung pe Semenic.

Mi-ai dat de toate: munca sa ma incovoaie, drumuri cu ceturi si ghetusuri, respectul celorlalti, putere sa le fac pe toate si inca multe-multe altele.

Iti sunt recunoscator Mosule pentru desaga-ti ce si-a revarsat preaplinul deasupra mea, incantandu-ma cu daruri. Si mi-ai mai dat sanatate, si nu una asa si-asa, ci una din cel mai bun otel… si incapatanare sa duc lucrurile la capat. Mi-ai dat chiar mai mult decat merit. Ai fost un Mos minunat!

Pentru ca ti-s sortii, tot spre tine se duc rugamintile mele pentru Craciunul ce vine. Asa ca te rog:

  • da-mi, te rog, istetimea de a nu da cu capul de sus;
  • da-mi, rogu-te, pe mai departe sanatate, daca mai ai prin cutele sacului ramasa;
  • da-mi o leaca mai mult timp, desi stiu ca nici tu nu ai;

si te mai rog ceva, material, solid, tangibil, ce poate fi mutat de pe un raft pe altul, mai apoi pe birou si de-acolo pe noptiera: un borcan gol…

… in care sa-mi pun, scrise pe biletele, locurile in care vreau s-ajung, locuri pe care imi doresc sa le vad din pedala bicicletei sau sprijinit in batzul mersului pe jos cu rucsacul in spate. Ca stii, Mosule, imi vine-asa cate un gand… citind… ascultandu-i pe altii… „as vrea si eu acolo…”. Si apoi uit. Da-mi, Mosule, borcanul ala gol in care sa pun destinatii, vise despre locuri, dorintele de drum, peisaje pe care le astept cu nerabdare, tot acolo sa pun si furnicaturile acelea din picioare si fluturii aceia din stomac cand stiu ca voi pleca de capul meu iar in locuri unde veverite umbla fara spaima, unde urechea ciulita a rasului se iteste de dupa copaci, unde caprioarele privesc cu ochi umezi, iar cocosii de munte isi zboara nalucirile inserarii printre fagi. Da-mi linistea sparta de cosasi si greieri si da-mi mai departe bolta instelata privita din fata cortului…

Daca poti, Mosule, m-as bucura. Si daca te hotarasti sa faci efortul, adu-mi-l mare!

PS: sar’na Maria, ca tu ai venit cu ideea borcanului din du-te vino-ul tau! C-asa esti tu: plecanda si veninda…

 

dscn7279

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s